Moş Crăciun/ de Tudor Călin Zarojanu

În fiecare an, expresia "a te bucura precum copiii" capătă consistenţă şi se împrăştie precum o molimă de sănătate. Când se aprind luminile de sărbători în oraşe, se blochează complet circulaţia în centru, dar, miraculos, şoferii nu se enervează. Pentru că sunt acolo exact din acest motiv! Nu puţini sunt cei care, indiferent de vreme, deschid geamul şi scot capul, zâmbind, ca să vadă mai bine ghirlandele luminiscente care anunţă apropierea lui Moş Crăciun. Şi, de la an la an, tot mai mulţi oameni ţin să-şi împodobească, atât cât pot, casa, balcoanele, geamurile.

O!, nu, nu uit că decembrie înseamnă şi o goană nebună după cumpărături, inclusiv brazi, cu cozi, agitaţie, uneori chiar panică. Dar, nu ştiu cum - oi fi eu prea emotiv? -, chiar şi alergătura asta haotică are farmecul ei.

Şi cred că am descoperit de ce se întâmplă toate astea, de ce ne simţim altfel în decembrie. Nu numai pentru că se încheie un an şi încercăm să aplicăm principiul "cele rele să se spele, cele bune să se-adune". Nu numai pentru că ne regăsim puterea de-a ne face planuri, de-a spera că noul an va fi mai bun, mai frumos, mai fericit. Nu numai pentru că sărbătorile înseamnă "strângerea rândurilor" şi ne bucurăm că ne vom regăsi - familie, prieteni - în jurul mesei, la un pahar de vorbă, şi vom vorbi despre câte-n lună şi în stele, până în punctul acela nostim în care vorbesc toţi de-odată şi e zgomot şi muzică şi râsete şi se fac poante şi se spun lucruri pe care nu le prea spunem în restul anului, inclusiv, vorba unui minunat cântec lansat recent, "Cele două cuvinte". Nu numai pentru că ne facem unii altora cadouri. Nu numai pentru că vom petrece o noapte întreagă, ceea ce pentru mulţi este un unicat de-a lungul a douăsprezece luni.

Motivul profund pentru care, an după an, decembrie ne face mai buni, mai frumoşi şi mai sentimentali este acela că, în sinea lui, fiecare dintre noi, copil, tânăr, adult sau bătrân, crede cu tărie că vine Moş Crăciun.

Şi chiar vine!

TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n. 1956) a absolvit secţia de Informatică a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti, cu lucrarea de licenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeo şi Julieta»", publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani în informatică, pe toate sistemele de calcul şi în toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă: cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia "Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele "Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005), culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezent lucrează în TVR, fiind realizatorul talk-show-ului "În spatele uşilor deschise", şi este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, Revistei Flacăra şi Radio România Cultural.