Ratele în lei la creditele în franci elveţieni sunt mai mari cu cel puţin 60% faţă de decembrie 2007

Autor: Liviu Chiru 12.01.2011

Cei care au luat credite în franci elveţieni în anii trecuţi, atraşi de dobânzile nominale mici afişate de bănci, se văd acum nevoiţi să plătească rate tot mai mari din cauza creşterii cursului la maxime istorice.



Francul este acum cu 28% mai puternic în faţa leului decât la sfârşitul lui 2008 şi cu 57% mai sus faţă de decembrie 2007. Creşterea cursului se vede direct în valoarea ratei lunare când este exprimată în lei, iar pasul alert în care a urcat în 2010 se vede deja în dinamica restanţelor.

Populaţia avea în noiembrie rate restante de echivalentul a 172 mil. euro la creditele în franci elveţieni, suma fiind de şase ori mai mare decât în urmă cu un an, arată cele mai recente date ale BNR.

Aprecierea francului faţă de leu este efectul mişcărilor de pe pieţele externe, unde marii investitori caută acum siguranţa activelor elveţiene. Astfel francul se află la maxime istorice în faţa euro, iar indirect aceasta se reflectă şi în cotaţia faţă de leu. Unii clienţi se gândesc acum să schimbe moneda de împrumut, însă pot avea surprize.

"Clienţii sunt captivi din cauza garanţiilor, dar principala problemă este creşterea soldului în echivalent euro faţă de momentul contractării împrumutului. Sunt clienţi care îşi asumă această pierdere, pentru că migrează la euro, dar pe un sold mai mare", spune Anca Bidian, directorul general al Kiwi Finance, cel mai mare broker local de credite. Ea spune că până acum numărul cli­enţilor care au preferat să facă acest pas este de "câteva zeci", însă decizia depinde de la caz la caz, în funcţie de situaţia financiară, garanţiile şi apetitul de risc al fiecăruia.

Un euro valorează acum sub 1,25 franci, faţă de o medie de 1,53 franci de la lansarea monedei unice până în prezent. În 2007 şi 2008, un euro valora peste 1,6 franci.

O problemă de timp

Practic, cine a vrut în decembrie 2007 să cumpere un apartament de 100.000 de euro, a avut nevoie să împrumute 165.000 de franci elveţieni de la bancă (având în vedere cursul de la acel moment). Chiar dacă în cei trei ani scurşi a rambursat 15.000 de franci şi mai are de restituit băncii 150.000 de franci, conversia în euro indică la cursul actual o datorie de 120.000 de euro. În schimb, valoarea de piaţă a apartamentului cumpărat a coborât sub 60.000 de euro, astfel că pentru a obţine un nou împrumut, clientul ar avea nevoie şi de garanţii suplimentare.

"Decizia de refinanţare aparţine clientului, este în funcţie de profilul de risc şi obiectivele pe termen lung. Francul este o monedă de refugiu în perioadele de restrişte şi dacă ne uităm la evoluţia pe câţiva zeci de ani vedem acest lucru. După o revenire economică globală, probabilitatea este foarte mare ca francul să revină la valoarea anterioară crizei", spune Bidian.

Laszlo Diosi, şeful OTP Bank (cea care a lansat această modă în 2005), arăta recent că se aşteaptă ca francul să piardă teren în circa un an, astfel că este nevoie de soluţii care să ajute clienţii să treacă de această perioadă. OTP a implementat din 2009 un program de asistare a clienţilor cu probleme (prin reeşalonări sau perioade de graţie), iar cei cu credite în franci au şi opţiunea de a schimba moneda. Oficialii băncii afirmă însă că până la acest moment creditele în franci au permis clienţilor să facă economii nete faţă de variantele în alte monede. Şi Anca Bidian spune că interesul faţă de refinanţarea creditelor în franci a apărut abia din a doua jumătate a anului 2010

12% din creditele populaţiei sunt în franci

Vânzările de credite în franci elveţieni au mers exploziv din 2006 până în 2008, soldul urcând în aceşti trei ani de la zero la echivalentul a peste 3 miliarde de euro, adică mai bine de 12% din împrumuturile totale pentru populaţie.

Doar şapte bănci au promovat însă această alternativă, printre care Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus sau OTP. Principalul avantaj erau dobânzile mai bune decât la euro (mai ales că unii jucători ofereau rate promoţionale foarte mici în primul an). Astfel, clienţii puteau să împrumute sume mai mari la aceleaşi condiţii de venit, francii devenind preferaţi la creditele ipotecare. Soldul s-a plafonat din 2009, iar creşterea din 2010 - la valori exprimate în euro - se datorează fluctuaţiilor de curs, mai multe bănci renunţând chiar la oferirea acestor produse. Îngheţul vânzărilor a lăsat însă loc pentru o deteriorare rapidă a portofoliului. După saltul din 2010, ponderea restanţelor în portofoliul de credite în franci pentru populaţie a urcat la 5,4%, de la 1% în noiembrie 2009. Astfel, calitatea portofoliului de credite în franci este mai rea decât situaţia generală, în condiţiile în care per total restanţele reprezentau în noiembrie 5,2% din creditele totale ale populaţiei.

Portofoliul de credite în franci se prezintă acum mai rău decât cel în euro, unde ponderea ratelor restante este de numai 3,6%. Totuşi, ponderea cea mai mare este în continuare la lei, unde restanţele reprezintă 7,3%, iar aici se acumulează şi sumele cele mai mari: 2,6 miliarde de lei (echivalentul a 619 milioane de euro).