Măsura anticriză în 2011: speranţa
Singura soluţie rămasă la îndemâna românilor care vor un loc de
muncă sau o pâine mai ieftină anul acesta este speranţa. Speranţa
că 2011 va fi mai bun şi încrederea în propriile forţe. Acesta este
mesajul de început de an trimis de şeful statului, preşedintele
Traian Băsescu. "Să avem încredere în forţa, creativitatea şi
determinarea cetăţenilor României!", se precizează în comunicatul
de presă emis de preşedinţie.
Cei mai mulţi dintre români au încredere şi în forţa, şi în
creativitatea, şi în determinarea proprie. Problema este că nu au
încredere în stat. Un stat care este şi slab, şi îngust în viziune,
şi reticent la orice fel de schimbare care ar presupune mai multă
muncă din partea angajaţilor proprii.
Dacă îndemnul cu încrederea în forţele proprii are logica lui, cel
privind speranţa este absurd. Acelaşi preşedinte care a declarat de
nenumărate ori că marea greşeală făcută de România în perioada de
creştere economică record a fost tocmai optimismul fără acoperire
îndeamnă acum la optimism. Boala a fost transformată în
tratament.
Declaraţia este cu atât mai greu de înţeles cu cât şi situaţia este cu totul alta. După doi ani în care mediul privat a pierdut peste 600.000 de angajaţi, în care ratele la creditele în valută s-au dublat, aproape toate taxele şi impozitele au crescut şi în care evitarea falimentului naţional a fost posibilă doar prin creditarea statului cu zeci de miliarde de euro de către bancheri, nu poţi cere nimănui să aibă speranţe.