Mitul lui Mihai Viteazul/ de Călin Hentea

Istoricii români încă nu au căzut de acord asupra unui verdict privind motivaţiile şi raţionamentele lui Mihai Viteazul, domnitorul român fost ban al Craiovei şi descendent al familiei domnitoare a Basarabilor, cel care la 1600 a realizat prima unire sub sceptrul său a celor trei ţări româneşti, Valahia, Transilvania şi Moldova.

Unii au mizat pe gândirea politică vizionară a lui Mihai, care ar fi purces la înfăptuirea unirii conştient de nevoia şi dreptul la unitate naţională a tuturor românilor din cele trei ţări.

Alţii susţin că Mihai a acţionat doar în baza mentalităţilor şi politicilor specifice Epocii Medievale, conform căreia ambiţia unui principe domnitor nu putea fi decât aceea de a-şi extinde dominaţia şi stăpânirile şi de a înlătura orice legătură de vasalitate, sporindu-şi astfel atât bogăţia, cât şi gloria.

În fine există şi teoria conform căreia Mihai ar fi întreprins cucerirea Transilvaniei şi Moldovei pentru a-şi asigura baza demografică şi financiar-logistică necesară continuării confruntării militare cu Imperiul Otoman. Pentru fiecare dintre cele trei teorii există argumente şi contraargumente ce pot fi activate în funcţie de interesele politice şi propagandistice aflate în joc. Cert este că până la Nicolae Bălcescu şi la a sa "Istorie a românilor supt Mihai Vodă Viteazul", publicată parţial abia în 1861, Mihai Viteazul nu a beneficiat de o poziţie privilegiată şi o valorizare naţională nici în scrierile lui Miron Costin ("Se urâse muntenilor cu domnia lui Mihai vodă, tot cu oşti şi războaie", scria cronicarul), nici în istoriografia Şcolii Ardelene şi cu atât mai puţin în folclorul, mitologia sau imaginarul colectiv al românilor.

Istoricul Lucian Boia afirmă fără echivoc "cum între 1830 şi 1860, cu o intensificare notabilă în preajma revoluţiei de la 1848 şi apoi a unirii, Mihai Viteazul trece printr-un proces de transfigurare, devenind, din erou creştin şi războinic, un simbol al unităţii româneşti". Mitul lui Mihai ca prim unificator de ţară a fost extrem de util pentru politica şi idealurile paşoptiştilor, apoi ale unioniştilor de la 1859 şi în fine ale celor de la 1918.

O carte poştală (foto 1) publicată la Bucureşti de Editura Minerva în 1901 adică la 300 de ani de la asasinarea lui Mihai Viteazul la Turda, reproducea sigiliul, semnătura, portretul voievodului şi harta teritoriilor româneşti din acea vreme sub sugestiva inscripţie "România liberă".

După ce unirea teritorială a fost desăvârşită la 1 decembrie 1918, mitul lui Mihai a devenit util pentru stimularea unităţii culturale a tuturor românilor, o Ligă cu acest nume editând în 1926, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale, o carte poştală (foto 2) pentru strângerea de fonduri în folosul construirii unui palat al Ligii culturale. Încă din această perioadă se conturează accentele puse pe lupta victorioasă a lui Mihai împotriva străinilor cei lacomi, perfizi şi invidioşi (turcii cei păgâni, nemeşii unguri, nemţii, polonii) care în final doar "pe furiş" şi prin trădare au reuşit să-l răpună pe Viteaz.

Dictatori precum regele Carol al II-lea sau Nicolae Ceauşescu au exploatat şi ei mitul lui Mihai Viteazul, cu a cărui imagine au încercat să se identifice, atât ca apărători patrioţi ai neamului românesc împotriva străinătăţii răuvoitoare, cât şi ca personalităţi providenţiale sub autoritatea cărora trebuiau să se unească şi să se supună toţi românii. Nu întâmplător titlul ales de regele Carol al II-lea pentru fiul său Mihai, după ce l-a detronat la 6 iunie 1930, a fost acela de Mare Voievod de Alba Iulia; nu întâmplător, în timpul regimului Ceauşescu (oltean ca şi Mihai, adică sugestia unei descendenţe spirituale) au fost turnate două filme cu caracter deopotrivă hagiografic şi ideologic, "Mihai Viteazul" (foto 3) şi "Buzduganul cu trei peceţi", s-au ridicat statui ecvestre în marile oraşe, s-au pictat fresce şi tablouri.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) [i doctor (Magna cum Laude) în [tiin]e militare, a fost ofi]er în cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si pres` scris` [i apoi ca ofi]er specialist în opera]ii psihologice în cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO în Kosovo [i Afganistan. A publicat mai multe volume despre propagand`, r`zboi mediatic [i istorie militar` în România [i Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminic`" [i revistei "Flac`ra".