Deficitul bugetar de 4,4% din PIB e prea strâns pentru a obţine creşterea PIB în 2011

În 2010, România s-a confruntat cu un puternic "cutremur" fiscal determinat de majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, ceea ce s-a răsfrânt în mod negativ şi asupra creşterii economice. Astfel, de la o estimare a creşterii economice de plus 1,3% s-a ajuns la un minus de 1,9%.

Trecând peste faptul că revenirea economiei pe plus nu s-a realizat din cauza acţiunii conjugate a mai multor factori (inclusiv majorarea TVA) trebuie precizat că unda acestui şoc fiscal aplicat de autorităţi, care a urmărit îndeplinirea unor obiective pe termen scurt, s-a resimţit în toate domeniile de activitate.

Pe termen scurt s-a înregistrat într-adevăr o creştere a încasărilor din TVA cu aproape 30% faţă de media încasărilor din prima parte a anului. Însă acest lucru nu se datorează nici pe departe performanţei din sectorul public sau creşterii gradului de colectare, ci este un efect normal.

În schimb, pe termen lung e posibil ca încasările să scadă şi să revină la un nivel care s-ar fi putut atinge şi fără majorarea cotei TVA-ului, datorită efectului lui Laffer (un economist a cărui teorie afirmă că majorarea impozitelor dincolo de o anumită limită poate aduce o scădere a încasărilor, iar reducerea lor, dimpotrivă, o creştere a încasărilor - n.red.), aducându-ne astfel într-un nou cerc vicios al politicii fiscale.

De altfel, "performanţele" obţinute de stat ca urmare a majorării acestui impozit s-au transmis într-o mică măsură asupra veniturilor încasate la bugetul general consolidat, în primele nouă luni înregistrându-se o creştere cu doar 3,6%, în termeni nominali, faţă de perioada corespunzătoare a anului anterior.

Dacă ţinem cont şi de faptul că majorarea TVA-ului a fost principalul factor care a condus la dublarea inflaţiei, atunci veniturile bugetului general consolidat în termeni reali în primele nouă luni au înregistrat de fapt o scădere.

Mai mult, acest şoc fiscal a fost însoţit şi de scăderea salariilor bugetarilor cu 25%, precum şi de scăderea numărului de bugetari. Şi această acţiune s-a înscris pe linia măsurilor de ţintire a deficitului bugetar şi a obiectivelor pe termen scurt. Dar efectul acestor măsuri luate "peste noapte" nu s-a resimţit asupra cheltuielilor bugetului general consolidat datorită creşterii cheltuielilor cu ajutorul de şomaj şi a cheltuielilor cu plata arieratelor.

Astfel, pe total, volumul cheltuielilor bugetului general consolidat a înregistrat chiar o creştere în termeni nominali, în primele nouă luni, cu 1,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

În 2011, România şi-a propus un dublu obiectiv, şi anume atât reducerea deficitului bugetar cu 2,4% din PIB, până la 4,4% din PIB, dar şi o creştere economică de 1,5%.

Este un obiectiv îndrăzneţ, dar nerealist, ţinând cont că unele dintre măsurile luate până acum au avut efect pozitiv pe termen scurt, dar pe termen lung vor acţiona ca un bumerang asupra creşterii economice.

Un obiectiv mai realist şi mult mai benefic pentru România ar fi reducerea deficitului bugetar undeva în jur de 5,5% din PIB, ceea ce ne-ar permite, poate, să sperăm şi la o creştere economică în 2011.

Ţinând cont că anul următor se doreşte şi majorarea salariilor bugetarilor cu 15%, de unde va face statul rost de bani astfel încât să se înscrie în deficitul de 4,4% din PIB?

Dan Armeanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti