Veşti bune pe zona macro, dar economia reală tot suferă în criză

Deşi are acces la finanţare, statul a eşuat încă o dată în îndeplinirea angajamentului de reducere a arieratelor către companiile private, aşa că a solicitat şi a primit de la FMI o a şasea derogare la acest capitol pentru a putea obţine a şaptea tranşă de 900 mil. euro.

Actualul acord care se apropie de final şi din care a rămas de încasat numai un miliard de euro, a ratat tocmai un obiectiv esenţial ca soluţie anticriză: achitarea de către stat a restanţelor către companii, astfel încât să nu se ajungă la un blocaj financiar generalizat şi un lanţ întreg de insolvenţe.

Rezerva valutară a BNR stă să se umfle la peste 33 mld. euro, alungând spaima unei deprecieri brutale ale leului, a fost încălcat şi tabuul care spunea că banii FMI nu merg şi la bugetul de stat, însă în acelaşi timp a şasea evaluare a acordului cu FMI bifează acelaşi eşec constant: obiectivul privind arieratele la nivelul lunii decembrie nu a fost atins, în pofida unor afirmaţii contrare ale ministrului finanţelor, chiar dacă până la sfârşitul acordului acest stoc de datorii ar trebui eliminat complet. "Progresul în eliminarea arieratelor a fost mai lent decât era prevăzut", remarcă John Lipsky, prim-adjunct al directorului general al FMI. De asemenea, Guvernul şi BNR au ratat criterii de performanţă privind bugetul general consolidat, garanţiile guvernamentale şi ţinta de inflaţie pentru decembrie 2010.

Totuşi FMI îşi păstrează rolul de "girant" pentru autorităţile de la Bucureşti, iar percepţia externă privind riscul de ţară rămâne ancorată: cotaţiile CDS-urilor (care măsoară prima de risc de ţară) s-au stabilizat în ultima vreme în apropierea pragului de 300 de puncte de bază, după ce în vară săriseră şi la 420 de puncte. În acelaşi timp, CDS-urile Ungariei urcaseră la sfârşitul săptămânii trecute la aproape 410 puncte, indicând o scumpire a finanţărilor pentru ţara vecină.

Diferenţa majoră este însă că în Ungaria economia a început să se mişte încă din 2010, ieşind din recesiune, în timp ce pentru 2011 analiştii anticipează un avans al PIB de aproape 3%. În România, care a fost tot pe minus anul trecut, optimismul privind depăşirea recesiunii se concentrează mai ales în zona oficială, în timp ce în sectorul privat speranţele sunt legate mai degrabă de a doua jumătate a anului, ca şi în 2010 de altfel.

Până una-alta, continuă contabilizarea "victimelor" pe care criza le provoacă în economie.

Cinci dintre cele mai mari 100 de firme controlate de antreprenori români (Relad International Pharma, Astral Impex, Astra Vagoane, Romvag şi Meva) au intrat în insolvenţă pe finalul lui 2010 şi o alta - Relad International - aşteaptă în această perioadă decizia instanţei de a intra sub protecţia legii insolvenţei.

Şi două dintre combinatele chimice controlate de Ioan Niculae (Amonil şi Donau Chem), prezente în acelaşi clasament, au zilele numărate după ce acţionarul a anunţat un calendar de încetare a activităţii, aceasta fiind imaginea cea mai clară a situaţiei în care se află industria de profil la început de 2011.

Planurile lui Niculae, unul dintre cei mai puternici antreprenori români, vizează de altfel întreaga activitate din sectorul chimic, un domeniu în care avea 3.800 de angajaţi în 2009, după cum arată datele de la Registrul Comerţului. Ioan Niculae s-a supărat din nou pe decizia statului de a nu-i mai aloca gaze ieftine din producţia internă, astfel că "din raţiuni economice" a decis să pună lacăt pe afacerea din industria chimică.

Deciziile unor mari angajatori români din producţie de a începe concedieri colective vin după ce în 2009 businessul antreprenorial românesc din retail a intrat în vârtejul blocajului financiar. Rând pe rând nume mari din retail precum Spar (fraţii Ioan şi Floare Cuc), Pic (fraţii Ilie şi Cornel Penescu), Flanco (grupul Asesoft în prezent), Leonardo (Florin Panea) sau Diverta (Octavian Radu) au decis că reorganizarea sub protecţia legii insolvenţei e singura soluţie într-un sector lovit de scăderea bugetelor românilor.

La finalul lui 2010, intrarea în insolvenţă într-un timp foarte scurt a celor trei fabrici de vagoane controlate de Cristian Burci (Astra Vagoane, Romvag şi Meva) a luat prin surprindere mediul de business, în condiţiile în care Burci avea semnate contracte cu cei mai mari transportatori de marfă din Europa.

Datele oferite de administratorii judiciari ai celor trei fabrici arată că restructurarea a lovit încă de anul trecut afacerea în care lucrau 4.800 de oameni la nivelul anului 2009.

Până când antreprenorii găsesc vreo cale de a ieşi din criză, preşedintele Traian Băsescu şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu au stabilit termenii unui nou acord cu FMI, care ar putea însuma 3,6 mld. euro. Sunt aceiaşi oficiali care la începutul lui 2009 susţineau că România nu are nevoie de ajutorul Fondului, pentru ca după numai câteva luni să-l justifice drept "centură de siguranţă".

Dintr-un total de 13,4 mld. euro alocate de Fond în mai 2009, România a tras până în prezent circa 12,4 mld. euro. Banii se văd în rezerva BNR şi implicit într-o stabilitate a cursului leu/euro pusă în discuţie de economiştii şi antreprenorii care mizează pe cartea exporturilor, dar mult preţuită de cei cu datorii în euro.

Dar se vor vedea cu vârf şi îndesat în costul datoriei externe pe următorii ani.

După aproape doi ani de acord, FMI nu a reuşit să împingă prea departe Guvernul de la Bucureşti în materie de reforme. Legea responsabilităţii fiscale, intrată cu greu în vigoare la începutul verii trecute, nu este respectată întocmai de Ministerul Finanţelor, iar legi considerate cruciale precum cea a salarizării unitare sau a pensiilor de-abia au trecut prin Parlament în ultimele săptămâni din 2010, fără a apuca să producă efecte.