Opinie Dan Armeanu: O problemă despre care se vorbeşte prea puţin: ce riscuri aduce polarizarea veniturilor

În ultimii ani, în România se constatată o accentuare a discrepanţei între veniturile populaţiei, atât în interiorul sectorului public şi al celui privat, cât şi între cele două sectoare. Această evoluţie poate deveni o problemă pentru că în timp poate duce la scăderea puterii de cumpărare a populaţiei în ansamblu.

Astfel, datele arată că a avut loc o polarizare a veniturilor care s-a manifestat printr-o tendinţă de creştere a ecartului între veniturile mari şi cele mici obţinute de populaţie. Cauzele acestui fenomen au fost politicile salariale, accesul inegal la resurse, politicile fiscale utilizate în ultimii ani şi criza economică.

În mod paradoxal, polarizarea veniturilor în sectorul public a ajuns să fie mai accentuată decât în sectorul privat din cauza creşterii continue a salariilor din acest sector până în 2008-2009.

De asemenea, salariul mediu din sectorul public a fost cu aproape 20% mai mare decât cel din mediul privat. Începând cu anul 2009, ca urmare a crizei economice, mediul privat a realizat o ajustare a veniturilor, în special în cazul celor mari, reducându-se astfel diferenţele dintre venituri.

În schimb, în sectorul bugetar noua legislaţie nu a determinat scăderea discrepanţelor dintre venituri. Astfel, Legea salarizării unitare ar fi trebuit să se axeze pe reducerea salariilor mari şi a ecartului faţă de salariile mici, iar restructurarea sectorului public să aibă în vedere reducerea posturilor de conducere remunerate cu salarii mari.

Scăderea uniformă a salariilor bugetarilor cu 25% nu a condus la scăderea inechităţilor din cadrul sistemului public, dar a redus diferenţa faţă de sectorul privat din punctul de vedere al polarizării veniturilor. Diminuarea decalajului dintre cele două sectoare s-a realizat în special în zona veniturilor mici, deoarece în această arie salariile din mediul public au fost mai mari decat în sectorul privat. O cauză a acestei situaţii este evaziunea fiscală din sectorul privat manifestată prin multe contracte de muncă încheiate la nivelul salariului minim pe economie.

Accesul inegal la resursele economice creează premisele pentru diferenţierea categoriilor sociale şi creşterea vizibilităţii sărăciei sau a bogăţiei din societate. Astfel, diferenţele de ordin social sunt determinate de polarizarea economică ce presupune creşterea inegalităţii distribuirii şi redistribuirii veniturilor din economie.

Dezvoltarea economică şi piaţa liberă bazată pe competiţie nu presupun şi accesul egal la resursele economice sau distribuirea consumului şi a veniturilor către cei care sunt îndreptăţiţi sau care au mai mare nevoie.

Din punct de vedere teoretic, inegalitatea veniturilor se poate analiza fie cu ajutorul cvintilelor (împărţirea în 5 intervale a şirului de valori) sau decilelor (împărţirea în 10 intervale de valori), fie prin intermediul coeficientului Gini, un indicator care măsoară disproporţia dintre venituri.

Împărţirea populaţiei pe cvintile/decile de venit şi determinarea raportului resurselor dintre diferite segmente egale ale populaţiei exprimă o măsură a gradului de polarizare a veniturilor. De exemplu, raportul dintre ultima cvintilă (cel mai bine plătiţi 20% dintre salariaţi) şi prima cvintilă (cel mai prost plătiţi 20% dintre salariaţi) a fost în ultimii ani în jur de 4, ceea ce denotă existenţa unui grad mare de inegalitate între venituri.

Din punctul de vedere al politicilor fiscale, adâncirea polarizării economice a veniturilor în România este determinată atât de măsurile fiscale luate de stat în ultimii ani, cât şi de încălcarea principiului echităţii fiscale.

O primă măsură de ordin fiscal, care a contribuit la creşterea gradului de polarizare şi care nu respectă echitatea fiscală pe orizontală a fost cota unică. Trecând peste controversele politice şi economice generate de cota unică, valoarea coeficientului Gini care măsoară discrepanţa veniturilor a crescut de la 0,34 în 2004 la 0,36 în 2008 şi a ajuns la aproape 0,38 în 2010, ceea ce indică o adâncire a inegalităţii veniturilor şi ne situează din această perspectivă pe unul din primele locuri în UE.

Prin introducerea cotei unice s-a mărit ecartul dintre veniturile nete deoarece din cauza progresivităţii cotelor de impunere (între 18% şi 40%) de dinainte de trecere la cota unică (16%), cei cu venituri mari au avut mai mult de câştigat decât cei cu venituri reduse.

Astfel, prima decilă (cei 10% din populaţie cu cele mai mici venituri) a câştigat foarte puţin (în jur de 2% din venituri), următoarele decile de la a doua până la a noua au câştigat progresiv, iar ultima decilă (cei 10% din populaţie cu cele mai mari venituri) a câştigat cel mai mult (în jur de 15% din venituri).

O altă măsură fiscală care a deteriorat omogenitatea între decilele cele mai sărace şi medii şi cele mari şi a contribuit la polarizarea puterii de cumparare a fost majorarea impozitelor indirecte (în special a TVA) deoarece acestea sunt incluse în preţul de vânzare al bunurilor de larg consum şi îi afectează cel mai mult pe cei cu venituri reduse.

Astfel, raportul impozitelor indirecte în veniturile realizate în cazul persoanelor aflate în zona decilelor mici şi medii este mult mai mare decât în cazul celor care se află în zona decilelor mari. De asemenea, aceste impozite nu afectează veniturile nominale, ci pe cele reale, contribuind la scăderea puterii de cumpărare.

Dezechilibrele sociale, economice şi financiare întâlnite atât în sectorul public, cât şi în cel privat au condus la accentuarea polarizarii economice şi sociale precum şi la perpetuarea scăderii nivelului de trai pentru cei cu venituri reduse.

Prof. univ. dr. Dan Armeanu - Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Academia de Studii Economice, Bucureşti