Opinie Lucian Isar: Duplicitatea… dobânzilor

În ultimii ani dobânzile s-au decuplat între ele şi s-au deconectat de realităţile economice ale ţării. Nu este de mirare acutizarea recesiunii în România. Rezultate conexe sunt: amplificarea relativă a creditării în euro şi la termene scurte, precum şi lipsa finanţării în moneda locală a statului la termene lungi şi la preţuri decente.

Astăzi, tranzacţiile din piaţa interbancară se fac la 2,5-3% pe an la termene scurte. Dobânda de referinţă este păstrată la 6,25% pe an, iar unele bănci plătesc 8% la depozite, ceea ce reprezintă în jur de 10% dacă considerăm costul rezervei minime.

Sunt dobânzi pentru toată lumea: mici pentru poza din ziar şi repatrieri şi mari pentru credite.

Mişcările tactice care ar restabili normalitatea, vizând aspectele de lichiditate, încredere şi nivel al dobânzilor, sunt relativ uşor de aplicat cu asentimentul pieţelor:

1) Dobânzile din piaţă la care se fac tranzacţii la termene lungi ar trebui să conveargă spre o dobândă de referinţă care ar trebui să scadă la 5,75% pentru a putea transmite mesaje clare, cu perspectivă stabilă şi cu preocupare pentru crestere.

2) Volatilitatea dobânzilor în jurul nivelului dobânzii de referinţă trebuie redusă pentru a spori încrederea băncilor în consecvenţa politicii monetare. Instructivă este diferenţa dintre implementarea canalului dobânzilor în România faţă de alte ţări , de exemplu Polonia.

3) Perioada injecţiilor de lichiditate trebuie crescută până la un an pentru a simplifica substituţia intertemporală. Propunerea nu este nouă şi este utilizată de alte bănci centrale.

4) Reducerea rezervei minime la lei este menită să restabilească încrederea actorilor financiari în consecvenţa politicilor monetare, precum şi preocuparea pentru creştere economică; eventual doar în echivalentul finanţărilor productive .

5) Utilizarea pe scară largă a instrumentului de piaţă monetară numit "swap valutar" pentru injectarea lichidităţii necesare în lei pe termene lungi şi echilibrarea mixului valutar al bilanţurilor. Pentru cei încă în dubiu, acest instrument nu indică pieţei un nivel predilect de curs.

Dobânzile sunt preţuri macro care asigură legătura dintre prezent şi viitor. Distorsionările îngreunează mecanismul de transmisie, repornirea creditării şi încetinesc creşterea economică.

Simultan se tot observă în piaţa interbancară un exces de lichiditate pe termen scurt concomitent cu plasamente excedentare la banca centrală pe termene scurte. Există bani disponibili a fi plasaţi doar pe termen scurt deoarece băncile nu au încredere în politica dobânzilor pentru a- şi asuma intermedierea temporală în condiţiile date.

Intermedierea temporală constă în a atrage fonduri pe termen scurt pentru a le plasa pe termene lungi, folosind preţurile pe termen scurt pentru a le extrapola pe cele la termene lungi. Excesul de lichiditate la perioade scurte fără un angajament de perspectivă şi de transparenţă nu este o condiţie pentru menţinerea lichidităţii pe perioade extinse de timp. Lichiditatea existentă pe termen scurt este minoră comparativ cu restul surselor de lichiditate din sistemul bancar şi are mai mult un conţinut de reclamă. Dobânzile scăzute la termene scurte nu permit decât repatrierea în condiţii favorabile a fondurilor şi nu stimuleaza creditarea.

O curbă de dobânzi coerentă înseamnă nu doar cotaţii publicate în scop statistic, ci posibilitatea de a realiza tranzacţii în sume relevante la diferite termene într-un mod sustenabil şi fără oscilaţii idiosincratice ale lichidităţii în sistem.

Dobânda de politică monetară este ţinută în "no man's land" la 6,25% chiar dacă ar trebui redusă semnificativ (de exemplu 5,75% pentru început) în măsura în care nu doar creşterea economică ar trebui prioritizată, dar şi inflaţia viitoare este prognozată a scădea semnificativ.

Aşteptarea unei reduceri şi procrastinarea unei astfel de mişcări nu face decât să decaleze pentru 2012 şi 2013 impactul pozitiv asupra economiei. Nu se poate spera într-un mecanism de transmisie transparent şi cuantificabil dacă principalul instrument (declarativ) este nefuncţional.

Menţinerea dobânzilor de referinţă la niveluri nenaturale şi decuplate de dobânzile din piaţă contribuie deplin la lipsa de rezultate economice: nu se poate reduce în mod sustenabil costul de finanţare, nu se demarează finanţările pe termen lung în moneda natională, nu se reporneşte în mod semnificativ creditarea.

Preţul marginal plătit de anumite bănci pentru anumite depozite cu termene de pâna la 3 luni este astăzi de 8% la lei, care ajunge în jurul lui 10% după adăugarea costului rezervei minime. Acest 10% este preţul marginal plătit de unele bănci pentru leii care ar putea fi folosiţi la creditarea incrementală ori la închiderea expunerilor existente şi nu lichiditatea existentă la perioade scurte în piaţa interbancară.

Lichiditatea este neomogen distribuită la diferite bănci, ceea ce face ca unele să aibă excedent de lichiditate şi altele deficit. Lipsa de încredere între insitituţii şi lipsa mecanismelor transparente de repartizare a lichidităţii la termene lungi şi pe criterii valabile pentru toti participanţii face ca piaţa să continue să fie segmentată şi surprinsă de diferitele operaţiuni bilaterale speciale.

Mai mult, o lipsă de lichiditate predictibilă pe termene decente frânează repornirea creditării în lei şi favorizează creditarea în euro şi alte valute exotice. Prin urmare, nu ar trebui să ne mirăm că mecanismul de transmisie nu funcţionează cu o plajă de dobânzi pe partea de bid (preţul la care băncile atrag resurse) cuprinsă între 2,5 % şi 10% .

Duplicitatea în implementarea politicilor este de mult percepută de sistem şi penalizată prin lipsa creditării la preţuri atractive. Comparând cu alte pieţe, diferenţa în curbele dobânzii şi lipsa de predictibilitate privind condiţiile de lichiditate sunt printre principalele motive pentru care piaţa din România este săracă în produse şi se limitează cel mai des la termene scurte. Practic situaţia este expresia lipsei generale de încredere în coerenţa şi consecvenţa reală a politicilor.

Lucian Isar este analist economic şi fost vicepreşedinte al Bancpost