Broderie şi piraterie/ de Elisabeta Lăsconi
Ziarul Financiar
20.01.2011
Un frumos poem de sorginte arabă înşiră zece forme ale frumuseţii pe care a împărţit-o Allah: "Henna, săpun şi mătase - astea sunt primele trei. / Plugul, vitele şi stupii de albine... / Astea fac şase. / Soarele când răsare peste munţi... / Astea fac şapte. / Semiluna subţire ca o lamă de creştin... / Asta-i opt. / Cu caii şi cărţile ajungem la zece!". Poemul apare într-un roman, "Al zecelea dar", bestseller neaşteptat al unei scriitoare care s-a format în industria editorială, îndrăgostită de Maroc şi de "piratul berber" care i-a devenit soţ.
"Al zecelea dar" a fost publicat în engleză şi cu alt titlu -
"Crossed Bones", ce trimite la steagul arborat de corsari şi piraţi
cu oasele încrucişate ca semn distinctiv şi relatează o poveste ce
se petrece în prezent (o tânără primeşte ca dar de despărţire de la
iubitul ei însurat o carte cu modele de broderie, în paginile ei
desluşeşte jurnalul unei tinere trăind cu trei secole în urmă) şi
alta în trecut (brodeza înzestrată cu har, răpită chiar din
biserică în urmă cu trei secole, alături de zeci de oameni din
Penzance, trece prin încercări tot mai grele până ajunge în
Maroc).
Cartea cu broderii se află în centrul unei păienjeniş de
relaţii ale Juliei cu două prietene, Anne (iar soţul acesteia,
Michael este iubitul care o părăseşte) şi Alison (al cărei soţ se
sinucide), dar mai ales i-o revelează pe Catherine Tregenn, cu care
împărtăşeşte talentul şi interesul pentru broderie. Şi porneşte pe
urmele ei, ca să-i înţeleagă destinul.
Călătoria se dovedeşte şi una a căutării de sine, căci oraşul
şi oamenii pe care îi va găsi în cursul acestui periplu îi schimbă
viaţa. Din fire şi fărâme risipite, Julia reconstituie soarta pe
care a avut-o Catherine şi, într-un fel, trece prin aceleaşi etape:
se desprinde încet de prejudecăţile privind lumea arabă, vede
bogăţiile şi tradiţiile moştenite, acceptă alt mod de viaţă decât
cel britanic, care o cucereşte, îşi limpezeşte viaţa.
Urmând firul jurnalului ţinut de Catherine, Julia se trezeşte
urmărită de fostul iubit şi de soţia lui, Anne, care îi rămâne bună
prietenă, elucidează şi misterul sinuciderii fără motiv a lui
Andrew, soţul prietenei ei Allison. Simetric, şi Catherine fusese
urmată în aventura ei din Maroc de un tânăr, dar pasionată de arta
ei, trece barierele dintre culturi şi lumi ca să-şi găsească rostul
şi împlinirea acolo unde se aştepta să aibă parte doar de condiţia
de roabă.
Jane Johnson se bazează pe o documentare istorică serioasă,
dar romanul ei combină mai multe trucuri narative la modă azi şi
care asigură succesul: un obiect-uşiţă spre trecut, o călătorie cu
dublă funcţie de cunoaştere a unei lumi şi cunoaştere de sine,
mister oriental şi boare de paranormal, prietenii feminine ce
rezistă trădării, altă poveste de fundal a unei case ce perpetuează
peste timp nefericirea.
Şi să nu uităm: locul unde începe acţiunea din trecut este
Penzance din ţinutul Cornwall, cel care a hrănit atâtea legende şi
atâtea istorii fascinante, are ca pandant oraşul marocan
plin de alte mistere ale trecutului, păstrează o civilizaţie,
cea berberă, prea puţin ştiută de noi. Ficţiunea se transformă
într-un prilej fericit de a înţelege cutumele străvechi legate de
rostul femeii în Orient, de a găsi straturi obscure din istoria
medievală a Europei, într-un caleidoscop de culori, sonorităţi şi
arome.
Jane Johnson a scris o carte foarte frumoasă, unde aventurile
şi sentimentele te cuceresc. Şi are încastrate în ea mici poveşti
pe care nu le uiţi, cum este povestea despre Copacul Cunoaşterii
brodat de Catherine sau cea despre Mahomed, care venind ora de
rugăciune, vede că pisica lui dormea pe mâneca veşmântului şi nu se
îndură să o trezească (cândva ea îl salvase de un şarpe), aşa că
taie mâneca văzându-şi de treburi. Şi atâtea mici istorii ce fac
deliciul lecturii, semn că o carte este un dar, forma ultimă a
frumuseţii.
Jane Johnson, Al zecelea dar, traducere din engleză de
Carmen-Iulia Bourceanu, Editura Rao, 2009, 416 pagini