Cine a scris „La carte et le territoire”? Houellebecq - plagiator?/ de Daniel Nicolescu

Ziarul Financiar 23.12.2010

Michel Houellebecq suscită antipatii violente. La fel de intense ca desfăşurările de entuziasm apreciativ care-i înconjoară cărţile. Nu vreau să pomenesc aici cârtelile criticii literare (al căror campion constant, la toate categoriile, de cinci ani încoace, a fost animatorul de televiziune şi criticul Eric Naulleau - cu precădere prin volumul său de culoarea fierii "Au secours, Houellebecq revient"), ci reacţiile stranii, de tip lovitură sub centură, venite din zone periferice.

Încă din luna septembrie, site-ul Slate.fr îi reproşa lui Houellebecq faptul că a copiat cu neruşinare, în "La carte et le territoire", articole întregi din enciclopedia participativă Wikipedia. De vină e, probabil, stilul alb, rece, "enciclopedic", al multora dintre pasajele cărţii, care se referă fie la lumea artistică, fie la cea antreprenorială, fie la tehnica fotografică sau la cea picturală (eroul romanului, Jed Martin, este artist plastic). Sigur, acuza este o năzbâtie malvolentă, lipsită de orice temei, căreia nişte băieţi hâtri, de la şcoala "Le canard enchainé", îi demontau mecanismul într-o manieră adorabilă: "Cum domnul Houellebecq scrie de mai multă vreme decât există Wikipedia, este logic că plagiatul se află de partea enciclopediei online. La această oră nu există încă nicio reacţie la sediul american al Wikipedia, dar avocatul lui M. Houellebecq a anunţat prin intermediul presei, că autorul doreşte să depună plângere pentru plagiat şi degradare a pesroanei sale morale."

Mult mai mult tam-tam mediatic a făcut o altă acuză, cât se poate de serioasă de astă dată, venită din partea unui neica Nîmes (locuitor al oraşului francez cu acest nume), domnul Michel Lévy. El a scos, în 1999 (deci cu 11 ani înainte de apariţia romanului premiat al lui Houellebecq), un volum (autoediţie) cu titlul... "La carte et le territoire" (vezi foto). Îl cităm pe dl. Lévy: "Harta şi teritoriul apar în filigran pe culegerea mea de nuvele. Ele evocă diferenţa între ceea ne imaginăm că vom găsi în existenţă şi ceea se află cu adevărat în ea. Exact ca ideea pe care ne-o facem despre un anumit loc pe o hartă şi realitatea terenului". Sigur, asta vrea să spună Houellebecq în romanul său (de fapt asta şi spune), atât doar că domnul Lévy furnizează lămurirea nu în 1999, ci după apariţia cărţii confratelui său. Rămâne, deci, coincidenţa titlurilor. Înarmat cu acest argument şi acuzând încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, Michel Lévy s-a adresat editorului (Flammarion): "Dacă, astăzi, un autor ar scrie o carte pe care ar intitula-o «Particulele elementare» sau «Extinderea domeniului luptei», nu cred că editorul i-ar publica-o. Folosirea titlului cărţii mele de către Houellebecq este o uzurpare."

Editorul a ridicat din umeri şi a alungat o muscă imaginară de pe căciulă, replicând: "Asocierea a două cuvinte ale limbii curente nu este originală în sensul dreptului de autor şi nu poate, prin urmare, să se bucure de protecţie juridică."

Desigur, argumentul cel mai solid în favoarea inocenţei lui Houellebecq se referă la cvasiimposibilitatea sa de a fi fost la curent cu titlul unei cărţi scoase în regie de autor, în câteva zeci de exemplare. Michel Lévy parează, aiuritor, afirmând că propria sa soră (pe nume Michelle) îl cunoaşte pe marele romancier, nu de alta, dar este preşedinta "Asociaţiei Prietenilor lui Houellebecq". Prin urmare, scriitorul ar fi putut să se afle în prezenţa volumului "La carte et le territoire", în 1999, la momentul apariţiei lui. Preşedinta Michelle, sora sa, îi dă însă peste nas, vorbind despre prespunerile lui ca despre nişte "alegaţii improbabile".

Cum o dai, romanele lui Houellebecq se vând straşnic şi nu au nevoie de Premiul Goncourt ca să se vândă şi nici de bătăliile mediatice pro şi contra numelui său. La doar o săptămână după apariţia volumului "La carte et le territoire", se epuizaseră deja cele două sute de mii de exemplare ale primului tiraj. Până în momentul anunţării premiului, editorul mai scosese deja două tiraje. Cifra de vânzări estimată în Franţa până la începutul lui ianuarie este de 400.000 de exemplare.