Cei mai bine vânduţi pictori contemporani. Basquiat, steaua căzătoare/ de Daniel Nicolescu

Ziarul Financiar 20.01.2011

Aşa cum anunţasem în numărul precedent al ZD, vom prezenta, succint, biografia artistică a celor 10 magnifici ai picturii contemporane şi fluctuaţiile lor de cotă din ultima vreme. Cum se va putea vedea, salturile sunt descumpănitoare şi validează un adevăr descurajant: cei care investesc actualmente în marea pictură au nevoie nu doar de fler, ci şi de multă şansă.

Cu câteva săptămâni în urmă, o prietenă plasticiană care locuieşte, pentru o perioadă, la Paris a avut o întâlnire cu un galerist şi cu un prieten excentric al acestuia (pe care nu îl cunoştea), la un restaurant cu pretenţii de pe Rue de Seine.
După câteva ceasuri de conversaţii agreabil culturale, necunoscutul, un personaj de vreo şaizeci şi ceva de ani, a achitat magnanim nota de plată şi s-a retras într-un fum dens de trabuc. Întrebându-l ulterior pe galerist (acţionar şi la o casă de licitaţii) cu ce ocupă pitorescul personaj, află că "acesta nu face nimic". Sau, mă rog, nimic notabil în ordinea vreunei activităţi profesionale. Trăieşte însă pe picior mare, pentru că, în urmă cu câţiva ani (destui), a cumpărat, mânat de o inspiraţie subită, o duzină de Basquiat. Când i se goleşte vistieria, mai scoate la licitaţie o pânză, după care trăieşte fără griji câţiva ani.
Cum a ajuns legendarul Basquiat, prietenul nu mai puţin bizarului Warhol, la uluitoarea valoarea de piaţă de azi?
Cota lui şi-a luat zborul spre înalturi după decesul său, la vârsta de 27 de ani, survenit la 12 august 1988 (după un speedball, amestec de heroină şi cocaină). La trei luni după moarte, casa Christie's scoate la vânzare o pânză realizată în tehnică mixtă, pe care o propune la 25.000 USD. Ciocanul cade stupefiant (scuzaţi de vorbă proastă!) la 100.000 USD.
După doar câteva zile, rivala Sotheby's prilejuieşte, la o sesiune de licitaţie, o escaladare de preţ la fel de şocantă. E vorba despre pânza "Red Rabbit", lansată la 25 de mii şi adjudecată tot la 100 de mii de dolari. Preţurile pentru Basquiat cresc în galop în perioada următoare (o perioadă fastă pentru piaţa artă, coincizând cu euforia speculativă globală). Basquiat atinge milionul pe 12 septembrie 1998, cu un autoportret de mari dimensiuni. Suma estimată de Christie's este de 400-600.000 USD, dar se ridică la... 3 milioane (e vorba despre "Self-Portrait" - realizat în 1982, foto 2).
Vârful este atins în 2007, când pictura în acrilic "Da Vinci's Water Theory", acihiziţionată în 2001 cu 300.000 USD, este revândută în luna mai, la Sotheby's NY, cu un milion de euro. Pe 15 mai 2007, un tablou realizat în tehnică mixtă atinge scorul de 13 milioane de dolari (întâia depăşire a pragului psihologic de 10 milioane). Potrivit Art Price, la douăzeci de ani de la moarte, sumele pentru care au fost adjudecate operele lui Basquiat au generat 102 milioane de dolari. Este anul în care volumul de afaceri cu marca Jean-Michel Basquiat creşte cu 278%.
Între iulie 2008 şi iunie 2009, numărul de licitaţii depăşind milionul s-au restrâns serios (practic la jumătate, de la 17 la 9), însă a revenit (13 adjudecări peste milion) spre zări optimiste în 2010, anul de care ne ocupăm jalonând şi un record, în 12 mai, când pânza "Untitled (Stardust)" (foto 2) a căzut sub ciocan la Sotheby's pentru 6,4 milioane de dolari.
Pictorul de grafitti, cu tată haitian şi mamă portoricană, golanul din Brooklyn care şi-a început cariera dând cu spray pe pereţii Manhattan, cel mai tânăr pictor invitat vreodată la Whitney Museum of American Art (avea, pe atunci, 23 de ani, foto 3), steaua căzătoare a picturii contemporane, va avea o posteritate uluitoare, vânzările lucrărilor sale situându-se cu puţin în urma celor ale lui Matisse, dar surclasându-le pe cele ale lui Fernand Léger.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie, secţia română-portugheză. Redactor principal (şi, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor şi art-director la diverse publicaţii din ţară. A semnat mai multe volume de traduceri şi un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminică.