Surpriza Guvernului pentru plătitorii de taxe în noul an: peste 100 de articole modificate în Codul fiscal

Cu o săptămână înainte să înceapă noul an, companiile din România - mari şi mici deopotrivă, s-au trezit cu un cadou-surpriză din partea Ministerului Finanţelor: o ordonanţă de urgenţă-mamut cu zeci de articole care aduc modificări de la un capăt la altul al Codului fiscal. Încălcarea principiului stabilităţii legislaţiei fiscale stipulat de Codul din 2003 nu mai miră pe nimeni, însă amploarea modificărilor operate de această dată nu poate fi trecută cu vederea. Pe de-o parte, sunt schimbări bine-venite precum introducerea în Cod şi a reglementărilor privind contribuţiile sociale, ceea ce contribuie la consolidarea legislaţiei fiscale. De asemenea, este considerată salutară plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor individuale. O surpriză este revenirea la regimul special de taxare a microîntreprinderilor, abandonat în 2010, justificarea fiind că trebuia pus ceva în locul impozitului minim, iar impozitul forfetar era prea greu de gestionat. În rest, ordonanţa atinge tot Codul, de la impozitul pe profit până la TVA, accize şi jocuri de noroc.

Ampla modificare a Codului fiscal valabil de la 1 ianuarie 2011 a început chiar cu articolul 1 al legii care încerca în 2003 să pună ordine în legislaţia fiscală românească: au intrat astfel în corpul Codului şi reglementările privind contribuţiile sociale, respectiv obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, al asigurărilor de sănătate şi al bugetului de şomaj.

Codul fiscal înglobează astfel în premieră ansamblul celor mai importante taxe şi impozite pe care le are de plătit un contribuabil în România, decizia fiind salutată de consultanţii de specialitate.

A apărut astfel Titlul IX, intitulat "Contribuţii sociale obligatorii". Acesta include un alt element de noutate cerut de mult timp pe piaţă: plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor sociale individuale datorate de angajaţi la nivelul a de 5 ori câştigul salarial mediu brut (este vorba despre câştigul utilizat în legea bugetului asigurărilor sociale de stat - 2.022 de lei).

Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor pentru care angajatorul datorează contribuţie diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, din luna pentru care se calculează această contribuţie datorată bugetului asigurărilor sociale de stat, şi valoarea corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.

De asemenea, în acest titlu sunt publicate toate cotele de contribuţii sociale, la care ministrul finanţelor tocmai a anunţat că intenţionează să opereze unele reduceri din a doua jumătate a acestui an.

Cotele de contribuţii sociale obligatorii

n Contribuţia de asigurări sociale: condiţii normale de muncă - 31,3%, din care 10,5% individual şi 20,8% datorat de angajator; condiţii deosebite de muncă - 36,3%, din care 10,5% individual şi 25,8% datorat de angajator; condiţii speciale de muncă - 41,3%, din care 10,5% individual şi 30,8% datorat de angajator

n Contribuţia de asigurări de sănătate: 5,5% individual; 5,2% datorat de angajator

n Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de sănătate: 0,85%

n Contribuţia de şomaj: 0,5% individual; 0,5% datorat de angajator

n Contribuţia de asigurare plătită de angajator pentru accidente de muncă şi boli profesionale: 0,15 - 0,85% după clasa de risc

n Contribuţia angajatorului la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale: 0,25%.

Mai puţine hârtii şi drumuri făcute de angajatori

Din luna ianuarie, obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate vor fi declarate de angajatori utilizând "Declaraţia unică"- formularul 112.

Declaraţia se depune lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează impozitul pe venit şi contribuţiile sociale. Primul termen de depunere este data de 25 februarie 2011 pentru veniturile aferente lunii ianuarie 2011. Declaraţia se depune în format electronic sub forma unui fişier PDF, conform anexei 1 la hotărâre, care are ataşat fişierul XML descris prin anexa 8 la hotărâre.

Declaraţia va fi depusă prin mijloace electronice, pe portalul e-România.

Pentru depunerea declaraţiei, plătitorul trebuie să deţină un certificat calificat, eliberat în condiţiile Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică.

În mod excepţional, până la data de 1 iulie 2011 contribuabilii care nu deţin certificat calificat pot depune declaraţia în format electronic, pe suport electronic, însoţit de formularul prevăzut în anexa 1 la hotărâre - "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate", în format pe hârtie, semnat şi ştampilat, conform legii.

Agenţiei fiscale îi revine misiunea de a transmite datele celorlalţi utilizatori (case de pensii, şomaj etc.), scutindu-i astfel pe angajatori de numeroasele drumuri pe care le aveau de făcut în fiecare lună.

Reguli noi pentru jocurile de noroc

Având în vedere numărul mare de segmente în care intervin modificările aduse Codului fiscal, au fost amendate implicit numeroase alte acte normative precum Ordonanţa 77/2009 privind jocurile de noroc, fiind introduse noi obligaţii:

n accesul clienţilor se face numai pe bază de bilet valabil 24 de ore

n biletul costă 20 de lei pentru cazinou şi 5 lei pentru jocuri de tip slot-machine

n contravalorea biletelor trebuie virată integral la buget până pe data de 25 a lunii următoare încasărilor.

Ce s-a mai schimbat în Codul fiscal

La capitolul impozit pe profit, Finanţele au prelungit cu încă un an perioada în care acceptă doar o deductibilitate limitată a cheltuielilor companiilor cu combustibilul, regulile rămânând valabile până la sfârşitul lui 2011. De asemenea, pentru recuperarea pierderii fiscale pe 2010, perioada octombrie - decembrie 2010 este considerată an fiscal.

O altă restricţie, de data aceasta privind dreptul de deducere a TVA aferentă achiziţiei anumitor autovehicule şi a combustibilului aferent, este prelungită tot până la sfârşitul lui 2011. De asemenea, noua variantă a Codului aduce reguli privind stabilirea venitului net anual din activităţi independente, precum şi privind veniturile din investiţii.

Codul prevede că determinarea câştigului net anual impozabil din transferul titlurilor de valoare se determină ca diferenţă între câştigul net anual şi pierderile reportate din anii fiscali precedenţi. Pierderea se recuperează din câştigurile nete realizate în următorii 7 ani fiscali.

Termenul de depunere a declaraţiei de venit este 15 mai.

Termen limită pentru firmele mici care vor să scape de TVA

Firmele înregistrate la Fisc în scopuri de TVA şi care în cursul anului 2010 nu au depăşit plafonul de scutire pentru întreprinderi mici stabilit la 35.000 de euro (119.000 de lei) pot solicita până pe 20 ianuarie să fie scoase din evidenţa plătitorilor de TVA.

Desigur, este nevoie de completarea unui nou formular special. Pentru operaţiunile realizate în cursul lunii ianuarie trebuie să depună un decont de taxă până la 25 februarie inclusiv.

Anularea înregistrării în scopuri de TVA va fi valabilă din 1 februarie.

Marea noutate: verificarea şi taxarea averilor

A apărut intenţia, când începe şi aplicarea?

La presiunile FMI, Guvernul a reuşit pe ultima sută de metri din 2010 să-şi îndeplinească angajamentul de a pomeni măcar în Codul fiscal despre evaluarea veniturilor nedeclarate ale persoanelor fizice cu averi vizibile mari.

Ar fi vorba în special despre verificarea unei categorii de 200 - 300 de persoane care nu declară venituri oficiale sub formă de salarii sau dividende, dar care deţin active de mare valoare sau au un stil de viaţă de lux.

Aşa se face că în Codul fiscal a fost introdus conceputul de "situaţie fiscală personală" după care Fiscul va încerca să evalueze şi să monitorizeze averile mari în raport cu veniturile impozabile declarate de posesorii averilor respective.

Apare însă un semn de întrebare în ce măsură acest semnal va rămâne doar un instrument speculat în plan politic, atât timp cât ideea taxării celor bogaţi se poate transforma cu uşurinţă într-un mesaj populist, fără a fi neapărat dus până la capăt.

Cert este că noile prevederi introduse în Codul fiscal nu sunt funcţionale. Ca de obicei în legislaţia fiscală românească este nevoie şi de norme de aplicare. Iar aceste norme nu sunt simplu de făcut. Deşi, teoretic, la Finanţe se lucra încă din vara anului trecut la reglementări în domeniu, Fiscul anunţă acum că mai are nevoie de consultări cu cu experţi din SUA şi din mai multe ţări europene. Sigur că Fiscul american este recunoscut în mod tradiţional ca una dintre cele mai temute instituţii din lume care luptă cu evaziunea fiscală, însă nu este clar de ce consultările respective nu au avut loc până acum.

Deocamdată se mai ştie că activităţile de verficare a situaţiilor fiscale personale ale celor suspectaţi de evaziune vor fi preluate de un departament special care va fi înfiinţat în cadrul ANAF. De aici şi până la creşterea încasărilor bugetare prin taxarea unui volum mai mare de venituri nedeclarate se arată a fi o cale destul de lungă.

După modelele de lucru practicate de multă vreme în Occident, inspectorii vor avea puterea de a "scana" conturile bancare, fluxurile de numerar şi orice creştere semnificativă a averii unei persoane fizice. Desigur, cu obligaţia păstrării "secretului fiscal".

Miza acestor puteri sporite acordate Fiscului: determinarea şi taxarea veniturilor a căror sursă nu poate fi justificată de către contribuabil, adică penalizarea evaziunii.

Cum vor fi determinate aceste situaţii fiscale individuale?

Codul fiscal îi împuterniceşte pe oamenii Fiscului să strângă informaţii privind "totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a contribuabilului".

Pe baza evaluării situaţiei fiscale personale, inspectorul fiscal va estima veniturile reale pe seama cărora contribuabilul a ajuns la averea respectivă.

Ţinta finală este compararea acestor venituri reale estimate cu veniturile declarate de contribuabil spre a fi impozitate şi taxarea diferenţei în cazul în care aceasta este mai mare de 10%, dar nu mai mică de 50.000 de lei.

Modalităţile practice de stabilire a bazei de impozitare care ar urma să reflecte o evaluare corectă a veniturilor reale ale unei persoane fizice rămâne să fie aprobate printr-o hotărâre de guvern, însă Codul fiscal prevede trei metode indirecte prin care inspectorul fiscal va putea reconstitui veniturile sau cheltuielile unui contribuabil:

n vor fi comparate cheltuielile efectuate într-o anumită perioadă cu veniturile declarate la Fisc pe perioada respectivă;

n în cazul unei discrepanţe vizibile, inspectorul va avea dreptul de a analiza conturile bancare şi fluxurile de cash pentru a stabili mişcările de lichidităţi şi a le asocia cu surse de venit şi cu destinaţii de cheltuire;

n pe baza acumulării de informaţii în timp, oamenii Fiscului vor putea compara valoarea patrimoniului net al unui contribuabil la începutul perioadei de verificare şi la finalul acesteia. În cazul creşterii valorii respective, va fi determinat venitul impozabil pe care Fiscul îl consideră ca fiind sursa creşterii patrimoniului atât timp cât contribuabilul nu poate prezenta documente justificative.

Acţiunea de evaluare a modului în care un contribuabil cu avere vizibilă mare şi-a achitat impozitele porneşte ca o "verificare prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale".

Dacă inspectorul constată o diferenţă mai mare de 10% între veniturile declarate şi situaţia fiscală personală (dar nu mai mică de 50.000 de lei), verificarea continuă şi se stabileşte baza impozabilă din oficiu.

În acest caz, contribuabilul vizat va avea la dispoziţie maximum 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare pentru a prezenta documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia fiscală constatată de inspector. Cu acordul acestuia, termenul poate fi prelungit o singură dată, cu 30 de zile.

Prin avizul de verificare i se va comunica data de începere, perioada supusă verificării, i se vor solicita informaţii şi înscrisuri şi i se va da posibilitatea de a solicita o amânare.

Verificarea persoanelor fizice va fi făcută la sediul organului fiscal sau, la cererea contribuabilului supus evaluării, la domiciliul acestuia sau la sediul avocatului.

La loc comanda: înapoi la regimul special al microîntreprinderilor

La un an după ce susţinuse că trebuie eliminat impozitul special pe veniturile microîntreprinderilor pentru întărirea principiului cotei unice, Ministerul Finanţelor a hotărât peste noapte ca legislaţia fiscală să recunoască din nou această categorie specială de contribuabili, introducând la loc un capitol dedicat în Codul fiscal - Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

Anul 2010 debutase cu un scandal provocat tocmai de procedura de desfiinţare a statutului fiscal de microîntreprindere: iniţial trecerea de la impozitul pe venit de 3% la impozitul pe profit de 16% trebuia făcută pe baza depunerii unei declaraţii la Fisc de către cele aproximativ 200.000 de firme, însă în cele din urmă ANAF a hotărât ca schimbarea să fie făcută în mod automat, scăpându-i pe contribuabili de statul la cozi şi de riscul amenzilor pentru întârzieri.

Introdus prin Codul fiscal din 2003, statutul fiscal de microîntreprindere a devenit în timp o formulă controversată, în condiţiile în care regimul privilegiat de taxare a dus la apariţia unui număr mare de astfel de firme doar pentru evitarea plăţii contribuţiilor sociale aferente salariilor. Au fost înfiinţate astfel numeroase firme de consultanţă sau de management care erau folosite de fapt la plata de venituri mari sub formă de dividende. De asemenea, astfel de firme au fost folosite în speculaţii imobiliare. De exemplu, o microîntreprindere din domeniul construcţiilor ajungea în 2007 la venituri spectaculoase de aproape 7 mil. euro declarate de Fisc. Alte şapte microfirme declaraseră venituri de peste 2 mil. euro, multe cu activităţi legate de zona imobiliară.

Acestea fiind bine cunoscute de Fisc şi de dragul principiului cotei unice de 16%, din 2006 a apărut un calendar de eliminare a impozitului special pe micro, anul programat al dispariţiei fiind 2010, ceea ce s-a şi întâmplat.

De ce au revenit Finanţele la taxarea specială a microîntreprinderilor?

Pe 23 decembrie 2010 când a apărut ordonanţa-mamut de modificare a Codului fiscal, Ministerul Finanţelor nu a pierdut timpul cu explicaţiile. S-a anunţat doar că opţiunea pentru revenirea la statutul de microîntreprindere trebuie exercitată până la 30 ianuarie.

De-abia în noiembrie 2010 apăruseră informaţii pe piaţă privind posibilitatea reintroducerii impozitului special pe venit pentru microîntreprinderi. Discuţia a intervenit în contextul abandonării impozitului minim pe cifra de afaceri care nu a avut viaţă lungă. După multe tatonări şi consultări inclusiv cu FMI, Finanţele s-au dat bătute în proiectul înlocuirii impozitului minim cu un impozit forfetar care să vizeze numai anumite domenii, considerând că ar fi fost prea complicat de gestionat.

Şi pentru că până la urmă se simţea nevoia înlocuirii impozitului minim cu o formă de taxare a afacerilor mici, a revenit taxarea specială a microîntreprinderilor.

Din nou, harababura birocratică a înregistrării după noile norme: firmele care la 31 decembrie 2010 îndeplineau condiţiile pentru a fi tratate de Fisc drept microîntreprinderi au timp până la sfârşitul acestei luni să opteze pentru acest statut fiscal care permite înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul de 3% asupra veniturilor. Ministerul Finanţelor a precizat că nu este luat în considerare statutul de microîntreprindere recunoscut la 31 decembrie 2009, conform legislaţiei de la acea dată.

După noile reguli, o firmă este considerată microîntreprindere dacă are de la 1 până la 9 angajaţi, veniturile anuale nu depăşesc 100.000 de euro, iar statul sau autorităţile locale nu deţin cote de capital. Nu sunt acceptate firmele de consultanţă şi management sau din domeniul jocurilor de noroc.

Statutul de microîntreprindere este pierdut începând cu anul fiscal următor celui în care una dintre condiţiile prevăzute de Codul fiscal nu mai este îndeplinită. Dacă în cursul anului veniturile trec de 100.000 de euro, Fiscul va percepe impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depăşit plafonul.

Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor vor fi făcute trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Până la acelaşi termen trebuie depusă o declaraţie de impozit pe venit. Valoarea caselor de marcat cumpărate se deduce din baza impozabilă, alături de venituri aferente costurilor stocurilor de producţie sau serviciilor în curs de execuţie sau de veniturile din despăgubiri de la societăţi de asigurare.

Definiţia microîntreprinderii

n Are 1- 9 angajaţi

n Veniturile nu trec de 100.000 de euro pe an

n Statul sau autorităţile locale nu au participaţii la capitalul social

n Nu are activităţi în domeniul bancar, al asigurărilor (cu excepţia intermedierii), al jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului

n Nu are ca acţionar/asociat o firmă cu peste 250 de angajaţi