Opinie Sorin Pâslaru: O problemă de tehnică legislativă

"Conform Ordonanţei de Guvern 23/2009 care modifică Legea 23/2004 şi Legea de aplicarea a Ordonanţei 60/2004, este interzis să...".

Suntem în fiecare zi bombardaţi cu legi, ordonanţe, hotărâri de guvern, decizii şi paradecizii. Poate că unele sunt necesare.

Poate că era necesar să fie schimbată legea asigurării obligatorii a locuinţei. Poate că era necesar să fie schimbată legea asigurărilor de sănătate. Dar când citeşti în Monitorul Oficial schimbările, nu te lămureşti deloc.

O întrebare simplă: de ce nu publică Monitorul Oficial încă o dată legea cu modificările efectuate? Poate că ar fi mai simplu pentru toţi cei pe care îi priveşte o anumită lege să nu caute vechea legislaţie şi să o adapteze cu noile modificări.

Chestiunea este însă şi mai delicată. O lege are arhitectura sa, este ca o clădire. Scoate-i un paragraf sau două şi este ca şi cum ai tăia unul din stâlpii casei. Se poate prăbuşi.

De exemplu, legea de asigurare obligatorie a locuinţelor. A fost gândită în aşa fel ca să acopere întreaga populaţie a României, adică toate cele circa 8 milioane de locuinţe să fie asigurate contra cutremurului, inundaţiilor şi alunecărilor de teren.

Numai în acest fel a putut fi obţinut un preţ suficient de redus la reasigurare pentru ca acoperirea de 20.000 de euro pentru fiecare locuinţă din mediul urban (10.000 de euro în mediul rural) să coste doar 20 euro pe an (respectiv 10 euro pe an), afirmă experţii.

Pentru a avea siguranţa acestei acoperiri a întregii ţări, legea prevedea ca şi cei asiguraţi deja pentru aceste riscuri la alte companii decât la cele 13 acreditate prin lege să încheie noua asigurare.

Deşi poate fi pusă în discuţie această prevedere, putând părea ilogică la prima vedere - de ce să se mai asigure cineva dacă deja s-a asigurat pentru aceste riscuri - poate că are anumite raţiuni tehnice.

Însă legea a fost modificată- mai precis două paragrafe -astfel încât tot eşafodajul a căzut. Modificarea prevede ca şi asigurările facultative să fie luate în considerare. Deci criteriul de acoperire integrală a locuinţelor care asigura răspândirea riscului a căzut. Bine, rău, se va vedea.

Problema este că doar modificând un paragraf dintr-o lege poţi schimba total sensul acesteia.

Şi nici măcar nu poţi vedea noua lege, obţinută din combinaţia vechii legi cu modificările efectuate, în integralitatea sa imediat în Monitor.

Chestiunea s-ar putea simplifica şi mai mult. Dacă tot se modifică o lege sau o ordonanţă, de ce nu se anulează integral vechea lege, vechea normă, iar toate dispoziţiile anterioare rămase neschimbate să fie preluate în noua lege.

Jumătate din legile date în 2010 de Parlament au fost de fapt legi de aprobare a unor ordonanţe de urgenţă. Au dispărut acestea din urmă, pentru a curăţa repertoriul legislativ? Nu au dispărut. Prevederile fac trimitere şi la ordonanţă, şi la legea de adoptare.

Mai ales că Guvernul, Parlamentul şi celelalte instituţii care pot emite legi, ordonanţe, hotărâri sau norme au devenit în ultimii ani de 6-7 ori mai prolifice decât în urmă cu 20 de ani.

Astfel, baza de date a tuturor titlurilor de acte normative valabile numără 94.838 de acte din 1864 şi până la 31 decembrie 2010, conform repertoriului legislativ de pe cdep.ro.

Cel mai vechi act încă în vigoare este Codul Civil, adoptat prin Decretul- Lege numărul 1.655/4 decembrie 1864.

Sunt în vigoare 1919 acte de dinainte de 22 decembrie 1989, din care câteva zeci emise chiar înainte de 1900. Între 1990 şi 1993, media anuală a fost de până în 1.500 de acte normative emise pe an. În 2010, au fost emise aproape 6.500, dar în 2009 peste 8.700, iar în 2008 7.800.

Cu o medie de 25-30 de acte normative pe zi, România a devenit raiul avocaţilor şi consultanţilor fiscali.

Conform legifrance.gouv.fr, în Franţa au fost emise 1.728 de decrete, 28 ordonanţe şi 40 de legi în 2007, deci în total de patru ori mai puţine acte normative decât media anuală din România. 40 de legi în 2007, 45 de legi în 2006, nu 200 ca în România. Aşa se mai poate înţelege cum pot fi bine lucrate aceste legi, cum poate fi studiat şi argumentat suficient impactul lor în societate şi economie. Inflaţia de legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern trebuie stopată. Justificarea era, în primii ani de după Revoluţie, că este necesară schimbarea legilor de dinainte de '89. Corect. Dar de ce a fost nevoie ca de la 1.500 de acte normative emise anual să se ajungă acum la 7.000 de acte emise anual?

De unde această febră a legiferării şi supralegiferării? Cine cunoaşte, dar să mai şi respecte zecile de acte normative care apar zilnic?

Şi care nici nu sunt prezentate cu toate modificările şi nici nu le anulează pe cele precedente, astfel încât să fie curăţată culegerea cu cele 94.000 de acte normative care guvernează acum România?

În China, din cauza numărului mare de maşini înmatriculate din Beijing, autorităţile au decis ca din ianuarie 2011 să limiteze numărul de înmatriculări lunare la 20.000 de autovehicule, iar selecţia să se facă prin tragere la sorţi. Cererile din prima zi sunt deja peste 50.000.

Poate că aşa ar trebui făcut şi cu Guvernul României, care ar vrea să dea şi câte 10 ordonanţe pe şedinţă: să fie limitat numărul la 20 de ordonanţe de urgenţă pe an, iar pentru Parlament la 30 de legi. Că doar nu o avea România mai multă nevoie de modificări legislative decât Franţa.

Sorin Pâslaru este redactor-şef al ZF