De la Ţigănia Târgului la Universitate
Autor:
Majuru Adrian Aurel
02.12.2010
La mijlocul secolului al XV-lea,
zona Universităţii de azi era marginea de nord a târgului
Bucureştilor. Pe cuprinsul acestui perimetru, adică între Calea
Victoriei şi blv. Nicolae Bălcescu, se aflau la 1550, dinspre
Cercul Militar de azi, câteva aşezări săteşti care au devenit
ulterior mahalale ale târgului: mahalaua Sărindar în zona Cercului
Militar, Ţigănia Târgului (str.Academiei de azi şi împrejurimile),
mahalaua Sf. Sava în formare (zona Universităţii), apoi mai spre
sud-est mahalaua Colţea în formare.
Dincolo de aceste periferii erau
câteva aşezări săteşti profesionalizate şi anume Scaunele de Peşte
(către est, pe blv.
Regele Carol I de azi), aşezarea Săpunarilor
(spre Calea Victoriei) şi apoi, către balta lui Dura Neguţătorul
(ulteror Cişmigiu) s-a aflat o vreme mahalaua Tabacilor.
Două sute de ani mai târziu,
marginea de nord a târgului se afla deja către Piaţa Romană de azi,
iar în zona Universităţii, deja cuprinsă de oraş, se găseau (de la
stânga la dreapta) mahalalele Sărindar, Sf. Sava, Scaune şi Colţei.
Se învecinau către nord cu mahalalele Stejarului, Bisericii dintr-o
Zi, Bisericii Enei şi Săpunari. Tabacii fuseseră deja mutaţi în
dreapta Dâmboviţei, iar pe locul lor se afla mahalaua Popa Sterpu,
devenită mai târziu Brezoianu.
În secolul al XVII-lea, mai
exact la 1679, a fost ridicată aici, de către Şerban Cantacuzino,
Şcoala Domnească. Aceasta a devenit în secolul al XVIII-lea
Academie Domnească, pentru a fi transformată, prin anaforaua
Eforiei Şcolilor Civile întărită de vodă Caragea la 24 martie 1818,
în Şcoala Naţională de la Sf. Sava.
Peste numai câteva decenii era
atât de insalubră, încât pe locul ei va fi construit noul palat al
Universităţii. Şi odată cu el şi noul bulevard al Academiei,
amenajat în faţa Universităţii, între Sărindar şi bulevardul
Colţei. Palatul Universităţii a fost ridicat începînd cu 10
octombrie 1857, pe baza proiectului arhitectului Alexandru Orăscu
(1817-1894) şi finalizat la 14 decembrie 1869. Corpurile laterale
ale palatului au fost ridicate între 1912-1926, după planurile
arhitectului N.Ghica-Budeşti (1869-1943), adăpostind astăzi
Facultăţile de Fizică-Matematică, Geologie-Geografie şi Chimie.
Palatul Universităţii a fost construit pe vechiul amplasament al
Şcolii şi Mănăstirii Sf. Sava, ridicată la mijlocul secolului al
XVII-lea, în marginea de nord a oraşului de atunci.
În faţa Palatului Universităţii
sunt amplasate (încă) patru monumente: Ion Heliade Rădulescu
(sculptat în marmură de Carrara la 1879 de italianul Ettore
Ferrari), Mihai Viteazul (ridicat în 1876 de sculptorul Carrier
Belleuse şi amplasat pe locul unde s-a aflat altarul mănăstirii Sf.
Sava), Gheorghe Lazăr (ridicat în 1885 de sculptorul Ion Georgescu)
şi Spiru Haret (sculptat în 1935 de Ion Jalea), pe locul vechiului
amplasament al Grădinii Botanice din primii ani de domnie ai lui
Carol I.
Vizavi de Palatul Universităţii,
în faţa intrării Facultăţii de Litere, pe strada Edgar Quinet, se
află Palatul Institutului de Arhitectură "Ion Mincu", proiectat de
arhitectul Grigore Cerchez (1850-1927) şi construit între
1912-1927. Clădirea constituie un model reuşit de interpretare, la
scară monumentală, a elementelor de arhitectură brâncovenească.
Instituţia a purtat numele de Academia de Arhitectură între
1927-1953 şi, începînd cu 1953, reorganizată ca Institut, a primit
numele arhitectului Ion Mincu. Palatului interbelic i s-a adăugat
în 1963 un corp nou, pentru ateliere şi săli de cursuri. Astăzi se
găseşte aici Facultatea de Arhitectură.
Construcţia hotelului
Intercontinental s-a făcut în cooperare cu societatea
Inter-Continental Hotels Corporation din S.U.A., proiectul fiind
realizat de partea română, cu asistenţă tehnică din partea
societăţii americane. Lucrările au durat între 1969-1970. Hotelul a
fost inaugurat la 14 mai 1971, iar primul client a fost un cetăţean
american, "un anume Dortmann".
Deşi este un hotel tânăr în
peisajul turistic bucureştean, în el au locuit, printre alţii, Kurt
Valdheim (secretarul general al ONU), G. Heineman (preşedinte al
RFG), magnatul american Rockefeller, dar şi "vestitul cardiolog
Christian Barnard". Acesta din urmă a vizitat România în
martie-aprilie 1972, la invitaţia Ministerului Sănătăţii. "La o
masă oferită în onoarea sa la hotelul Intercontinental, cofetarul
Avramii Dumitru a căutat să-i facă o surpriză; la desert a servit
un tort care reprezenta 24 de inimi". Aceasta deoarece, la data
vizitei sale în România, "vestitul chirurg avea la activul său 24
de operaţii pe cord". ("De la hanul Şerban Vodă la hotel
Intercontinental")
Pe cât de nouă este istoria
hotelului, pe atât de veche este istoria locului. În Evul Mediu,
aici s-a aflat o aşezare de meşteri săpunari (între secolele al
XV-lea şi al XVII-lea). Apoi apar primele reşedinţe boiereşti şi
ale negustorilor bogaţi (secolul al XVIII-lea). Spaţiul aparţinea
mănăstirii Colţea din apropiere, iar în secolul al XIX-lea, el
trece în proprietatea familiei Hagi Moscu. Acesta a ridicat pe el o
vastă clădire în care a funcţionat între 1864-1911 primăria
oraşului Bucureşti.
După primul război mondial, pe
aceste locuri apar variate locuinţe particulare, dar şi o Casă de
Modă, restaurante şi baruri, Circul Krately în zona Teatrului
Naţional de azi. Unele dintre aceste imobile au rezistat până la
sfârşitul anilor '60, când a început demolarea lor, pentru
ridicarea hotelului Intercontinental şi a Teatrului
Naţional.
În apropierea hotelului
Intercontinental se află Teatrul Naţional "Ion luca Caragiale",
ridicat între 1967-1970. Actuala versiune este din
1985.
ADRIAN MAJURU
(n. 1968) este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti [i
coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor
carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau
periferia ca mod de existenta si Bucuresti. Povestea unei
geografii umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de
underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest
domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire
la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie,
prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate,
amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia
Minovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratii
si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile
"Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela
45.