Bancherii au pus deoparte rezerve de risc prin care acoperă 11% din volumul creditelor

În fiecare trimestru din acest an băncile au pus deoparte circa 2,5 miliarde de lei pentru a ţine pasul cu creşterea riscului de a nu mai recupera bani din credite. Viteza de acumulare a provizioanelor s-a accelerat faţă de anul trecut, când media era de 1,7 miliarde de lei pe trimestru.

În condiţiile în care ponderea creditelor clasificate drept îndoielnic şi pierdere, adică având restanţe la plata ratelor mai mari de 60 de zile, a sărit de 20% la sfârşitul lunii septembrie, stocul de provizioane a urcat la 22,6 mld. lei (circa 5,3 mld. euro), marcând o creştere de peste 75% faţă de nivelul din urmă cu un an. Atunci, neperformantele reprezentau numai ceva mai mult de 14% din totalul creditelor şi dobânzilor clasificate în categoriile îndoielnic şi pierdere.

De la începutul anului, bancherii au făcut rezerve pentru riscul de credit în volum de aproape 7,7 mld. lei (1,8 mld. euro). Presiunea generată de deteriorarea calităţii portofoliilor de credite a fost întreţinută constant de la începutul anului. În pofida unor aşteptări iniţiale optimiste legate de revenirea economiei în semestrul al doilea, valurile de insolvenţe ale clienţilor companii, apoi anunţul din luna mai privind reducerea cu 25% a salariilor în sectorul bugetar, culminând cu majorarea TVA la 24% de la 1 iulie au antrenat acumularea de noi restanţe la credite.

Provizioane mari, pierderi pe măsură?

Chiar şi înainte de criză, băncile - majoritatea străine - au acuzat cerinţele BNR în privinţa constituirii de provizioane, considerându-le excesive în comparaţie cu standardele internaţionale de raportare financiară.

Cert este că dacă în septembrie 2009 provizioanele acopereau 6,3% din soldul creditului neguvernamental, în septembrie 2010 s-a ajuns la aproape 11% în contextul creşterii în salturi a riscului. "Acoperirea cu provizioane este confortabilă. Cel mai probabil nivelul acestora va merge însă mai sus, în condiţiile în care şi creditele neperformante vor continua să crească. Estimez că restanţele vor creşte până undeva în prima jumătate a anului viitor, în condiţiile în care şi economia îşi va reveni în 2011", comentează Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen.

Bancherii au tot invocat posibilităţile mai mari de deducere a colateralului aferent creditelor în cadrul IFRS, spre deosebire de plafonul de 25% acceptat de BNR, însă în condiţiile dificultăţilor de evaluare a unei garanţii acest element poate deveni relativ. Totuşi, există voci pe piaţă care susţin că prin menţinerea severităţii la cerinţele de provizionare, banca centrală ar avea o abordare pro-ciclică în sensul că provizioanele mari împing băncile spre pierdere, apare nevoia de capital suplimentar şi astfel se diminuează apetitul şi capacităţile de creditare.

Un efect semnificativ este diminuarea veniturilor obţinute de bugetul de stat din impozitarea profiturilor industriei bancare. Dar, în balanţă cu siguranţa sistemului financiar întărită de provizioanele mari, discuţia se poate extinde.

Pe raportările făcute după standardele româneşti de contabilitate, sistemul bancar a trecut de la un profit net de 680 mil. lei în septembrie 2009 la o pierdere netă de 474 mil. lei în septembrie 2010. În august fusese atins chiar un vârf al pierderilor de 718 mil. lei (aproape 170 mil. euro).

Practic, doar băncile mari - şi nu toate acestea - mai realizează profit, în timp ce în zona băncilor mici, cu cote de piaţă mai mici de 1%, tind să se concentreze pierderile. Costul provizioanelor noi reprezintă cauza principală, iar nivelul acestuia reflectă destul de fidel gradul de deteriorare a portofoliilor.

După ce s-a ajuns ca după standardele locale circa o cincime din credite să fie raportate ca neperformante, BNR a început să publice un al doilea indicator specific, considerat de bănci ca fiind mai apropiat de IFRS şi care indică o pondere a neperformantelor de aproape 12% la nivelul lunii septembrie. Şi FMI ia în calcul acest indicator şi nu nivelul de 20% care ar sugera iminenţa unei crize bancare. Totuşi, după indicatorul tradiţional al creditelor clasificate drept îndoielnic şi pierdere riscul de credit a ajuns la peste 30% în cazul băncilor mici, în timp ce pentru băncile mari şi mijlocii se situează în jurul a 20%.

"Este o dispersie destul de mare la nivelul pieţei. Depinde de cât de agresivă a fost fiecare bancă în perioada de creştere a creditării", spune Dumitru.

Semnalele din economie, cu noi insolvenţe în zona companiilor, lasă deschisă perspectiva creşterii riscului şi implicit a provizioanelor.

"Marea provocare va fi de fapt rezolvarea situaţiei clienţilor cu credite restructurate. Rămâne de văzut dacă aceşti clienţi îşi vor reveni şi îşi vor permite să plătească o rată mai mare după ce trece perioada de restructurare. Atunci vom avea imaginea reală a situaţiei."