Din cântecele şi dansurile popoarelor.../ de Radu F. Constantinescu
Ziarul Financiar
23.12.2010
O ştiţi p-aia cu schimbul cultural? Idee era să vedem cum o fac şi alţii... oricâte muzee ar vedea, la oricâte simpozioane s-ar duce şi indiferent cât bullshit ar trebui să suporte o delegaţie străină într-o ţară oarecare, finalul îi prinde pe medici, economişti sau (Doamne! Ai milă!) studenţi şi elevi într-un....?... aţi ghicit! Club!
Că se numeşte Grand Ballroom şi e de fapt în acelaşi hotel cu
alte activităţi, că e o discotecă mai răsărită sau un club cu
muzică live, conceptul e acelaşi: putem să vorbim mult şi bine,
dacă nu ne îmbătăm împreună. Dansul şi sexul sunt opţionale.
Cum vede DJ-ul diferitele popoare? Ca pe nişte copii pierduţi
care trebuie integraţi cât mai repede.
Greşeala mea cea mai
frecventă atunci când aveam 19-20 de ani: să le pun muzică "de la
ei". Majoritatea vor altceva, că de-aia au mers două ore cu
avionul! Vor altă muzică, altă băutură, altă limbă care pare
exotică oricât de apropiată ar fi şi alţi parteneri de sex, dar
asta nu e decât parţial treaba DJ-ului.
Să vedeeeeem....
Francezii erau foarte încântaţi de preţuri. Le-a mai trecut
acum, dar în anii 90 întrebau cu neîncredere la bar: "E preţul pe
pahar?" şi primeau răspunsul care declanşa nebunia: "Nu! Pe
sticlă". Cu cât francezii erau mai tineri, cu atât comandau mai
multe sticle de şampanie. Uneori muzica mea zguduia şi 10 sticle la
o masă de 6 persoane... Dacă francezii erau franţuzoaice mici (gen
18-19 ani, dintr-o trupă de teatru) ele treceau dintr-o fază super
simpatică în care vorbeau o engleză cu accent, la faza neaşteptată
în care vomitau pe mocheta localului. Nu e, desigur, o regulă.
Unele reuşeau să ajungă până la toaleta.
Totuşi, dintre petrecăreţi cred că tot francezii îmi plac cel
mai mult. După ce au trecut de 25 de ani femeile au un erotism
fabulos chiar şi atunci când nu sunt rupte din soare, iar bărbaţii
ştiu să poarte haine simple cu o lejeritate care face eticheta să
pară o tâmpenie. Nu că n-ar fi. Ce mai au francezii faţă de noi?
Majoritatea ştiu numele trupei preferate şi minimum 10 titluri de
melodii. Faţă de ai noştri care-ţi povestesc videoclipul... e un
mare pas înainte. Mai greu de acceptat e că au o slăbiciune pentru
muzica arăbească. Dar Faudel nu e manea...
La fel de încântaţi de preţurile la alcool erau şi nordicii.
În unele cazuri erau fericiţi că puteau să ia mai mult de 100 ml de
tărie. Ca şi francezii, nordicii ştiu ce vor să asculte, dar... pe
genuri. Vor o jumătate de oră de rock, de exemplu... sau o oră de
trance. Oameni serioşi.
Data viitoare vorbim despre nemţi.