Cât încasează anual statul din vânzarea de benzină şi motorină: 3,5 mld. €

Cea mai importantă taxă colectată din preţul carbu ranţilor este acciza care variază în funcţie de tipul de combustibil între 25 şi 30% din preţul final. La aceasta se adaugă şi alte taxe precum TVA şi din centul pe litru, taxă intro dusă pentru a acoperi datoriile fostei Companii Naţionale a Petrolului. Restul banilor merg în conturile companiilor petroliere care trebuie prin această sumă să-şi acopere diferite cheltuieli, dar să şi obţină o anumită marjă de profit.

În contextul în care începutul de an a fost marcat de proteste în benzinării din cauza preţurilor mari la carburanţi, dar şi de mai multe declaraţii politice venite din partea celor mai importanţi oameni din stat, cifrele arată că de fapt una dintre pârghiile care ar putea aduce ieftinirile cerute de consumatori stă chiar în mâinile statului. Specialiştii din piaţă spuneau recent că singurul lucru pe care îl poate face statul este reducerea TVA, a doua cea mai mare la nivelul UE, cotaţiile internaţionale la produsele petroliere fiind independente de voinţa guvernului Boc.

Statul român colectează jumătate din valoarea vânzărilor de benzină şi motorină, adică aproximativ 3,5 miliarde de euro în 2010, echivalentul a 9% din venituri, pornind de la estimările privind cantităţile de carburanţi vândute pe piaţa locală.

Zilnic în România se vinde benzină şi motorină în valoare de circa 20 de milioane de euro.

Potrivit companiilor petroliere, circa jumătate din preţul plătit de români la pompă este colectat de statul român prin intermediul accizelor, TVAului sau prin taxe precum cea de un cent pe litru aplicată pentru recuperarea unor datorii istorice ale fostei Companii Române de Petrol.

Declaraţiile petroliştilor sunt confirmate şi de statisticile europene potrivit cărora pe data de 10.01.2011 un litru de benzină costa în medie în România 1,17 euro, din care preţul fără taxe, adică ceea ce intră în conturile companiilor petroliere era de 0,58 euro. Restul, care reprezintă circa 50%, este nivelul taxelor directe sau indirecte pe care companiile de profil le plătesc către statul român.

La fel stau lucrurile şi la motorină unde ponderea taxelor, conform statisticilor europene, este de circa 46%. Cea mai mare parte a sumelor colectate de stat din vânzarea de produse petro liere sunt aduse de accize care reprezintă între 25-30% din preţul final în funcţie de tipul car burantului.

"Cu mai mulţi ani în urmă, mai era o taxă inclusă în preţul carburanţilor, taxa pe drum, dar aceasta era aplicată numai pentru anumite domenii, aşa cum este cazul agriculturii. În prezent, taxa pe drum este inclusă în nivelul accizelor", explică Andrei Chirilescu, specialist în domeniul petrolier, fost director general adjunct al Lukoil România, al treilea mare jucător din piaţa de profil.

O piaţă de 7 miliarde de euro

Potrivit informaţiilor din piaţă, în 2009 s-au consumat pe plan local circa 6 milioane de tone de carburanţi, dintre care o treime erau vânzările de benzină şi două treimi reprezenta motorina comercializată.

Anul trecut, piaţa a scăzut conform celor mai recente estimări cu circa 10%, astfel încât consumul de carburanţi a ajuns la aproximativ 5,5 milioane de tone. Cum o tonă de benzină are circa 1.300 de litri, iar una de motorină are circa 1.200 de litri, valoarea pieţei de profil, luând în calcul un preţ mediu de 4,4 lei pe litru, a fost de circa 7 miliarde de euro în 2010, jumătate din această sumă intrând în conturile statului român.

Pornind de la această valoare a pieţei, rezultă că zilnic românii alimentează cu benzină şi motorină în valoare de circa 20 de milioane de euro.

În general, în preţul unui litru de benzină, dincolo de accize sau TVA, sume care sunt încasate de statul român, mai sunt incluse costuri precum distribuţia, costurile de operare ale reţelelor de benzinării, salariile, adaosuri comerciale.

România se numără printre statele europene care au cel mai scăzut preţ la carburanţi, asta datorită unui nivel al taxelor mai mic comparativ cu restul ţărilor din bloc, dar şi datorită faptului că în ceea ce priveşte costurile de producţie, România se află sub media europeană.

Infrastructura slabă costă

Cu toate acestea, deşi este un stat cu rezerve de petrol, România are un cost de producţie mai mare decât unele ţări foarte sărace în resurse, aşa cum este cazul Austriei sau Bulgariei.

"Sunt mai mulţi factori care duc la înregistrarea acestor diferenţe. Costurile de rafinare sunt mai mari pentru că unităţile nu sunt nici la fel de moderne şi nici la fel de mari. Nu ai cum să concurezi la costuri cu rafinării cu o capacitate de circa 10 milioane de tone anual, aşa cum au austriecii", spun surse din piaţă.

Mai mult, infrastructura este un alt element suplimentar de cost. "Infrastructura slabă este un alt element care se adaugă la costuri pentru că în loc să-mi ia o oră dintr-o parte în alta cu o cisternă îmi ia cinci ore din cauza drumurilor proaste", mai spun specialiştii din piaţă. De la începutul acestui an, protestele împotriva companiilor petroliere s-au înmulţit, consumatorii fiind afectaţi de creşterile accelerate ale preţurilor la pompă în contextul reducerii puterii de cumpărare. În ultimii doi ani de criză, preţul în lei la benzină şi motorină a crescut cu 72%, respectiv 52%, într-un in terval în care românii au fost afectaţi de con cedieri, tăieri de salarii sau creşteri de taxe. Mai mult, cererea de carburanţi a scăzut, companiile pe troliere compensând volumele pierdute prin scum pirile aplicate şi puse de fiecare dată în le gă tură cu cotaţiile internaţionale la produsele petroliere.

Protestele din benzinării au fost însoţite de mai multe declaraţii din partea celor mai puternici oameni din stat care la rândul lor au declarat că nu înţeleg cum se formează preţurile la carburanţi şi că firmele petroliere ar putea fi taxate în cazul în care profitul din urma acestor scumpiri succesive a crescut accelerat. Dincolo de aceste declaraţii însă, investigaţiile care vizează modul formării preţului la pompă datează din 2005, reprezentanţii Consiliului Concurenţei spunând recent că nu au nicio dovadă privind unele înţelegeri între marii petrolişti.