Broderie şi piraterie/ de Elisabeta Lăsconi

Ziarul Financiar 20.01.2011

Un frumos poem de sorginte arabă înşiră zece forme ale frumuseţii pe care a împărţit-o Allah: "Henna, săpun şi mătase - astea sunt primele trei. / Plugul, vitele şi stupii de albine... / Astea fac şase. / Soarele când răsare peste munţi... / Astea fac şapte. / Semiluna subţire ca o lamă de creştin... / Asta-i opt. / Cu caii şi cărţile ajungem la zece!". Poemul apare într-un roman, "Al zecelea dar", bestseller neaşteptat al unei scriitoare care s-a format în industria editorială, îndrăgostită de Maroc şi de "piratul berber" care i-a devenit soţ.

"Al zecelea dar" a fost publicat în engleză şi cu alt titlu - "Crossed Bones", ce trimite la steagul arborat de corsari şi piraţi cu oasele încrucişate ca semn distinctiv şi relatează o poveste ce se petrece în prezent (o tânără primeşte ca dar de despărţire de la iubitul ei însurat o carte cu modele de broderie, în paginile ei desluşeşte jurnalul unei tinere trăind cu trei secole în urmă) şi alta în trecut (brodeza înzestrată cu har, răpită chiar din biserică în urmă cu trei secole, alături de zeci de oameni din Penzance, trece prin încercări tot mai grele până ajunge în Maroc).
Cartea cu broderii se află în centrul unei păienjeniş de relaţii ale Juliei cu două prietene, Anne (iar soţul acesteia, Michael este iubitul care o părăseşte) şi Alison (al cărei soţ se sinucide), dar mai ales i-o revelează pe Catherine Tregenn, cu care împărtăşeşte talentul şi interesul pentru broderie. Şi porneşte pe urmele ei, ca să-i înţeleagă destinul.
Călătoria se dovedeşte şi una a căutării de sine, căci oraşul şi oamenii pe care îi va găsi în cursul acestui periplu îi schimbă viaţa. Din fire şi fărâme risipite, Julia reconstituie soarta pe care a avut-o Catherine şi, într-un fel, trece prin aceleaşi etape: se desprinde încet de prejudecăţile privind lumea arabă, vede bogăţiile şi tradiţiile moştenite, acceptă alt mod de viaţă decât cel britanic, care o cucereşte, îşi limpezeşte viaţa.
Urmând firul jurnalului ţinut de Catherine, Julia se trezeşte urmărită de fostul iubit şi de soţia lui, Anne, care îi rămâne bună prietenă, elucidează şi misterul sinuciderii fără motiv a lui Andrew, soţul prietenei ei Allison. Simetric, şi Catherine fusese urmată în aventura ei din Maroc de un tânăr, dar pasionată de arta ei, trece barierele dintre culturi şi lumi ca să-şi găsească rostul şi împlinirea acolo unde se aştepta să aibă parte doar de condiţia de roabă.
Jane Johnson se bazează pe o documentare istorică serioasă, dar romanul ei combină mai multe trucuri narative la modă azi şi care asigură succesul: un obiect-uşiţă spre trecut, o călătorie cu dublă funcţie de cunoaştere a unei lumi şi cunoaştere de sine, mister oriental şi boare de paranormal, prietenii feminine ce rezistă trădării, altă poveste de fundal a unei case ce perpetuează peste timp nefericirea.
Şi să nu uităm: locul unde începe acţiunea din trecut este Penzance din ţinutul Cornwall, cel care a hrănit atâtea legende şi atâtea istorii fascinante, are ca pandant oraşul marocan
plin de alte mistere ale trecutului, păstrează o civilizaţie, cea berberă, prea puţin ştiută de noi. Ficţiunea se transformă într-un prilej fericit de a înţelege cutumele străvechi legate de rostul femeii în Orient, de a găsi straturi obscure din istoria medievală a Europei, într-un caleidoscop de culori, sonorităţi şi arome.
Jane Johnson a scris o carte foarte frumoasă, unde aventurile şi sentimentele te cuceresc. Şi are încastrate în ea mici poveşti pe care nu le uiţi, cum este povestea despre Copacul Cunoaşterii brodat de Catherine sau cea despre Mahomed, care venind ora de rugăciune, vede că pisica lui dormea pe mâneca veşmântului şi nu se îndură să o trezească (cândva ea îl salvase de un şarpe), aşa că taie mâneca văzându-şi de treburi. Şi atâtea mici istorii ce fac deliciul lecturii, semn că o carte este un dar, forma ultimă a frumuseţii.
Jane Johnson, Al zecelea dar, traducere din engleză de Carmen-Iulia Bourceanu, Editura Rao, 2009, 416 pagini