Schimbarea secolului pe piaţa muncii: din 2011, cărţile de muncă devin istorie

Autor: Adelina Mihai 02.01.2011

De la 1 ianuarie 2011, cărţile de muncă tradiţionale dispar şi au fost înlocuite cu baze de date electronice la care angajatorii au acces pe baza unui user şi a unei parole.



Cei care se angajează pentru prima dată în acest an nu vor mai avea un document oficial personal prin care să demonstreze vechimea pe care o vor acumula în muncă. Specialiştii îi sfătuiesc pe angajaţi să-şi păstreze cu mai multă atenţie contractele individuale de muncă pe care le încheie cu angajatorii, pe care ar trebui să le semneze după ce acestea au fost semnate şi ştampilate şi de oficialii de la inspectoratele teritoriale de muncă.

Guvernul a adoptat la finalul lunii decembrie o ordonanţă de urgenţă prin care se atestă că începând cu anul acesta angajatorii vor depune contractele de muncă şi statele de plată la inspectoratele teritoriale de muncă în format electronic. Practic, prin această ordonanţă se aborgă un decret din 1976 privind carnetul de muncă prin care se stabilea necesitatea acestui act pentru dovedirea vechimii în muncă a angajatului. Însă cărţile de muncă există de mult mai mult timp.

"Cărţile de muncă au existat şi înainte de 1976, numai că nu aveau acelaşi format şi nu conţineau acelaşi tip de date. Spre exemplu, în cărţile de muncă din anii '40 nu era trecut salariul angajatului. Oricum, cert este că aceste cărţi de muncă ar fi trebuit desfiinţate de mult, pentru că în alte state s-a trecut deja la sisteme electronice mai avansate", susţine Mariana Câmpeanu, fost ministru al muncii, specialist în legislaţia muncii.

Au existat două etape prin care s-a realizat dispariţia cărţilor de muncă: prima a fost cea de preluare a datelor din cărţile de muncă, iar cea de-a doua a fost de scanare a cărţilor de muncă, pentru ca acestea să poată fi returnate angajaţilor. Toate datele privind vechimea în muncă, dreptul la pensie şi traseul profesional al fiecărui angajat sunt în prezent înregistrate electronic la casele judeţene de pensii. De asemenea, un angajat care va dori să-şi schimbe locul de muncă anul acesta nu va trebui să-şi mai retragă cartea de muncă de la vechiul angajator, pentru că toate datele sale vor putea fi preluate în format electronic de către noua companie angajatoare.

"Încă din 2006 este prevăzută măsura de dispariţie a cărţilor de muncă de la începutul anului 2011. Cartea de muncă era un nod unitar de adunare a tuturor locurilor de muncă pe care le-a avut un angajat, atesta legalitatea muncii şi vechimea în muncă, date necesare pentru dosarul de pensie. O persoană care va începe să lucreze pentru prima dată începând de mâine nu va avea carte de muncă, ci doar un contract de muncă înregistrat la ITM cu o zi înainte de începerea activităţii", susţine Eugen Tifin, purtătorul de cuvânt al Inspecţiei Muncii.

Până acum au existat două locuri în care se puteau păstra cărţile de muncă ale angajaţilor: la sediul firmei angajatoare şi la inspectoratul teritorial de muncă (ITM). Comisionul plătit de angajatorul care prefera ca inspectorii de la ITM să gestioneze contractele angajaţilor era de 0,75% din valoarea totală a statului de plată, iar dacă dorea să le administreze singur, procentul se reducea la 0,25%. Aceste comisioane au dispărut odată cu cărţile de muncă tradiţionale. La o masă salarială brută (valoarea tuturor salariilor din România) de aproximativ 30 de miliarde de euro (cheltuiala angajatorului pentru un salariu mediu de 560 de euro brut x 12 luni x 5 milioane de salariaţi), rezultă că angajatorii economisesc anual între 100 şi 150 de milioane de euro prin dispariţia cărţilor de muncă, bani care nu vor mai ajunge la bugetul de stat începând cu acest an.

Până la jumătatea anului, angajatorii şi inspectoratele teritoriale de muncă sunt obligate să le returneze angajaţilor cărţile de muncă, pe care aceştia trebuie să le păstreze pentru a putea dovedi vechimea în muncă atunci când vor ieşi la pensie, în cazul în care, din eroare, nu li s-au scanat cărţile de muncă.

Economii de 150 mil. euro

La o masă salarială brută (valoarea tuturor salariilor din România) de aproximativ 30 de miliarde de euro (cheltuiala angajatorului pentru un salariu mediu de 560 de euro brut x 12 luni x 5 milioane de salariaţi), rezultă că angajatorii economisesc anual între 100 şi 150 de milioane de euro prin dispariţia cărţilor de muncă, bani care nu vor mai ajunge la bugetul de stat începând cu acest an.