Visuri cu Iepurele de Metal/ de Stelian Ţurlea

Peste mai puţin de o lună vom intra, potrivit tradiţiei chinezeşti, în Anul Iepurelui de Metal, care reprezintă simbolul rezistenţei. După un An al Tigrului, care a fost unul al nesiguranţei, al schimbărilor bruşte, al emoţiilor violente, 2011 ar trebui să fie un an liniştit, în care să domine armonia spirituală. Iepurele este un semn norocos, pentru că animalul preţuieşte compania prietenilor, ştie să dea un sfat bun, să comunice pe înţelesul oricui, să-i înveţe pe alţii cum să se bucure de ce au în jur.

Cei care se ocupă de-o viaţă cu semnele astrale ne bombardează cu relatări despre politica mondială, care, spun ei, va fi una liniştită, fără conflicte majore, fără războaie, marile tensiuni vor veni mai încolo, după sfârşitul anului, până atunci mai e, să ne bucurăm de pacea de acum. Asta înseamnă că e loc destul pentru muze, cultură, artă, sport, că puţinii care şi-au dedicat viaţa acestor domenii, scriitorii, muzicienii, artiştii, sportivii vor avea un an bun, îşi vor definitiva creaţiile şi vor face planuri de viitor, vor îndemna la înţelepciune şi relaxare. Iar toţi ceilalţi vor avea mai mult timp pentru activităţile care să le aducă linişte sufletească. O imagine cum nu se poate mai idilică, la care raţiunea cârcotaşului se împotriveşte.

Să presupunem însă că semnul zodiacal se va impune şi vom avea un an cu mai multă armonie. Mă gândesc că, în plan cultural, vor apărea cărţi pe care să nu le citească doar grupul restrâns al rudelor şi prietenilor autorilor, iar companionii de breaslă vor avea tăria să lase deoparte invidia şi să recunoască şi meritele altora, că disputele se vor limita la idei şi nu vor insista pe ridicarea vălului de pe beteşugurile personale, că revistele literare vor combate cu argumente şi nu cu atacuri la persoană, că tot mai mulţi se vor bucura de reuşitele adversarilor, fără să mai dorească să moară capra acestora, că indivizii responsabili ori cu dare de mână vor şti să încurajeze şi creaţia şi nu vor mai cheltui sau risipi toţi banii publici ori personali doar pe averi cu care n-au unde să se ducă de pe acest Pământ, mă gândesc că...

Şi în clipa următoare mă trezesc din amorţeala indusă de speranţa oricărui nou început şi-mi spun că n-are cum să se întâmple mai nimic din tot ce visez, pentru că oamenii nu se schimbă peste noapte. Dar ce minunat ar fi ca librăriile să fie loc de pelerinaj neîntrerupt, ca lumea să reînceapă să citească aşa cum o făcea pe vremuri, ca spectacolele să se înmulţească şi să fie diverse, ca expoziţiile şi muzeele să fie copleşite de vizitatori, ca sălile de cinema să fie pline, ca premiile din orice domeniu, câte sunt, să se acorde fără coterii, ca responsabilii culturali să fie responsabili, iar lipsa banilor să nu mai sugrume proiectele, ca bugetele să uite de sărăcie şi, când toate astea se vor fi întâmplat, să ne dăm seama că vom intra în alt an, în care chiar va fi mai rău...

Primul test dacă se va întâmpla sau nu vreo schimbare de felul dorit va fi peste o săptămână când, pe 15 ianuarie, se sărbătoreşte pentru prima oară Ziua Culturii Naţionale. Unul dintre iniţiatorii legii, promulgată de Moş Nicolae, declara că va fi o zi a proiectelor de cultură.

Tare mă îndoiesc că nu mergem din iluzie în iluzie!

La mulţi ani, până atunci!

Fotografie de Cristina Ţurlea

STELIAN ŢURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) şi filosofie (1976), la Bucureşti, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă la revista "Lumea", a condus, după 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoi ziarul "Meridian", după care a lucrat în televiziune, ca şef al departamentului de ştiri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV, din 2000 este şi editor senior al Ziarului de Duminică. Este autorul a zece cărţi de publicistică, zece romane, opt cărţi pentru copii şi două traduceri. A îngrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociaţiei Editorilor din Romånia (AER) pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii în 2000 şi Premiul AER pentru roman în 2003.