Restaurare, restauraţie/ de Alexandru Ciolan
Ziarul Financiar
23.12.2010
Francezul restauration stă la originea a două substantive româneşti cu sensuri şi apartenenţe stilistice diferite: restaurare şi restauraţie (româna are o mulţime de asemenea dublete: informare/ informaţie, comunicare/ comunicaţie etc.).
Restaurare, socotit de dicţionarele
româneşti infinitivul lung al lui restaura, fără trimitere
la franceză (inferând astfel că ar fi fost creat în mod independent
în română) este folosit îndeosebi cu sensul de "refacere a unei
opere de artă, a unui monument de arhitectură etc.". În ultimul
deceniu, pe măsură ce folosirea computerelor personale s-a
generalizat, restaurare a fost însă tot mai des folosit cu
sensul din informatică: "readucerea în stare de funcţiune după o
întrerupere accidentală" ("Configuraţia implementată de către IBM
include un sistem performant de siguranţă şi restaurare a
sistemului informatic în caz de dezastru…", Adev.
22 XI). De data
aceasta, influenţa care trebuie invocată fiind aceea a engl.
restoration (point), suntem nevoiţi să considerăm
omonime (deci cuvinte diferite) pe restaurare cu sensul mai
vechi, din limbajul culturii, şi pe restaurare din limbajul
informatic.
Restauraţie apare în dicţionarele curente
cu două sensuri: unul din limbajul istoric şi politic ("reîntronare
a unei dinastii detronate prin revoluţie", cum spun ediţiile
DEX-ului, cu toate că la verbul restaura se vorbeşte nu
numai despre monarhie, ci şi despre o formă de guvernământ
abolită); al doilea sens este cel din istoria artei: "stil artistic
francez din epoca restauraţiei Burbonilor, 1814-1830". După 1990,
restauraţie a căpătat în română un sens specific, absent din
dicţionare (singurul care îl consemnează este Dicţionarul de
cuvinte recente din 1997): "recomunizare, revenire a
comuniştilor la putere" ("«Restauraţia» realizată prin acapararea
feroce a puterii şi legitimată prin «alegerile» din 20 mai 1990 a
creat condiţiile ideale pentru refacerea faţadei", R.lit. 21 II 91
p. 4). Un sens neaşteptat (pentru că, spre deosebire de franceză,
a restaura nu are în română înţelesul "a reda forţele prin
mâncare", aflat la originea lui restaurant, împrumutat de
italiană, spaniolă, română, engleză etc.) căpătat în ultima vreme
sub presiunea fr. restauration, este acela de "domeniu de
activitate cuprinzând producţia culinară (pregătirea preparatelor
culinare, de patiserie şi de cofetărie) şi desfacerea acestora,
precum şi a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc sau
livrarea la comandă, în afara localului), activitate desfăşurată în
cadrul unor unităţi economice specializate" (definiţie preluată din
Dicţionarul gastronomic explicativ).
De la restauraţie "recomunizare" avem şi
un derivat adjectival, restauraţionist, formaţie ciudată,
pentru că ar presupune forma *restauraţiune + -ist
(după modelul uniune - unionist): "Se află în cauză
afilierea pretinşilor «apolitici» şi «echidistanţi» la guvernarea
restauraţionistă, afiliere ce ţine de ordinul evidenţei.", R.l. 12
I 99 p. 1. Din acest adjectiv s-a format, prin substituţie de sufix
(-ist / -ism), şi un substantiv, restauraţionism,
"dorinţă de restaurare a unui sistem politic anterior (nu neapărat
cel comunist)": "În 1990, partidele istorice erau pentru
mulţi români necunoscute sau suspecte, fie prin demonizarea lor
constantă în anumite publicaţii (…), fie prin asocierea lor cu
restauraţionismul interbelic, perceput ca un limb al elitismului,
sau, în orice caz, al intangibilului", Obs.cult. 21 V 10.
Şi restauraţie, "alimentaţie publică", a
început să-şi construiască o familie de cuvinte în jurul-i. Îl
avem, deocamdată, venit din fr. restaurateur, pe
restaurator, "proprietar de restaurant": "Gillian Anderson
s-a îndrăgostit de un restaurator", Libertatea week end 19 VI 98 p.
4.
Efortul restaurator al unui restaurator este
dovadă de restauraţionism?
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi
cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR
(Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura
Logos.
Cuvinte-cheie: restaura, restaurare, restauraţie,
restaurator, restauraţionism, restauraţionist
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog
(absolvent de spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor
navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi
redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la
Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),
editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi
publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.
Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela
Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, Dire
Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă
nepoţi. Are un nepot.