De ce ar trebui agravate sancţiunile pentru abuzul de piaţă pe bursa de valori

Este unanim recunoscut faptul că există o relaţie direct proporţională între gradul de protecţie a investitorilor pe o anumită piaţă de capital şi nivelul de dezvoltare al acesteia, incluzând în acest concept lichiditatea pieţei, volumul zilnic al tranzacţiilor, capitalizările bursiere ale companiilor listate.

Pentru o piaţă de capital cel mai prost lucru ce i se poate întâmpla este să i se creeze reputaţia că este uşor manipulabilă şi că persoanele care controlează sau administrează societăţile listate tranzacţionează masiv în baza unor informaţii privilegiate.

Investitorii nu vor aloca sume de bani pentru o piaţă şi lichiditatea acesteia va avea de suferit în mod dramatic dacă percepţia generală asupra respectivei pieţe va fi în sensul că funcţionarea ei este influenţată de operaţiunile netransparente, chiar ilicite ale anumitor entităţi şi persoane.
Tentative de manipulare a pieţelor financiare sau de utilizare abuzivă a unor informaţii confidenţiale vor exista întotdeauna pe orice tip de pieţe, indiferent de mărimea şi importanţa lor. Relevant este cât de eficient este efortul autorităţilor de descurajare a acestor încercări.

Două sunt cauzele majore care afectează încrederea investitorilor în capacitatea autorităţilor de a reacţiona eficient şi prompt la tentativele de abuz de piaţă.
În primul rând, este vorba de o legislaţie insuficientă, de absenţa unor norme legale eficiente care să descrie toate sau cel puţin o parte considerabilă din situaţiile de abuz de piaţă şi care să stabilească sancţiuni pentru toate aceste încălcări ale dispoziţiilor legale. O lacună esenţială din această perspectivă o reprezintă insuficienţa sancţiunilor, atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi din cel al diversificării lor în funcţie de varietatea situaţiilor de fapt care pot reprezenta conduite ilicite incriminate de regimul juridic al abuzului de piaţă. Din păcate, în lipsa unor norme adecvate în legislaţie, care să acopere o arie cât mai largă de fapte cu caracter ilicit, anumite conduite ale unor participanţi la piaţă, care sunt de natură a induce în eroare pe ceilalţi participanţi, nu pot fi sancţionate. Spre exemplu, nu ar trebui să existe dubii cu privire la definiţia front running-ului şi la caracterul ilicit al acestui comportament care conduce la crearea de prejudicii investitorului de către propriul său broker. Ar fi necesar ca legea organică, dar şi reglementările CNVM să conţină descrieri cât mai complete a faptelor ce pot fi înscrise în sfera abuzului de piaţă, în special ca manipulări ale pieţelor de capital.

În momentul de faţă numai trei metode de manipulare a pieţei de capital sunt enunţate în legislaţia primară, care redă cu fidelitate textul Directivei abuzului de piaţă adoptat de Parlamentul European: corneringul - asigurarea unei poziţii dominante asupra cererii sau ofertei (un procedeu utilizat în trecut, dar dificil de pus în aplicare în prezent), marcarea la închidere (marking the close) - efectuarea de tranzacţii la închiderea pieţei în scopul inducerii în eroare a investitorilor şi scalpingul - exprimarea unei opinii cu privire la un instrument financiar profitându-se de impactul produs de respectiva opinie şi fără anunţarea conflictului de interese. Absenţa unei descrieri a metodei manipulative într-o lege adoptată de organul legiuitor aduce în discuţie, din perspectiva dreptului penal aplicabil abuzului de piaţă, principiul legalităţii incriminării, întrucât faptele care sunt considerate drept infracţiuni nu pot fi stabilite decât prin lege organică, potrivit Constituţiei României.

Cristian Duţescu este partener al casei de avocatură Duţescu & Asociaţii