Dispariţia coloşilor industriali/ de Alex Dima

In urma cu 60 de ani romanii se laudau cu timpii record in care puneau pe picioare o industrie. In contemporaneitate, romanii bat din nou recorduri. De data aceasta se lauda cu timpii record in care reusesc sa-si culce industria la pamant. In urma acestor recorduri raman imagini apocaliptice. Imagini pentru care inca nu s-au inventat cuvinte. "Prapad, jaf, ruina, dezastru" sunt prea putin. Printre aceste ruine mergi cu sentimentul dezolant ca te afli in tara nimanui, intr-un loc in care poti sa distrugi si sa furi orice. Nu trebuie sa cauti mult. Astfel de imagini gasesti peste tot in Romania. In ultimii 20 ani, aproape toata industria a fost pusa la paman: fabrici, uzine, centre de cercetare, combinate, locuri pe care nimeni nu a fost in stare sa le mentina in picioare.

Combinatul Siderurgic "Victoria" Calan a fost demult infrant. Cristi este unul dintre sutele de "talibani" care scomonesc printre ruine. Asa au fost porecliti cautatorii de fier vechi. Talibanii nu fura ci fac ecologizare printre ruinele ramase in urma firmelor specializate in demolari. De ani de zile, aici doar se distruge. In 1869 s-a inceput constructia primului furnal la Calan. 2 ani mai tarziu era pus in functiune. Cladirea pe care o vedem aici face parte din constructiile din acea perioada. Ar trebui trecuta in patrimoniul national. Acolo sus cineva aduna caramizi. Nu se stie cat va mai ramane in picioare. In 1916 la Calan erau angajati 1.116 oameni. La inceputul anilor 90, aici lucrau peste 6 mii de oameni, produceau fonta. Combiantul se intinde pe o suprafata de mai bine de 200 de hectare. In 1998, a fost scos la privatizare si divizat in 12 societati. Rand pe rand au intrat in faliment. Primarul Calanului spune ca nu a putut decat sa asiste: "A fost o treaba inspaimantatoare… jaf… jaf cu cartile pe masa, frate." Austrieci, nemti, sauditi, sarbi, turci, romani. Toti au venit aici cu promisiunea ca vor salva combinatul. Ii interesa insa doar fierul vechi.

Din colosul "Victoria" mai functioneaza doar doua societati cu nici 70 de angajati. Am intrat intr-una din cele trei hale ramase in picioare cu directorul societatii si liderul sindical. In toata hala, un singur muncitor asistat de o doamna.

Utilajele din hala sunt mana cereasca pentru hotii de fier vechi asa ca hala e tot timpul sub asediu. Muncitorii au captusit geamurile cu table. Centrul de fier vechi e chiar in incinta combinatului! Centrele de fier vechi au prosperat si inca mai prospera in zona.

Nimic diferit la Calarasi. Combinatul de la Calarasi a fost construit pe o suprafata de 700 de ha. Pe 500 nu mai e nimic. Maldare de beton, fiare contorsionate si caini care urla a pustiu. Combinatul de la Calarasi a fost visul lui Ceausescu. Aproape 2 miliarde de dolari s-au investit aici inainte de revolutie pentru a produce sina de cale ferata. In 1989, 90 la suta din combinat era finalizat. Dar a fost pur si simplu devorat.

"Din pacate - spune fostul prim-ministru Peter Roman - erau foarte multi colosi din acestia care nu aveau nici o justificare economica. Erau complet absurd. Calarasul a fost o investitie absurda. Noi nu aveam nici un fel de resurse. Trebuia sa le aducem de peste mari si tari pentru a produce otel care apoi sa fie exportat. Unde? Era deja un surplus la vremea respectiva in URSS."

La inceputul anilor 90, Combinatul Siderca, a inceput sa acumeleze datorii uriase. Cu toate acestea, statul a continuat sa investeasca in el: 65 de milioane de dolari pentru productia de cale ferata. Cum CFR-ul intra si el in declin, combinatul nu a mai avut clienti. In 1999 Siderca intra in lichidare. Inchis, combinatul manca 8 miliarde de lei vechi pe luna doar pentru intretinere. Asa ca se trece la privatizare. Incepe o afacere incalcita, cu legaturi in fosta securitate, afaceri externe si multe milioane de euro. Partea functionala a combinatului este vanduta in 2003 cu mare pompa unei firme din Italia cu aproape 20 de milioane de dolari. Presa vremii reclama atunci faptul ca a fost o afacere paguboasa pentru stat, pretul obtinut fiind mult mai mic decat valoarea activelor vandute. Tot ce a ramas neprivatizat a fost taiat si trimis al fier vechi. "Prima executare facuta chiar de firma Lemtrans, a lui Constantin Bercaru, a fost depozitul de utilaje - declara Georgeta Carjila, contabil Siderca. Utilaje, parti de instalatii, colete, noi noute, aduse de afara, in folie, urmau sa fie instalate. N-au mai ajuns pentru ca asa cum erau ele au fost puse pe trailere si duse la fier vechi. Si stiti care mai e ciudatenia… pentru ca la vremea respectiva, fierul vechi neprocesat, adica bucata mare se vindea intre 170-190 de dolari pe tona. Ciudatenia este este ca la prima mana cand il luau il duceau la 40 de dolari pe tona. De ce? Ca sa spuna ca a recuperat foarte putin de aici. Imparteala se facea la urmatoarea vanzare… E o intreaga inginerie financiara, tarziu ne-am dezmeticit."

Cum a ajuns Constantin Bercaru, fost ofiter de securitate, sa taie la Calarasi? Geomin a livrat carbune la Siderca. In anii 80, Geomin a instalat in China echipamente si utilaje. In contul datoriei, chinezii ne-au dat carbune, care a ajuns la Siderca, iar Siderca avea acum o datorie la Geomin. In schema, intervine Constantin Bercaru, cel care a pus o vorba buna pentru aducerea carbunelui la Calarasi. Bercaru a preluat creanta de la Geomin, infiinteaza Lemtrans si se angajeaza sa recupereze datoria de la Siderca. In 2002, Tribunalul Calarasi da castig de cauza firmei lui Bercaru, iar Siderca este somata sa achite datoria: 10 milioane de dolari plus o dabanda, acumulata in 4 ani, de 22 de milioane de dolari. Cum Siderca nu are de unde sa dea banii, Bercaru preia combinatul si incepe sa taie. Cladiri intregi au fost puse la pamant. Si din furnal, un colos de sute de tone, s-a taiat.

Constantin Bercaru sustine ca a investit tot ce a scos din fierul vechi in combinat.

In 2006, prin alt ordin judecatoresc se intrerupe executarea facuta de Lemtrans in combinat. Reprezentantii Siderca spun ca de fapt, datoria combinatului catre Geomin era nu de 10 milioane de dolari, ci de doar 50 de mii de dolari - un comision pentru livrarea carbunelui, restul banilor fiind datorie la stat.

In multe documente oficiale se arata acest lucru si faptul ca decizia tribunalui Calarasi din 2002, prin care s-a executat Siderca a fost ilegala, iar fierul s-a vandut la preturi derizorii. Constantin Bercaru si Geomin, aflat un etaj mai jos, sub firma lui Bercaru, sustin cu acte ca tot ce au facut la Siderca este legal. Mai mult, Bercaru l-a dat in judecata pe fostul premier, Adrian Nastase pentru abuz in serviciu. Bercaru il acuza pe Nastase in 2006 ca a vandut partea functionala a combinatului cu doar un sfert din pretul real. In instanta, dosarul a primit neinceperea urmaririi penale.

Falimentarea acestor colosi a avut efecte devastatoare asupra Romaniei. Zeci de orase care traiau inainte de 1990 de pe urma unei singure industrii au ramas inghetate in timp. Unii localnici au plecat in strainatate, altii ingroasa si acum numarul asistatilor sociali. Puteau fi salvate aceste combinate? Cum ar fi aratat Romania astazi, pe timp de criza, daca ar fi avut o industrie care sa produca?

In 1989, in Brasov iesea de pe banda un tractor la fiecare 9 minute. In uzina munceau 25 de mii de angajati. Cativa ani mai tarziu, abia daca se mai produceau 10 bucati pe luna, iar datoriile erau colosale. Din marca UTB nu a mai ramas nimic, nici macar titlul de mandrie. Majoritatea halelor au fost puse la pamant si vandute la fier vechi, altele urmeaza. Iar in locul tractorului se va construi un cartier rezidential cu peste 6 mii de apartamente si 200 de magazine. Fabrica s-a inchis in 2007.

La inceputul anilor 90 uzina acumuleaza datorii uriase catre diversi furnizori. In loc sa gaseasca solutii, politicienii de la Bucuresti, aceiasi pe care ii avem si astazi, se certau intre ei si blocau sedintele de guvern. Uzina producea doar 8 tractoare pe luna si avea datorii de peste 2 sute de milioane de euro. Muncitorii stau mai mult in strada decat in fabrica.

In anii 80, aici lucrau parte dintre cei mai buni ingineri din tara. Laboratorul de cercetare al fabricii zace in parasire. Probabil ca in alte tari, astfel de locuri ar fi fost conservate pana cand se gasea o solutie.

Reteta dezastrului din industria romaneasca a fost aceeasi peste tot: s-au acumulat datorii uriase, multi angajati, a disparut piata de desfacere, materie prima scumpa, directori numiti pe criterii politice. In anii 90 nimeni nu a gandit la rece ce se poate face cu acesti colosi primiti mostenire.

Vinovati sunt multi, in primul rand politicienii. Aici se vede incompetenta si, de ce nu, interesul de a pune pe butuci industria unei tari. Au reusit. Acum nimeni nu-si mai asuma raspunderea pentru ce a ramas in urma lor. "De cand e lumea si pamantul asa este, spune Petre Roman: cand esti condus de oameni cinstiti si capabili se face treaba, cand nu, tara se prabuseste. Asta e tot. Faceti parte din categoria asta …Spunand lucrurile astea nu inseamna ca ma scot din ecuatia asta, dar nu ma bagati in ecuatia hotiei, jafului si a lichidarii pentru ca nu am fost niciodata.'"

In imaginile acelor vremuri pe scena apar: Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Adrian Nastase, Gabriel Oprea si multi altii, politicieni care cautau si inca mai cauta solutii pentru noi toti. "Ceea ce ei trebuiau sa salveze - spune Valentin Ionescu, fost ministru al privatizarii, nu era neaparat zecile de hectare care erau acolo. Nu asta era important, ci trebuia sa salveze inginerii care erau acolo si care pot regenera industria de tractoare in localitatea respectiva. Deci nici asta nu i-a interesat."

Romania a exportat tractoare in peste 50 de tari, tractoarele ajungeau la Constanta in trenuri. Tunelul Palas portul Constanta a fost construit in doar 4 ani dar atentie intre 1986 si 1900. Ce s-a construit in acea perioada noi nu suntem in stare sa reparam de mai bine de 20 de ani. Ploua in tot tunelul, sunt infiltratii si au ramas doar capete de traversa acoperite cu bolovani. Din 1992 trenurile nu mai trec pe aici, iar la tunel se ajunge cu greu, printre gunoaie. Zona e parasita, si la orice cutremur se poate prabusi. Deasupra, la iesirea din tunel, o alta zona lasa de izbeliste.

Chiar la iesirea din tunel, deasupra tunelului, este Oil Terminal. Din 100 si ceva de hectare, 40 zac in parasire. Sunt multe bazine, rezervoare de petrol care sunt parasite, abndonate, iar poluarea este la ea acasa. Oil Terminal este societate a statului. Rezervoarele de combustibil sunt amplasate chiar in centrul Constantei.

Undeva la 2 metri si ceva exista niste pungi de petrol. E foarte complicat sa extragi o punga de produs petrolier din sol, costa in jur de 75 de milioane de euro. Bani care deocamdata nu exista. Primaria poate accesa fonduri pentru ecologizare, dar de ani buni doar se cearta cu sefii depozitului pe teren.

Mergem la Calan. Oras monoindustrial, Calanul a murit dupa inchiderea combinatului. Mii de oamani au ramas someri. In plina zi, toata lumea e acasa. Traiesc in conditii mizerabile, fara curent, in case pline de mucegai. Oamenii de aici par desprinsi dintr-o alta lume, o alta civilizatie. Doar ciorchinii de antene sunt dovada secolului in care traim. In rest nimic. Doar mizerie si afise electorale care promit "echipe de excelenta". Calanul e numit de localnici"orasul dormitor". Multi vin aici doar sa doarma. La Calan si acum se taie "organizat". Pe aici au trecut multe firme. Toate au lasat in urma un dezastru.

Intre 1990 si 1996 statul a investit aici 20 de milioane de dolari. Aici a fost o hala de turnatorie in care s-a demarat o investitie de realizare a tuburuilor. Si cat a functionat? N-a functionat deloc. Societatea in intrat in insolventa, lichidare si s-a valorificat. Statul a bagat 20 de milioane de dolari si a vandut pe un milion jumatate…

Uzina Republica. Infiintata in 1938 de Nicolae Malaxa, Republica a exportat teava in toata lumea. Dupa '90 a intrat in declin. Angajatii au iesit de multe ori in starda sa strige: hotii! Acum, la Republica au ramas doar hotii…de fier vechi. Mai nou au trecut la taierea acoperisului.

Constantin Dobre, fost lider sindical, este ultimul angajat al Republicii. A avut 9.500 de colegi. "Sectia fost dezafecatata. Toate echipamentele au fost vandute indienilor din Bombei. Din 2012 va produce acolo. Statul roman nu a mai avut nevoie de aceasta fabrica, au lasat-o in paragina. Practic indienii au venit si au luat utilajele. Au dat 7,2 mil de euro. Pe toate utilajele de la Republica."

Si Republica a fost privatizata. In 2003 a fost vanduta unor rusi care au uitat sa-i plateasca pe angajati. Au fost la un pas de linsare. Dupa ce au vandut o parte din uzina la fier vechi, rusii au plecat, iar uzina a intrat in faliment.

Terenul Republicii este scos acum la vanzare. Chiar daca se va vinde, nu vor fi acoperite datoriile.

In plus, milioane de euro va costa si ecologizarea zonei. Tot pamantul e imbibat cu diverse substante.

De ecologizarea combinatului Calan s-a ocupat acum cativa ani o firma romano-austriaca sau mai bine zis ar fi trebuit sa se ocupe, pentru ca au luat doar fierul vechi. Au ramas maldare de moloz nemiscate din loc. In zona in care a functionat cocseria, mirosul de benzen si de gudron iti muta nasul din loc. Mai mult, dupa ce stai cateva ore aici simti si un gust dulce-amarui. Localnici spun ca acesta este gustul ortravurilor… Hal de ecologizare!

In anii 60 romanii se laudau cu productia de otel de la Hunedoara. Aici era unul dintre cele mai mari furnale din Europa. Constructiile de pe 138 de hectare sunt acum puse la pamant. Edilii locului spun ca au inceput ecologizarea. Maldare de moloz, bucati din foste cladiri si excavoatoare...

Si Siderurgica Hunedoara are o poveste trista. Mai bine de jumatate din oras este ocupata de combinat, iar mai toti locuitorii au fost legati de industria de aici. Pana in 1999, combinatul a acumulat datorii enorme. Director in acea perioada era Gheorghe Pogea. Viitor ministru de finante in guvernul Boc… Sub conducerea lui s-a oprit fluxul tehnologic, iar societatea a fost divizata. Petru Vaides este lider sindical. Isi aminteste cum la sfarsitul anilor 90 mai toti angajatii cereau sa plece acasa. Hunedoara are una dintre cele mai mari rate de somaj din tara. Pe oricine intrebi este legat de combinat. In cele din urma combinatul a fost cumparat de indienii de la Mittal. Si despre aceasta afacere, multi au spus la vremea respectiva ca a fost paguboasa pentru statul roman. Un intreg colos intins pe jumatate din Hunedoara vandut cu doar un milion de dolari. Noii patroni au taiat tot ce nu le-a trebuit iar de curatenie se ocupa acum statul roman. Asa a fost prevazut in contract.

Nicolae Gudea a fost sef de sectie la furnale. Dupa inchiderea combinatului a trecut la demolari. Viseaza noapte ghearele care rup in fiecare zi din cladiri. In doar cativa ani, Mittal a scos tot ce era fier in aceste cladiri iar cand n-a mai fost a cedat 138 de hectare din domeniul combinatului consiliului local. O afacere buna pentru consiliu, numai ca ecologizarea sare de o suta de milioane de euro, bani pe care deocamdata consiliul nu-i are.

Din 14 combinate siderurgice, cate avea Romania, doar la Galati se mai lucreaza. In fiecare dimineata, mii de oameni pornesc spre combinat. Oamenii se feresc sa vorbeasca despre viata de aici. Conducerea combinatului nu a vrut sa ne permita accesul inauntru pe motiv ca acum se fac modernizari. "Si aici a inceput sa se taie, spune un lider sindical. Otelaria deja se taie din ea; probabil asta e si motivul de a ascunde ceva. Portile sunt inchise, sunt pazite, mai sunt 20 de angajati acolo izolati si au inceput sa taie si acolo. Daca investitia de la furnalul 5 nu va fi o reusita se pare ca ei se vor indrepta spre otelaria electrica ceea ce inseamna ca acest combinat nu va mai merge mult timp. Otelaria electrica inseamna fier vechi. Cu aia functioneaza otelaria si ne gandim ca au materie prima pentru asa ceva…"

Deasupra Hunedoarei s-a format in timp un munte de zgura. Si acesta trebuie ecologizat. Sef aici este Adrian Calimente, fratele deputatului Mihaita Calimente. In 2005-2006, numele lui Adrian Calimente apare in celebrul dosar Hidra - o retea care a furat mii de tone de fier vechi din combinat. Calimente a primit neinceperea urmariri penale. Din ruinele fostului combiant se fura si acum.

Si la Hunedoara sunt talibani-cautatori de fier vechi. Scormonesc in pamant cu mainile in urma utilajelor si aduna tot ce poate fi vandut. De lucru va mai fi pentru ca la Hunedoara mai sunt ceva cladiri de daramat sau mai bine zis de "ecologizat".

Ecologizarea tuturor zonelor ramase de izbeliste in intreaga tara este estimata la peste 20 de miliarde de euro. Mii de hectare au ramas pustii, cu mormane de moloz si resturi de cladiri. Raman dovada faptului ca aici, candva a fost o industrie, dar si dovada neputintei politicienilor nostri din ultimii 20 de ani. Fiecare zona industriala avea nevoie de reconversie profesionala, de salvarea a ceea ce mai putea fi salvat.

Calanul asteapta fonduri pentru a curata muntii de moloz si pentru a scoate otravurile din pamant. La Republica sunt asteptati cumparatorii, la Tractorul vor aparea blocuri si magazine. La Calarasi, Constantin Bercaru asteapta o hotarare a instantei care sa-i permita sa intre din nou pe teritoriul combinatului. La Hunedoara au aparut deja oameni interesati sa cumpere din teritoriul ecologizat. Atunci cand va fi ecologizat.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 24 octombrie 2010