Căderea unui mit. De ce nu mai poate domina Nicolae Grigorescu piaţa de artă

Autor: Remus Andrei Ion 09.12.2010

O veste tristă pentru posesorii de Nicolae Grigorescu: "pictorul naţional" nu va mai fi niciodată liderul absolut al pieţei de artă, aşa cum a fost în anii '90. Operele artistului, mai ales cele excepţionale, vor fi cumpărate cu preţuri din ce în ce mai mari, dar sume asemănătoare, la concurenţă, vor fi plătite şi pentru creaţii ale altor artişti români, pictori în special. În plus, tot mai multe lucrări ale creatorilor care i-au urmat lui Grigorescu şi care au ajuns în colecţii particulare vor fi trecute în seria "capodoperelor", în timp ce capodoperele maestrului de la Câmpina sunt deja în marile muzee, în colecţiile instituţiilor bogate ale ţării, cum este cea a BNR, aşa că e greu de crezut că, printre lucrările care mai pot circula pe piaţă, vor apărea surprize majore.

În anul 2005, topul celor mai scumpe 10 picturi vândute la licitaţiile de artă era clar dominat de Nicolae Grigorescu. Pe atunci era un mit, nimic nu putea fi vândut peste Grigorescu. De la 33.000 la 60.000 de euro, Grigorescu era pe opt poziţii ale topului. Pe locul trei se strecurase un Tonitza, "Nud văzut din spate", iar pe cinci, un Andreescu de referinţă, "Cap de ţărăncuţă cu tulpan galben". Toate tablourile cu celebra semnătură roşie a lui Nicolae Grigorescu care ajungeau în licitaţii se vindeau garantat, iar dacă aveau şi o expertiză credibilă, licitaţia aducea creşteri importante peste preţul de pornire. Grigorescu se vindea bine şi pe piaţa liberă, acolo unde se ştia că există şi multe falsuri sau copii stupide.

Totuşi, nici unul dintre tablourile de pe piaţă nu se putea ridica la valoarea celor din muzee, din instituţiile statului, de la Banca Naţională. Erau lucrări rămase în colecţii particulare prin cine ştie ce minune, moşteniri de familie, preluări negustoreşti. Ciobănaşi, care cu boi, diverse peisaje, ţărăncuţe. Nici un subiect ieşit din tematica mediatizată a artistului. Iar această panoramă grigoresciană de piaţă s-a derulat până prin 2005, în paralel cu unele expoziţii organizate de Muzeul Naţional peste hotare, în Franţa mai ales, unde erau prezentate capodopere ale artistului, picturi care demonstrau direct anvergura magistrală a artistului român, şcolit în Franţa, deschizător de drumuri pentru pictura românească, apoi. Prietenii din ţară, mari cărturari şi patrioţi, au demonstrat prin cărţi, expoziţii, colecţii personale şi prietenie cât de important e Grigorescu, faptul că este o avuţie naţională. Vlahuţă, Delavrancea, Zambaccian l-au impus, apoi mulţi autori au devenit importanţi pentru că au scris despre Grigorescu.

România s-a schimbat între timp profund, regulile pieţei au dictat eşecuri prea dure sau glorificări neaşteptate în lumea artei. În paralel, din muzee şi colecţii au început să circule opere importante ale pictorilor care i-au urmat lui Grigorescu, picturi revendicate, recuperate, salvate cumva. Pallady şi apoi Tonitza au ridicat ştacheta pieţei şi s-au vândut peste cel mai scump Grigorescu din topuri. "Fata culcată în iarbă" a devenit mai ieftină decât "Nud cu eşarfă galbenă" şi "Studiu pentru un portret".

Aşa au dictat topurile, chiar dacă tranzacţiile au avut loc la câţiva ani distanţă, timp în care leul s-a devalorizat, inflaţia a ajuns la alte cote, operele de artă au început să circule după o dinamică şi reguli mai transparente, investiţiile în artă s-au dovedit din ce în ce mai profitabile. Mai degrabă ţineai un Grigorescu acasă, pentru că, inevitabil, preţul era în creştere.

Topul din 2005 avea opt lucări Grigorescu. Topul din 2007 mai păstra doar patru picturi ale artistului, de la locul trei în jos, iar până în 2010 s-a croit o altă ordine a celor mai scumpe zece picturi, care începe cu Camil Ressu.

Intrarea pe piaţă a Casei Artmark a adus o nouă creştere a preţurilor şi alte repere pentru noţiunea de recorduri de piaţă. Tonitza, Ressu, Ţuculescu, Ştefan Luchian, Marcel Iancu, Petraşcu, chiar Mützner s-au licitat până la sume greu de imaginat cu doar 2-3 ani în urmă. Au fost lucrări bine promovate, provenite din colecţia Dona sau din alte colecţii revendicate de prin muzee. Au fost şi piese bine păstrate de colecţionari, care ştiau valoarea lucrărilor de artă pe care le deţineau. Capodoperele merită să se tranzacţioneze cu sute de mii de euro, fără doar şi poate, iar piaţa de la noi aşteaptă momentul în care ciocănelul crainicului unei licitaţii va cădea după pronunţarea sumei de un milion de euro... Aşa vor ajunge şi marile case de licitaţii din lume să se intereseze de arta românească.

Este însă cumva dramatic faptul că Grigorescu a trecut pe lista de aşteptare. Din păcate, piaţa a fost săracă în tablourile artistului de la Câmpina în ultimii ani, fiind licitate doar piese minore care, de multe ori, nici nu s-au adjudecat. Miza a fost mutată spre capodoperele altor artişti, care erau prezentate într-un context supralicitat poate, dar eficient. A mai fost apoi şi dispariţia criticului Remus Niculescu, specialist necontestat în Grigorescu, fără autentificarea căruia o lucrare putea fi orfană.

Nicolae Grigorescu a rămas la nivelul unor preţuri medii de 20.000-30.000 de euro, în timp de Pallady, Tonitza, Luchian au trecut pragul de 100.000 de euro chiar la nivelul evaluărilor cu care erau prezentate lucrările în licitaţii. Şi acum, Grigorescu este estimat la cel mult 80.000 de euro în licitaţia de iarnă Artmark şi este depăşit de Ion Ţuculescu. La Goldart, există concurenţă directă între două uleiuri: "Ciobănaş" şi "Peisaj cu cireadă (Turma de boi)", lucrări între 100.000 şi 150.000 de lei. Între timp, au intrat în topuri două tablouri ale maestrului prin licitaţiile Artmark, unde totul este mai scump... "Car cu boi", 155.000 de euro, şi "Panseluţe", 115.000 euro. Cum rimează aceste două tranzacţii cu estimarea ulterioară a unui Grigorescu, "Păstoriţa", la doar 80.000 de euro, poate aprecia fiecare colecţionar după bunul plac...

Pe de artă parte, dacă Muzeul Naţional de Artă ar începe o serie de promovare a marilor artişti români prin expoziţii şi cataloage reprezentative, majore, de necontestat, oare cum ar reacţiona piaţa, ar fi un stimulent, sau mulţi colecţionari şi-ar redirecţiona gusturile spre alţi artişti, mai puţin mediatizaţi, doar pentru că ar vedea că pe piaţă apar foarte greu capodopere care le egalează pe cele din muzee? Sigur, însă, muzeele vor avea mulţi, mulţi vizitatori. Cine se înscrie să relanseze arta românească în România între repere fireşti de valoare?!

Top actual:

1. Camil Ressu, "Aişe" - 160.000 de euro

2. Nicolae Grigorescu, "Car cu boi" - 155.000 de euro

3. Ştefan Luchian, "Garoafe" - 140.000 de euro

4. Ştefan Luchian, "Maci" - 132.000 de euro

5. Marcel Iancu, "Port" - 130.000 de euro

6. N. Tonitza, "Golgota" - 125.000 de euro

7. N. Tonitza, "Fata în roz" - 120.000 de euro

8. N. Grigorescu, "Panseluţe"- 115.000 de euro

9. N. Tonitza, "Studiu pentru un portret" - 97.000 de euro

10. N. Tonitza, "Micuţa tătăroaică" - 90.354 de euro

artalicitata.blogspot.com

------------------

În imagini: 1. Nicolae Griogrescu - "Casă la Văleni", ulei/pânză, semnat dreapta jos cu roşu; pe verso, autentificare de J. Al. Steriadi, 19,5 x 34,3 cm, adjudecat cu 25.641 de euro; 2. Nicolae Grigorescu - "Peisaj cu cireadă", ulei/panou de lemn, semnat, datat (18)96 stânga jos, cu intitularea ''Turma de boi'' şi autentificarea lui J. Al. Steriadi pe verso, 22,7 x 35 cm. Estimare: 125.000-150.000 lei; 3. Nicolae Grigorescu - "Ciobănaş", ulei/lemn, semnat dreapta jos cu roşu; pe verso autentificarea şi garanţia originalităţii dată în 1926 de comisia de experţi formată din I. Teodorescu-Sion, Jean Al. Steriadi şi A. Verona. Autenticitate confirmată şi de arhiva prof. Remus Niculescu, 27,1 x 11,9 cm. Estimare: 100.000-120.000 lei; 4. Nicolae Grigorescu - "Păstoriţă", ulei pe lemn, 24,5 x 45 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, "Grigorescu". Valoare estimativă: 60.000-80.000 euro