Secretele Carlei Bruni/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi 13.01.2011

În acelaşi an, 2008, două ziariste, o franţuzoaică şi-o nemţoaică, şi-au amuzat copios cititorii publicând săptămânal notaţii din jurnalul secret (fictiv-fictiv! dar să juri că-i adevărat!) al Carlei Bruni, prima - în "Le Canard enchaîné", cealaltă - în fiecare marţi în "Tageszeitung", cotidian berlinez. Ziarista germană Silke Burmester şi-a transformat foiletonul într-un roman de buzunar, "Jurnalul secret al Carlei Bruni", ce adoptă formula narativă a confesiunii. La noi a fost publicat de Meteor Press.

Imaginile şi clişeele vehiculate de ziare şi televiziuni privind cuplul celebru se regăsesc în fiecare pagină: viaţa picantă de top-model familiarizat cu o lume de sclipici, disputele cu fostul soţ şi fiul prea puţin iubit, amantul neconsolat, nu lipsesc nici tribulaţiile amoroase ale lui Nicolas Sarkozy. Cei doi reuşesc să fie vedete, fie şi ale presei de scandal, ocaziile nu trebuie ratate când este vorba de popularitatea aşa de preţioasă.

Care sunt secretele imaginate de autoare care ar colora viaţa Carlei Bruni? Apelează des la Prozac şi la alte stimulente, îşi lasă copilul în grija mamei, iar când ajunge în familie îi pune mari probleme, Primei Doamne îi fug ochii şi membrele spre grădinarul cel chipeş, se debarasează de iubitul de altădată, Eric Clapton, acum doar ins incomod cu telefoane insistente. Are mai multe griji: ţinuta, apariţiile, toanele micului soţ, fanteziile erotice satisfăcute în locuri surprinzătoare.

Carla Bruni din jurnalul fictiv este întruparea superficialităţii, musteşte de naivitate soră bună cu prostia, pe amândouă le întrece suficienţa, căci este foarte mândră de ea însăşi. Nu lipsesc picanteriile sau scenele "decoltate", care speculează amănunte din biografia tinerei devenite din top-model vânat de ziarişi Prima Doamnă a Franţei, care se arată aici o tânără comună, de o banalitate absolută.

Jurnalul secret se citeşte repede, oferă o lectură confortabilă, orice tânără inteligentă şi cu un dram de bun simţ se simte un pic mai profundă, mai serioasă şi mai responsabilă decât autoarea notaţiilor, orice bărbat îl savurează ca probă ce-i confirmă superioritatea în faţa unei femei, oricât de frumoasă şi râvnită. Ziarista germană a îngroşat până spre caricatură portretul celor două personaje, pe măsura aşteptării unui public avid de senzaţional.

Cei doi s-au cunoscut în noiembrie 2007 la un dineu, fiecare având un trecut palpitant şi bogat în cuceriri. Carlei Bruni nu i-au lipsit iubiţii celebri (Mick Jagger, Eric Clapton şi Donald Trump), a avut o relaţie cu scriitorul Jean-Paul Enthoven, părăsit pentru fiul său, filosoful Raphael Enthoven, căruia i-a născut un fiu în 2001, fiind la rândul ei părăsită. Nicolas Sarkozy are în palmares trei soţii: prima este Marie-Dominique Culioli, mama celor doi băieţi mai mari, dar are o aventură încă din timpul căsătoriei cu Cecilia Ciganer-Albanez, care îi devine a doua soţie, cu ea mai are un fiu, dar cei doi se despart în timpul campaniei prezidenţiale din 2007, între ei a intervenit o aventură a soţiei cu un publicist american.

Jurnalul este o satiră crudă şi afurisită, ce ia în răspăr cele două figuri publice, despre ei se scrie constant şi în presa germană, se strecoară aluzii la politică, la întâlnirile oficiale ale "micuţului Sarkozy" cu Angela Merkel. Aşa uşurel şi distractiv cum pare, jurnalul prinde câteva lucruri serioase. Nicolas Sarkozy şi Carla Bruni au schimbat total modelul oficial francez de la sobrietate şi discreţie la strălucire şi spectacol, moralitatea perechii prezidenţiale iese ostentativ din sfera înaltă, oficială ca să facă deliciul bârfei sofisticate.

Dar, dincolo de însemnările distractive, se strecoară un firicel de îndoială: oare imaginea construită de cele două ziariste nu este o mască adoptată, iar jocul de-a jurnalul îi face un serviciu imens Carlei Bruni, care s-ar putea să fie cu totul altcineva, care ştie să ducă de nas presa, politicienii, publicul. Cine ştie cum este adevărata Carla Bruni?

Silke Burmester, Jurnalul secret al Carlei Bruni, traducere din limba germană de Cristina Pricăjan, Meteor Press, 2010; 176 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).

Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.