10 factori care vor schimba mediul de business

Multe dintre subiectele de actualitate de astăzi, precum ascensiunea surprinzătoare a Chinei, situaţia incertă a Uniunii Europene, sistemele de pensii ce par să nu mai reziste sub greutatea proprie sau tendinţele demografice la nivel global îşi vor propaga efectele peste zeci de ani, iar managerii marilor companii multinaţionale vor fi nevoiţi să se adapteze rapid la noul mediu de business, conform unui raport al companiei de consultanţă strategică şi management A.T. Kearney. Peste câteva decenii managerii vor fi nevoiţi să facă faţă provocărilor unei economii mondiale într-o continuă schimbare. Viitorii lideri din fruntea marilor corporaţii vor fi nevoiţi să satisfacă nevoile tot mai mari ale clasei de mijloc supradimensionate din Asia, din ce în ce mai dornică să consume şi să îşi adapteze strategiile pentru a putea performa într-o economie mondială care va trebui să hrănească peste 40 de ani 9 miliarde de oameni. În viitorul apropiat cel mai dinamic vector al economiei mondiale va fi reprezentat de emigranţi, în mare parte veniţi din cele mai sărace economii ale Africii, continent ce pare astăzi "uitat", dar care dă semne de viaţă după ce investiţiile străine din China au invadat continentul negru.

1. Ascensiunea clasei de mijloc

În prezent la nivel mondial sunt 1,8 miliarde de oa­meni care fac parte din clasa de mijloc, aceştia cuan­ti­fi­când aproximativ 24% din totalul populaţiei. Clasa de mijloc cheltuie în fiecare an 21.000 de miliarde de do­lari, peste o treime din PIB-ul mondial.

Asia poate fi deja considerată cea mai importantă re­giune economică a planetei, generând 34% din PIB-ul global. În comparaţie, Europa generează 27% din PIB-ul planetei şi Statele Unite contribuie la avuţia globală cu 23%. Peste 20 de ani, în 2030, Asia ar putea ajunge la o pon­dere de 55% din PIB-ul mondial, creştere ce va fi ba­zată în mare parte pe aportul adus de clasa de mijloc în continuă expansiune. În ultimii 40 de ani economia mon­dială s-a dublat la fiecare ciclu de 20 de ani, dacă nu este luată în considerare inflaţia. Luând în considerare ac­tualele tendinţe de creştere, economii asiatice precum Thailanda sau Malaiezia ar putea avea economii mai puternice decât cea italiană în 2030.

În acelaşi an, China şi India vor avea fiecare câte 800 de milioane de persoane cu statut de clasă de mijloc. O astfel de transformare se va vedea prin explozia din ur­mă­toarele decenii a pieţelor auto din Asia. Se preco­ni­zează că piaţa auto chineză va ajunge la 200 de milioane de unităţi.

Asiaticii din clasa de mijloc cumpără cele mai multe automobile, televizoare şi frigidere.

În România studiile relevă că aproape 10%, apro­xi­ma­tiv două milioane de persoane, fac parte cu ade­vărat din clasa de mijloc, cu toate că sondajele relevă că o treime dintre români îşi afirmă apartenenţa la această categorie.

2. Provocările agriculturii si industriei alimentare

OrganizaŢia pentru Agricul­tu­ră şi Alimente din ca­drul ONU estimează că cere­rea pentru produse agri­cole va creşte cu 60% în ur­mă­to­rii 20 de ani. Estimă­rile re­­levă că aproape ju­mătate din această creş­tere se va da­tora mo­di­ficărilor demo­gra­fice, în timp ce a do­ua ju­mătate va re­flecta ten­­dinţa oa­me­nilor de a con­suma mai multă hrană pe mă­su­ră ce devin mai bo­gaţi. La ni­vel mondial, fer­mie­rii pro­duc 2.800 de ca­lo­rii/per­soa­nă/zi, mai mult decât su­ficient pen­tru a hrăni în mod sănă­tos în­treaga popu­­­laţie a pla­ne­­tei, totuşi mai mult de un mi­liard de oa­meni su­feră din cauza mal­nu­triţiei, cifra în­re­gistrând o creş­te­re de 10% faţă de anul 2007. De cealaltă parte a ba­ri­ca­dei, SUA, Canada şi Aus­tra­lia produc 20% din to­ta­lul cerealelor la nivel mon­dial, însă aceste pieţe "risi­pesc" aproa­pe 40% din întreaga lor producţie alimentară.

Totuşi, în următoarele decenii industria agro-ali­men­tară se va confrunta cu provocări importante, aproa­pe 105.000 de kilometri pătraţi de teren agricol se pierd în fiecare an în dauna plantaţiilor de biocom­bus­ti­bili din cauza eroziunii şi ritmului accelerat de urbanizare.

Astfel, agricultorii vor fi nevoiţi în următorii 20 de ani să genereze mai multe produse având la dispoziţie mult mai puţin teren agricol. O astfel de tranziţie va obli­ga fermierii să găsească soluţii pentru utilizarea mult mai eficientă a apei şi a îngrăşămintelor, dar şi o po­­sibilă translatare a polilor geografici tradiţionali ai agriculturii către anumite regiuni din Africa, printre care bazinul râului Congo.

În România se observă o constanţă a procesului de modernizare şi compatibilizare a structurii eco­no­mi­ei româneşti cu cea din ţările UE, ponderea agri­culturii men­­ţinându-se sub 7%. După modelul economiilor oc­cidentale, ponderea agriculturii în economie scade constant, aceasta înjumătăţindu-se în ultimii cinci ani.

3. Ne înmulţim, dar trăim mai puţin

Ritmul de creştere al populaţiei la nivel mondial pare a se modera, însă până în 2050 populaţia va fi cu aproa­pe 35% mai numeroasă, de la 6,7 miliarde în prezent la 9 miliarde.

În general la nivel mondial aproape toate regiunile înregistrează ritmuri ale natalităţii negative, însă statele din Africa sub-sahariană înregistrează creşteri impor­tante. Totuşi, ritmurile susţinute de creştere ale popu­laţiei din Africa nu pot contrabalansa suficient efectul de îmbătrânire al populaţiei de pe restul continentelor. În prezent, raportul dintre persoanele în vârstă şi cele ti­nere pare sustenabil, o persoană de peste 65 de ani la no­uă tineri, însă peste patru decenii acest raport se va înră­utăţi până la 1/4, translaţie ce poate avea un efect devastator asupra sistemelor de pensii din forma lor actuală.

China se află în faţa celei mai importante provocări re­fe­ritoare la demografie, acum zece ani doar 10% din­tre chinezi aveau peste 60 de ani, dar în 2050 se esti­mea­ză că aproape 30% din populaţia Chinei va fi formată din pensionari, abia atunci făcându-se simţite efectele politicii de control a natalităţii din ultimii 30 de ani.

Totuşi, longevitatea la nivel mondial s-a încadrat de­ja pe o tendinţă de creştere susţinută. În secolul XX spe­ranţa de viaţa aproape că s-a dublat, iar un studiu sugerează că majoritatea nou-născuţilor din economiile bogate în secolul 21 se pot aştepta să atingă pragul de 100 de ani.

România se află de două decenii într-un declin demografic continuu, peste 40 de ani populaţia ţării noastre s-ar putea reduce până la aproximativ 16,5 milioane de persoane, iar aproape 40% dintre români vor avea atunci peste 60 de ani, conform unui studiu al Academiei Române.

4. Apa sau noul petrol

"Apa este noul petrol", spune Peter Brabeck-Let­manthe, directorul consiliului de administraţie de la Nestlé.

La nivel mondial, 97,5% din apă este sărată, iar 2,5% este apa dulce. Din totalul de apă dulce, 70% se află sub formă de gheaţă iar aproape 30% în subsol. Astfel, mai puţin de 1% din cantitatea totală de apa dulce este uşor accesibilă. În următoarele decenii, apa va afecta din ce în ce mai mult businessul la nivel mon­dial. Jeff Erickson, vicepreşedinte la SustainAbility, spune că apa nu a fost până acum luată în considerare de manageri în decizia de a localiza un anumit obiectiv industrial, însă acest lucru este pe cale să se schimbe.

Resursele de apă au implicaţii şi la nivel politico-militar, în ultimii 60 de ani au avut loc 37 de conflicte violente motivate de accesul la resursele de apă.

România se află în pericol pentru că sub 60% din totalul râurilor din ţara noastră pot fi utilizate pentru furnizarea de apă potabilă, iar aproape jumătate din populaţie nu are acces la o sursă de apă curentă, în timp ce în jur de 70% din consumul de apă este irosit. Contaminarea tot mai mare a surselor de apă potabilă limitează volumul reurselor de apă utilizabile din România la puţin peste jumătate din media europeană, potrivit Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă.

Apa, vitală şi pentru business

n O tonă de apă este folosită pentru a creşte un kilogram de grâu.

n 15 tone de apă sunt necesare pentru producerea unui kilogram de carne de vită.

n 32 de litri de apă sunt folosiţi pentru producerea unui singur microcip.

n Producerea unui litru de apă îmbuteliată necesită un consum de 3 litri de apă în procesul de producţie.

n O picătură de petrol contaminează 25 de litri de apă.

n Un miliard de oameni folosesc mai puţin de 19 litri de apă pe zi.

n Apa nepotabilă este responsabilă pentru 80% dintre boli şi pentru 30% dintre decese în economiile în curs de dezvoltare.

5. Africa: noua destinaţie a investitorilor

Economiile din Africa sub-sahariană au înregistrat în ultimii zece ani creşteri eco­nomice susţinute. În 2007, 23 dintre econo­mi­ile africane înregistrau creş­teri economice anua­le de peste 5%, însă rece­siu­nea globală a redus rata de creştere. Cu toate că PIB/ca­pita pentru economiile din regiunea sub-sahariană a continentului negru a crescut de la sub 500 de dolari în 2000 până la peste 1.000 de dolari în 2008, Africa rămâne fără îndoială cel mai sărac continent. Pe continentul african, speranţa de viaţă în 2010 rămâne una dintre cele mai reduse la nivel mondial, mortalitatea copiilor sub cinci ani atinge cote alarmante de aproape 15%, iar două treimi dintre bolnavii de HIV/SIDA sunt din Africa. Îngrijorător este că cele mai fragile state, printre care Liberia, Niger, Mali sau Chad, care suferă din cauza unei reţele insti­tu­ţio­nale deficitare, vor înregistra cele mai accentuate rate de creştere ale populaţiei în ur­mătorii 40 de ani.

Totuşi, investiţiile străine directe (ISD) se îndreaptă tot mai mult către continentul african. În perioada 2000-2008, nivelul acestora a crescut de la 6,8 mld. dolari până la 29 mld. dolari. În ultimii ani, relaţiile dintre China şi statele africane sunt din ce în ce mai strânse, investiţiile chineze în infrastructura Africii erau sub un miliard de dolari în 2001, pentru a atinge şapte miliarde de dolari în 2006.

România. Exporturile României către Africa reprezintă doar 2,5% din total, în timp importurile din Africa se cifrează sub 1% din total.

6. Se va prăbuşi China sub propria greutate?

În 2010, China a reuşit să depăşească Japonia şi să ocupe locul al doilea între economiile lumii. Totuşi, China, cu un PIB de 5.000 de miliarde de dolari, este la mare distanţă de Statele Unite care au un PIB de 14.500 de miliarde de dolari.

După ce în ultimii zece ani, China a reuşit în mod constant să înregistreze creşteri economice de peste 10%, liderii de la Beijing au reuşit să aloce oficial aproape 80 de miliarde de dolari bugetului de apărare, însă analiştii consideră că cifra reală s-ar apropia de 200 de miliarde de dolari. Investiţiile puternice în cercetarea militară fac parte din încercarea de a limita supremaţia militară americană în regiunea Asiei de Sud-Est.

Cei treizeci de ani de creştere economică susţinută le-au permis chinezilor să acumuleze cea mai mare rezervă valutară la nivel mondial, peste 2.800 de miliarde de dolari. Pe de altă parte, China se confruntă cu mari pro­bleme generate de politica de control a ratelor nata­lităţii şi unii consideră că statul chinez va "îmbătrâni" înainte de a se îmbogăţi. Beijingul va fi nevoit să gă­sească în viitorul apropiat soluţii pentru problema terenului arabil. În China este concentrată 22% din populaţia planetei, care beneficiază însă de doar 7% din totalul terenului arabil la nivel global, dintre care doar o treime este de calitate superioară.

România. Dezvoltarea Chinei poate fi benefică pen­tru Ro­mâ­nia, care ex­portă în ţara asiatică echipa­mente electri­ce, mate­rii prime sau com­po­ne­nte pentru hidro­cen­­tra­le şi im­por­tă în­tr-o proporţie de 60% produse ele­ctrice.

7. Noua generaţie de politicieni va şlefui o nouă Europă

Uniunea Eu­ro­pea­nă grupează 27 de state şi re­pre­zintă cel mai mare bloc eco­nomic la nivel mon­dial. UE gru­pează 500 de milioane de per­soane şi ge­ne­rea­ză un PIB de 18.300 mld. $, aproa­pe 30% din eco­no­mia mondială. UE este cel mai important do­na­tor de aju­toa­re umani­tare la nivel mon­dial, iar po­li­tica sa ge­neroasă de asis­tenţă so­cială pla­sează 15 economii eu­ropene în pri­mele 25 de state cu cea mai bună viaţă din lume.

UE a fost descri­să ca un gigant eco­nomic, un pig­meu po­litic şi o non-entitate militară. Totuşi, lipsa unei identităţi militare pregnan­te a fost suplinită de girul pri­mit din partea Statelor Unite sub umbrela NATO.

Totuşi, arma secretă a Europei este cotată de unii ca fiind programul de mobilitate universitară Erasmus, prin care se aşteaptă ca 5 milioane de studenţi europeni să studieze pentru o perioadă într-un alt centru uni­ver­sitar din Europa. Sustinătorii programului spun că aces­ta va pune bazele viitoarei generaţii de lideri europeni care vor împărtăşi pe deplin sentimentul pan-european.

În România media studenţilor care accesează bursele Erasmus este de 0,4% din totalul studenţilor, cifra fiind sub media europeană de aproape 1%, până în prezent peste 20.000 de studenţi români au beneficiat de acest program european de mobilitate.

8. Sănătate: creşterea speranţei de viaţă pune probleme economiilor

Statele Unite ale Americii dedică în prezent cele mai mari sume pentru sănătate anual, acestea ridicându-se la peste 8.000 de dolari anual/capita, însă se află abia pe locul 32 în topul ţărilor cu cele mai mari speranţe de viaţă.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că o economie trebuie să dedice între 35-50 dolari anual/capita pentru a furniza servicii medicale de bază populaţiei.

Ţara cu cea mai mare speranţă de viaţă la nivel mondial pentru ambele sexe este Japonia, 82,3 ani. Ţări ca Andora, Islanda, Hong-Kong, Elveţia sau Australia au speranţe de viaţă pentru persoanele de sex masculin superioare Japoniei, însă statul asiatic rămâne lider pentru speranţa de viaţă a femeilor, 86,2 ani.

Afganistanul rămâne economia în care este înregistrată cea mai mică speranţă de viaţă, 43,8 ani, cât şi cea mai mare rată de mortalitate infantilă, aproape 15% dintre nou-născuţi.

România. Banca Mondială raportează că în România speranţa de viaţă este de 73,4 ani pentru ambele sexe la nivelul anului 2008.

9. Noile mega-oraşe vor conduce lumea

În ultima jumătate de secol megalopolisurile au explodat atât ca număr, cât şi ca dimensiune. În 1950 doar 83 de oraşe la nivel mondial aveau peste un milion de locuitori, acum numărul lor a crescut la 480.

În prezent jumătate din populaţia planetei locuieşte în mediul urban, iar până în 2025 se estimează că cei din mediul urban vor reprezenta 60% din populaţie.

Acum jumătate de secol, doar două oraşe aveau peste zece milioane de locuitori, în prezent numărul acestora crescând la 26.

Dintre acestea, cinci sunt în China, câte trei în India şi Japonia, două în Statele Unite, iar singurele megaoraşe ale Europei sunt considerate a fi Parisul, Moscova şi Istanbulul.

Megaoraşele cuantifică aproape 2% din suprafaţa planetei însă cele mai mari 100 de oraşe concentrează 30% din economia mondială şi aproape întreaga cantitate de "inovare". Spre exemplu, New Yorkul generează 10% din PIB-ul Statelor Unite, sumă ce depăşeşte PIB-ul Braziliei.

Concentrările urbane tot mai mari vor avea implicaţii politice importante în viitor, primarii acestor megaoraşe vor ajunge să aibă influenţă şi putere comparabilă cu cea a şefilor de guverne. Cu toate că în prezent se confruntă cu probleme precum poluarea şi mari provocări în domeniul unei infrastructuri care nu mai face faţă ritmului tot mai susţinut de expansiune a centrelor urbane, megalopolisuri precum Shanghai sau Mumbai se estimează că vor atinge 50 de milioane de locuitori în următorii 40 de ani.

10. Migraţia, motorul economiilor din lumea a treia

EmigranŢii totalizează 3% din populaţia planetei, iar grupaţi într-o singură naţiune aceştia s-ar plasa pe locul al cin­cilea, în funcţie de dimen­siunea populaţiei.

Un studiu derulat în 135 de ţări relevă că mai mult de 10% din totalul populaţiei in­ten­ţionează să emigreze. Primul loc în rândul economiilor prefe­ra­te de emigranţi este ocupat de Statele Unite, locul doi fiind ocupat de statele cu economii puternice din Europa de Vest, celelalte destinaţii atractive fiind Ara­bia Saudită şi Australia.

Banca Mondială raportează că în 2009 remiterile emigranţilor la nivel mondial se cifrează la 420 mld. $, valoarea acestora triplându-se în ultimii 30 de ani. Eco­no­miile care beneficiază de cele mai mari cantităţi de remiteri de la emigranţi sunt India (55 mld. $), China (40 mld. $) şi Mexic (21 mld. $), în timp ce sumele tri­mise în ţară de cetăţenii din străinătate totalizează 38% din PIB-ul Moldovei şi 45% din cel al Tajikistanului.

Migraţia afectează în mod cert ţările de prove­nien­ţă, situaţia sumbră a Africii sub-sahariene putând fi datorată cifrelor mari de migraţie a populaţiei educate din această regiune, de aproape 60%.

România. Remiterile au coborât anul trecut, deoarece românii plecaţi în Spania şi Italia, aproximativ 1,6 milioane în total, au fost afectaţi de criza din aceste ţări. După numărul persoanelor care lucrează în străinătate, România se situează în acest an pe poziţia a 18-a în lume, cu 2,8 milioane. În ultimii cinci ani, românii au trimis acasă peste 40 mld. dolari. Anul trecut, românii au trimis acasă 4,5 miliarde de dolari.