Angajaţii Fiscului au primit noi puteri pentru a stabili veniturile nedeclarate ale contribuabililor cu averi mari

"Situaţia fiscală personală" este noul concept după care Fiscul va încerca să evalueze şi să monitorizeze averile mari în raport cu veniturile impozabile declarate de posesorii averilor respective.

După modelele de lucru practicate de multă vreme în Occident, inspectorii vor avea puterea de a "scana" conturile bancare, fluxurile de numerar şi orice creştere seminificativă a averii unei persoane fizice. Desigur, cu obligaţia păstrării "secretului fiscal".

Miza acestor puteri sporite acordate Fiscului: determinarea şi taxarea veniturilor a căror sursă nu poate fi justificată de către contribuabil, adică penalizarea evaziunii.

Cum vor fi determinate aceste situaţii fiscale individuale? Codul fiscal îi împuterniceşte pe oamenii Fiscului să strângă informaţii privind "totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a contribuabilului".

Pe baza evaluării situaţiei fiscale personale, inspectorul fiscal va estima veniturile reale pe seama cărora contribuabilul a ajuns la averea respectivă.

Ţinta finală este compararea acestor venituri reale estimate cu veniturile declarate de contribuabil spre a fi impozitate şi taxarea diferenţei în cazul în care aceasta este mai mare de 10%, dar nu mai mică de 50.000 de lei.

Modalităţile practice de stabilire a bazei de impozitare care ar urma să reflecte o evaluare corectă a veniturilor reale ale unei persoane fizice rămâne să fie aprobate printr-o hotărâre de guvern, însă Codul fiscal prevede trei metode indirecte prin care inspectorul fiscal va putea reconstitui veniturile sau cheltuielile unui contribuabil. În primul rând, vor fi comparate cheltuielile efectuate într-o anumită perioadă cu veniturile declarate la Fisc pe perioada respectivă. În cazul unei discrepanţe vizibile, inspectorul va avea dreptul de a analiza conturile bancare şi fluxurile de cash pentru a stabili mişcările de lichidităţi şi a le asocia cu surse de venit şi cu destinaţii de cheltuire.

De asemenea, pe baza acumulării de informaţii în timp, oamenii Fiscului vor putea compara valoarea patrimoniului net al unui contribuabil la începutul perioadei de verificare şi la finalul acesteia. În cazul creşterii valorii respective, va fi determinat venitul impozabil pe care Fiscul îl consideră ca fiind sursa creşterii patrimoniului atât timp cât contribuabilul nu poate prezenta documente justificative.

Acţiunea de evaluare a modului în care un contribuabil cu avere vizibilă mare şi-a achitat impozitele porneşte ca o "verificare prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale".

Dacă inspectorul constată o diferenţă mai mare de 10% între veniturile declarate şi situaţia fiscală personală (dar nu mai mică de 50.000 de lei), verificarea continuă şi se stabileşte baza impozabilă din oficiu.

În acest caz, contribuabilul vizat va avea la dispoziţie maximum 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare pentru a prezenta documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia fiscală constatată de inspector. Cu acordul acestuia, termenul poate fi prelungit o singură dată, cu 30 de zile.

Prin avizul de verificare i se va comunica data de începere, perioada supusă verificării, i se vor solicita informaţii şi înscrisuri şi i se va da posibilitatea de a solicita o amânare.

Verificarea persoanelor fizice va fi făcută la sediul organului fiscal sau, la cererea contribuabilului supus evaluării, la domiciliul acestuia sau la sediul avocatului.

În cadrul măsurilor de creştere a încasărilor bugetare, Guvernul s-a angajat faţă de FMI să extindă definiţia veniturilor impozabile, astfel încât Fiscul să aibă instrumente legale mai clare pentru a determina veniturile nedeclarate şi a le impozita din oficiu, rezultând astfel un control mai eficient asupra fenomenului evaziunii fiscale.

Iniţial, era vorba despre o ordonanţă de urgenţă dedicată impozitării averilor mari care ar fi trebuit adoptată până la sfârşitul lunii august.

Ca şi în cazul altor reglementări promise de Executiv, termenul a fost depăşit, a fost fixat un al doilea pentru sfârşitul lui noiembrie, pentru ca în ultima scrisoare de intenţie trimisă la Washington să fie asumată adoptarea unui text legislativ în acest sens până la sfârşitul anului.

Rămâne de văzut când şi cum vor începe să fie aplicate în practică noile reglementări, implementarea urmând a fi asistată de un expert al FMI.