Reţete româneşti de succes (I). Magiunul de Topoloveni/ de Cătălin Radu Tănase, Paula Herlo

Va invitam sa urmarim in urmatoarele patru saptamani povestile unor afaceri romanesti care, impotriva crizei, castiga cota de piata pe plan intern, si chiar reusesc sa se extinda in lume. Sunt branduri care-si construiesc incet, dar cu rabdare, faima. Sigur, fiecare companie are secretele sale, dar toate au un lucru in comun: respectul pentru lucrul bine facut.

Un produs cuceritor prin simplitatea compozitiei sale - apa si prune - a ajuns pe Coasta de Azur! Magiunul de Topoloveni, unul din primele branduri romanesti protejate la noi si in Uniunea Europeana, creste in afaceri chiar si pe timp de criza. Patronii spun ca secretul sta tocmai in reteta pe care o pastreaza de acum o suta de ani.

Europenii se muta in casele romanilor! Nu vin ei la noi, ci le ducem noi constructiile, la mii de kilometri distanta, unde le asamblam in cateva zile! Afacerea capata proportii, iar constructorii din Harghita fac foarte greu fatza cererii. Casele din lemn castiga tot mai multi clienti si in Romania. Sunt foarte ieftine si predate la cheie in timp record!

Afaceri din magiun de 2 milioane de euro pe an! Un produs protejat pe plan national - si, din primavara, pe intreg continentul - isi incearca norocul peste granita! Deocamdata, in cateva magazine din Nisa, in Franta. Reteta este uluitor de simpla: se iau cinci kilograme de prune, se pun la fiert in apa la foc mic. Dupa cateva ore, produsul e gata, si cantareste doar un kilogram. Doua femei stau in spatele afacerii cu magiun de Topoloveni. Si spun ca produsul lor are un singur secret. Nu contine conservanti si aditivi, si exact asa este si promovat.
"Magiunul a pornit de la ideea pe care am avut-o cand am simtit mirosul magiunului in anul 2001, cand am luat fabrica - spune Bibiana Stanciulov. Acel miros, acel parfum, ca nu-i pot spune miros - un parfum, m-a transferat in acea perioada a copilariei, care a fost din fericire, cea mai frumoasa perioada a vietii mele."

Ea este Bibiana Stanciulov, patroana afacerii cu magiun. Nu a inventat nici apa calda si nici mersul pe jos. A redescoperit, insa, un produs cuceritor prin simplitatea sa. Si pe masura ce si-a dedicat tot mai mult timp afacerii, a mai invatat un lucru. Ca daca vrea sa aiba succes, trebuie sa nu minta, sa nu boteze si sa nu faca mai spornic magiunul. Doar sa-l pastreze exact asa cum era si acum o suta de ani: 5 kilograme de prune, fierte la foc mic, pentru un kilogram de magiun. "Cand voi incepe sa mint, am un legamant cu mine insami: casa de nebuni, casa de oameni veseli - inchisa, legata si inseamna ca nu mai fac parte din lumea oamenilor normali si sanatosi."

Si Bibiana si Diana, fiica ei, au inceput sa le readuca aminte romanilor de existenta magiunului la targuri. Acolo, produsul lor vine fara farduri in fata oamenilor. Simplu: ii convingi sau nu! "Vorbim cu sinceritate - mai spune Bibiana. Stau in targ si ma stiu toti oamenii de aici de vreo doi ani, eu si fiica-mea considerand ca nu doar vindem, ci ne prezentam o afacere si sa-i conving pe oameni ca este adevarat ce spun eu." " E super senzatia pe care o ai cand dai omului sa guste si vezi cum se lumineaza la fata…", spune si Diana Stanciulov.

Tot cu prezentarea prin targuri au ajuns sa vanda si in Franta, pe Coasta de Azur. Daca mananca francezii de la Bucuresti, mananca si francezii de la Nisa. "Am fost la un targ, povesteste Diana. Am dat oamenilor sa guste. Am avut norocul ca ne-a vizitat reprezentantul unui magazin din Nisa. Le-am trimis magiun si deja au epuizat stocul." Magiunul a dat lovitura la magazinul cu produse romanesti al Mihaelei Samoila, la Nisa, in Place Franklin. Succesul de pe croazeta dovedeste ca magiunul poate sa-si faca loc langa croissantele, sampania, branzeturile si foie gras-ul francezilor.

In 2001, Bibiana si Diana au cumparat fabrica de la Topoloveni. Au plecat cu 10-15 tone de magiun pe care il exportau vrac si au ajuns acum la 200-300 de tone de magiun pe an, vandut la borcan, cu eticheta de produs protejat la nivel national, iar din primavara, protejat si in Europa. Singurul de acest fel din Romania. Ca altfel, exista destule firme care au cifra de afaceri a Bibianei: 2 milioane de euro pe an.

Daca ar fi numai targurile, atmosfera chiar ar fi una idilica, dar fara hipermarket nu rezisti pe piata. Si, mai poti sa si tragi cu ochiul prin cosuri, sa vezi daca lumea iti cumpara magiunul, povesteste Diana. Pare simplu, dar nu e. "La inceput este foarte greu, pentru ca trebuie sa te faci cunoscut, oamenii trebuie sa capete incredere. Dar odata ce produsul se aseaza pe piata, nu trebuie sa mai ai decat grija de a pastra calitatea."

Ea face bani din prune si din retete curate, fara pretentii mari. Nici nu se chinuie prea mult sa demonteze legenda tuicii. "Dumneavoastra desacralizati pruna! In Romania, cand zici pruna, zici….Magiun! Nu, nu, nu: zici tuica! Eu cred ca atunci cand zici pruna, zici tuica. Toata lumea stie ritualul…ca la parfum. Da, miroase a pruna, dar la mine pruna miroase a magiun." "Daca vorbim de sacrilegii, marea problema a mea e de ce oare nimeni n-a ajutat pe nimeni ca aceasta palinca sa obtina ca mine denumire protejata national pentru a se inregistra ca indicatie geografica protejata? De ce, de ce, de ce? Raspunsurile sunt tarzii, oricum. Licoarea de pruna a fost inregistrata de unguri. Noi ramanem cu magiunul ca simbol al prunei. Un simbol protejat peste cateva luni in toata Europa.

"In Europa sint maximum o mie de astfel de produse cu indicatie geografica protejata. Au sanse romanii? Sunt atat de sigura ca vor avea sanse pentru ca sunt multi procesatori foarte buni in Romania." "Eu m-am trezit prima. Eu am fost prima care a avut aceasta inspiratie sa ma indrept spre Europa."

Drumul spre Europa porneste de la Topoloveni, Arges, in fabrica familiei Stanciulov. Cele doua femei imi dau gratis reteta succesului: oameni de calitate, compozitia magiunului si bani pentru utilaje si productie. "Da, in principiu asta e tot. Si sa se renunte la somn, la distractie, sa renunti la viata personala pentru aceasta viata… Iti trebuie o doza de nebunie. Eu recunosc cu mana pe inima ca in anumite momente renunt la ceea ce se numeste familie, viata, ceea ce inseamna pana la urma nebunie."

Directorul de productie de la Topoloveni, Cecilia Gageanu adauga faptul ca reteta patroanei nu e suficienta pentru magiunul sau. "E o magie, o alchimie a 4-5 soiuri de prune care fierb la o temperatura menajanta, spune Cecilia Gageanu. Reprezinta gustul copilariei. Viata traita in pridvor la bunici. Tuciul leganat de flacari."

Daca acesta ar fi un templu al magiunului, atunci ar trebui sa aiba cel putin o preoteasa: in cazul de fata Diana Stanciulov. Magiunul are cont pe ... Facebook. Zeci de mii de oameni sunt prieteni cu magiunul, altii il apreciaza. Cu sau fara Facebook, cu sau fara premiile primite la Bruxelles, pentru gustul magiunului, ne intoarcem, vrand-nevrand la ideea dupa care isi ghideaza viata familia Stanciulov.

"Trebuie sa ai o doza de nebunie, mai spune Bibiana Stanciulov, ca in aceasta lume in care totul pare ca se distruge in jurul tau, sa incerci sa construiesti. Asta ma tine in viata si ma tine sanatoasa. Sa incerc sa demonstrez ca se poate trai si altfel, ca poti sa faci si afaceri , dar trebuie sa ai putin curaj. In scoala ar trebui sa se predea cursuri de curaj…."

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 5 decembrie 2010