Cu moartea la drum, pentru a descoperi viaţa/ de Daniel Nicolescu

Un road-movie neobişnuit, "The Human Ressources Manager", amuzant cu măsură şi grav cât să nu plictisească, a făcut anul trecut, în august, deliciul publicului la Festivalul Internaţional de la Locarno. E vorba despre un film israelian (multipremiat la el acasă şi, probabil, candidat la Oscarul pentru cel mai bun film străin de anul acesta), în care România este de mai multe ori prezentă.

Odată prin coproducătorul Hai-Hui Entertainment, apoi prin prezenţa în distribuţie a actorilor Bogdan Stanoevici, Irina Petrescu, Papil Panduru şi Julian Negulesco (român stabilit în Franţa) şi, la urmă, dar nu în ultimul rând, prin faptul că reprezintă destinaţia ultimă, linia de sosire (care atrage şi frânturi de dialog în limba română) a unei stranii călătorii ce începe undeva pe străzile mistice ale Ierusalimului.

Să vedem însă subiectul. O muncitoare străină, Yulia (interpretată de Galina Ozerner), este ucisă într-un atentat sinucigaş din Ierusalim. Cum trupul neînsufleţit nu este revendicat de nimeni, un ziarist incomod iscă o întreagă tevatură mediatică, şifonând prestigiul firmei la care Yulia fusese angajată. Firma - cea mai importantă brutărie din oraş -, ca să-şi refacă blazonul, îl însărcinează pe managerul departamentului de Resurse Umane (Mark Ivanir) să repatrieze cadavrul.

Începe odiseea, tragicomică, a voiajului spre şi în România, unde toate personajele implicate (oameni fără nume rătăciţi în locuri fără nume, până într-atât de cufundate în ceaţă încât, într-un rezumat de presă pe care l-am întâlnit întâmplător, cronicarul vorbeşte despe o călătorie în... Rusia) dezvăluie o lume haotică, burlescă şi cvasiininteligibilă pentru spectatorul occidental, săracă în pragul supravieţuirii, plină de tarele existenţei postcomuniste, birocratică până la absurd.

În decursul acestui torturant periplu, Managerul de Resurse Umane, un om fără sentimente - atât în zona profesională, cât şi în aceea a vieţii private -, îşi descoperă treptat sufletul şi ajunge să o preţuiască (ba chiar să o îndrăgească) pe defunctă, aşa cum ajunge să-i preţuiască şi pe oamenii din jur, pe care îi trata, otova, din înălţimea funcţiei lui, ca pe nişte cadavre. Aşa cum declara Eran Riklis, regizorul filmului, "pelicula povesteşte cum se poate călători în compania morţii astfel încât să redescoperi viaţa". Managerul îşi descoperă resursele umane şi transformă un penibil voiaj funebru într-o experienţă iniţiatică.

Riklis (foto 2) s-a născut în 1954 la Ierusalim, a crescut în Canada, Brazilia şi în Statele Unite şi a studiat cinematografia la National Film School din Beconsfield, Marea Britanie. S-a întorsd în Israel în 1973, când îşi face serviciul militar în plin război. Este autorul a două filme cu audienţă largă şi cu o bună primire din partea criticii de specialitate, "The Lemon Tree" şi "The Syrian Bride".

Prezenta peliculă, care rulează în Franţa din 15 decembrie 2010, a făcut săli pline şi a deşteptat interesul internaţional pentru autorul lor, care tocmai a terminat de filmat "Playoff". "Managerul de Resurse Umane" va intra în curând şi în circuitele de distribuţie din România.