Băncile riscante ar trebui să cotizeze mai mult la Fondul de Garantare
Datorită plafonului de garantare de 100.000 de euro, băncile îşi permit să tenteze clienţii cu dobânzi mari la depozite fără să fie penalizate de înrăutăţirea percepţiei de risc.
Băncile cu o poziţie financiară mai riscantă comparativ cu alţi jucători ar trebui să vină cu contribuţii mai mari la Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB), consideră Eugen Dijmărescu, directorul general al instituţiei.
Comentariul lui Dijmărescu, fost viceguvernator al BNR responsabil printre altele cu stabilitatea financiară, vine în contextul în care pe piaţa bancară a apărut un adevărat obicei al clienţilor de a face "shopping" de dobânzi, în căutarea celor mai mari randamente pentru sumele depuse, indiferent de profilul de risc al băncii.
Toate băncile sunt incluse în schema de garantare, cu un plafon de 100.000 de euro, unificat din 2011 la nivel european. Prin existenţa garanţiei de stat, clienţii nu mai sunt stimulaţi să ţină cont şi de riscul băncii atunci când fac plasamente.
"Transparenţa este cea mai bună pavăză. Nu cred că dacă o bancă are un coeficient de risc mai mare decât o alta, contribuţia ar trebui să fie proporţională. Dar ar trebui să fie mai mare. Ar da deponentului încredere că depozitul său este asigurat. Personal, nu văd într-o asemenea abordare un lucru rău", a spus Dijmărescu în cadrul unei întâlniri informale cu jurnaliştii.
În prezent băncile plătesc o contribuţie anuală la FGDB standard, de 0,3% din valoarea depozitelor asigurate, indiferent de profilul de risc. Deşi nu are atribuţii în sfera supravegherii prudenţiale a băncilor - care rămân concentrate la BNR - FGDB derulează o serie de teste pe baza datelor colectate, pentru a determina gradul de risc al activităţilor băncilor incluse în schema de garantare.
Deşi nu aprobă situaţia curentă, în care mai multe bănci comerciale plătesc la depozite dobânzi şi de 8% pe an, în timp ce pe piaţa monetară costul finanţărilor este între 2% şi 5% pe an, Dijmărescu nu este nici prea critic. "Nu suntem Elveţia". În plus, el vede şi avantajul de a obţine o remuneraţie mai bună pentru plasamentele făcute de FGDB din resursele proprii.
Prerogativele FGDB au fost extinse anul acesta în privinţa activităţii sale ca administrator special în cazul băncilor care ar întâmpina probleme. Fondul va avea capacităţi extinse de a decide soluţiile de urmat în cazul băncilor devenite insolvabile - fie preluarea de către o instituţie sănătoasă, fie intrarea în faliment, cu despăgubirea deponenţilor. Aceste cerinţe au fost parte a acordului de finanţare încheiat în 2009 cu FMI şi UE.
Fondul are în prezent disponbilităţi de 1,7 mld. lei (aproape 400 mil. euro) cu care ar putea interveni pentru a despăgubi deponenţii, în eventualitatea în care o bancă ar intra în faliment. Circa jumătate din resurse sunt plasate în titluri de stat.
Suma reprezintă 1,3% din valoarea depozitelor garantate de FGDB, faţă de un nivel considerat optim pe plan internaţional de 1,5%. Dijmărescu spune însă că din acest punct de vedere, schema de garantare din România are o poziţie mai bună decât cele din multe state europene.
"Nu avem motive să credem că resursele FGDB nu ar putea să facă faţă. Şi nu sunt motive să credem că băncile din România ar avea probleme iminente."
În prezent, fondul garantează depozite de aproape 128 de miliarde de lei (30 mld. euro), din care 95 mld. lei reprezintă depunerile populaţiei, restul fiind ale firmelor mici. Actualele reglementări exclud din sfera de garantare companiile. La nivelul Uniunii Europene se pregătesc însă noi reglementări, care ar include şi depozitele companiilor în sfera celor garantate.