De la Ţigănia Târgului la Universitate

Autor: Majuru Adrian Aurel 02.12.2010
La mijlocul secolului al XV-lea, zona Universităţii de azi era marginea de nord a târgului Bucureştilor. Pe cuprinsul acestui perimetru, adică între Calea Victoriei şi blv. Nicolae Bălcescu, se aflau la 1550, dinspre Cercul Militar de azi, câteva aşezări săteşti care au devenit ulterior mahalale ale târgului: mahalaua Sărindar în zona Cercului Militar, Ţigănia Târgului (str.Academiei de azi şi împrejurimile), mahalaua Sf. Sava în formare (zona Universităţii), apoi mai spre sud-est mahalaua Colţea în formare.
Dincolo de aceste periferii erau câteva aşezări săteşti profesionalizate şi anume Scaunele de Peşte (către est, pe blv. Regele Carol I de azi), aşezarea Săpunarilor (spre Calea Victoriei) şi apoi, către balta lui Dura Neguţătorul (ulteror Cişmigiu) s-a aflat o vreme mahalaua Tabacilor.

Două sute de ani mai târziu, marginea de nord a târgului se afla deja către Piaţa Romană de azi, iar în zona Universităţii, deja cuprinsă de oraş, se găseau (de la stânga la dreapta) mahalalele Sărindar, Sf. Sava, Scaune şi Colţei. Se învecinau către nord cu mahalalele Stejarului, Bisericii dintr-o Zi, Bisericii Enei şi Săpunari. Tabacii fuseseră deja mutaţi în dreapta Dâmboviţei, iar pe locul lor se afla mahalaua Popa Sterpu, devenită mai târziu Brezoianu.
În secolul al XVII-lea, mai exact la 1679, a fost ridicată aici, de către Şerban Cantacuzino, Şcoala Domnească. Aceasta a devenit în secolul al XVIII-lea Academie Domnească, pentru a fi transformată, prin anaforaua Eforiei Şcolilor Civile întărită de vodă Caragea la 24 martie 1818, în Şcoala Naţională de la Sf. Sava.
Peste numai câteva decenii era atât de insalubră, încât pe locul ei va fi construit noul palat al Universităţii. Şi odată cu el şi noul bulevard al Academiei, amenajat în faţa Universităţii, între Sărindar şi bulevardul Colţei. Palatul Universităţii a fost ridicat începînd cu 10 octombrie 1857, pe baza proiectului arhitectului Alexandru Orăscu (1817-1894) şi finalizat la 14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate între 1912-1926, după planurile arhitectului N.Ghica-Budeşti (1869-1943), adăpostind astăzi Facultăţile de Fizică-Matematică, Geologie-Geografie şi Chimie. Palatul Universităţii a fost construit pe vechiul amplasament al Şcolii şi Mănăstirii Sf. Sava, ridicată la mijlocul secolului al XVII-lea, în marginea de nord a oraşului de atunci.
În faţa Palatului Universităţii sunt amplasate (încă) patru monumente: Ion Heliade Rădulescu (sculptat în marmură de Carrara la 1879 de italianul Ettore Ferrari), Mihai Viteazul (ridicat în 1876 de sculptorul Carrier Belleuse şi amplasat pe locul unde s-a aflat altarul mănăstirii Sf. Sava), Gheorghe Lazăr (ridicat în 1885 de sculptorul Ion Georgescu) şi Spiru Haret (sculptat în 1935 de Ion Jalea), pe locul vechiului amplasament al Grădinii Botanice din primii ani de domnie ai lui Carol I.

Vizavi de Palatul Universităţii, în faţa intrării Facultăţii de Litere, pe strada Edgar Quinet, se află Palatul Institutului de Arhitectură "Ion Mincu", proiectat de arhitectul Grigore Cerchez (1850-1927) şi construit între 1912-1927. Clădirea constituie un model reuşit de interpretare, la scară monumentală, a elementelor de arhitectură brâncovenească. Instituţia a purtat numele de Academia de Arhitectură între 1927-1953 şi, începînd cu 1953, reorganizată ca Institut, a primit numele arhitectului Ion Mincu. Palatului interbelic i s-a adăugat în 1963 un corp nou, pentru ateliere şi săli de cursuri. Astăzi se găseşte aici Facultatea de Arhitectură.
Construcţia hotelului Intercontinental s-a făcut în cooperare cu societatea Inter-Continental Hotels Corporation din S.U.A., proiectul fiind realizat de partea română, cu asistenţă tehnică din partea societăţii americane. Lucrările au durat între 1969-1970. Hotelul a fost inaugurat la 14 mai 1971, iar primul client a fost un cetăţean american, "un anume Dortmann".
Deşi este un hotel tânăr în peisajul turistic bucureştean, în el au locuit, printre alţii, Kurt Valdheim (secretarul general al ONU), G. Heineman (preşedinte al RFG), magnatul american Rockefeller, dar şi "vestitul cardiolog Christian Barnard". Acesta din urmă a vizitat România în martie-aprilie 1972, la invitaţia Ministerului Sănătăţii. "La o masă oferită în onoarea sa la hotelul Intercontinental, cofetarul Avramii Dumitru a căutat să-i facă o surpriză; la desert a servit un tort care reprezenta 24 de inimi". Aceasta deoarece, la data vizitei sale în România, "vestitul chirurg avea la activul său 24 de operaţii pe cord". ("De la hanul Şerban Vodă la hotel Intercontinental")
Pe cât de nouă este istoria hotelului, pe atât de veche este istoria locului. În Evul Mediu, aici s-a aflat o aşezare de meşteri săpunari (între secolele al XV-lea şi al XVII-lea). Apoi apar primele reşedinţe boiereşti şi ale negustorilor bogaţi (secolul al XVIII-lea). Spaţiul aparţinea mănăstirii Colţea din apropiere, iar în secolul al XIX-lea, el trece în proprietatea familiei Hagi Moscu. Acesta a ridicat pe el o vastă clădire în care a funcţionat între 1864-1911 primăria oraşului Bucureşti.
După primul război mondial, pe aceste locuri apar variate locuinţe particulare, dar şi o Casă de Modă, restaurante şi baruri, Circul Krately în zona Teatrului Naţional de azi. Unele dintre aceste imobile au rezistat până la sfârşitul anilor '60, când a început demolarea lor, pentru ridicarea hotelului Intercontinental şi a Teatrului Naţional.
În apropierea hotelului Intercontinental se află Teatrul Naţional "Ion luca Caragiale", ridicat între 1967-1970. Actuala versiune este din 1985.
ADRIAN MAJURU (n. 1968) este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti [i coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta si Bucuresti. Povestea unei geografii umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia Minovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratii si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile "Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela 45.