Cea mai vândută carte din lume/ de Daniel Nicolescu

Ziarul Financiar 20.01.2011

Mi-au căzut ochii din întâmplare pe o carte care, pe coperta întâi, afişează o absolut deşănţată nadă pentru public. Atenţie, nu e un volum publicat în Kirghiztan, la editura posesorilor de turme de iaci albi. Ci de Anglia şi de Phaidon, faimoasa editură specializată în carte de artă. Cartea în cauză este semnată de Paul Arden, iar coperta originală (foto 1) are marcată inscripţia publicitară "The World's Bestselling Book by...". O formulă demult golită de semnificaţie precisă ("World's bestselling..."), şi care vorbeşte despre faptul că volumul în cauză este unul cu succes de librărie. Şi atât. Şocantă este, însă, coperta ediţiei franceze a cărţii (cea care, la drept vorbind, mi-a căzut în mână, foto 2) pe care scrie, negru pe alb, "Le livre le plus vendu au monde". Superlativ relativ, e drept, în termeni gramaticali, dar, de fapt, absolut în relaţie cu categoria din care face parte, în speţă "carte vândută".

Mă simt nevoit să adaug aici informaţia potrivit căreia o editură de la noi, care i-a publicat, în martie anul trecut, lui Paul Arden cartea "Whatever you think, think the opposite", scria pe copertă: "Paul Arden, autorul celei mai bine vândute cărţi din lume". Care cea mai vândută carte era, desigur, "It's not how good you are...", volumul invocat la începutul acestor rânduri. Efectul marketingului gogonat este, iată, reverberant. Pe ce se întemeiază temeritatea editorului francez sau trimiterea, mai mult sau mai puţin evazivă, a celui român? Desigur, pe pe faptul că, atunci când papagalul scormoneşte în raftul libăriei, fără iPad la îndemână, nu poate consulta o listă de "best-selling books" pe net (în care, vă garantez, nu e nici urmă de Paul Arden).
Departe de mine gândul că Paul Arden este un autor neimportant, ce vreau să spun este doar că editurile ar trebui să-şi controleze mai sever semnalele publicitare imprimate pe coperţile cărţilor, cu atât mai mult cu cât proliferarea lor prin traducere (şi, implicit, prin pasarea responsabilităţii) poate dăuna grav sănătăţii cititorilor neinformaţi şi poate compromite ierarhiile reale ale vânzărilor sau însăşi ideea de ierarhii în domeniu, care, vrem, nu vrem, există graţie contorizărilor periodice şi sunt lesne verificabile.
Revenind la Paul Arden (foto 3) care, în mod sigur, este un autor de bestseller, trebuie spus că e un personaj de toată isprava: are faima unui geniu creativ, dublat de o personalitate rebelă. A început să lucreze pentru Saatchi and Saatchi în 1977 şi a zăbovit aici, în calitate de director al departamentului de creaţie, circa 15 ani, realizând unele dintre cele mai de succes campanii din UK (Brtish Airways, Silk Cut, Intercity şi Fuji). Cărţile lui, nu multe, dar, cum spuneam, bine vândute, împărtăşesc experienţa publicitară (unul dintre cele mai concurenţiale domenii profesionale existente) a autorului şi folosesc expresia aforismului, a cogitaţiei condensate, dar sugestive, şocante şi, deci, memorabile. Aşa este şi "cea mai vândută carte din lume", un volum de self-help (ca oricare altul, după părerea mea), cu idei când îndrăzneţe, când banale până la exasperare şi truism. Ca să nu mă rătăcesc în consideraţii valorizante, vă ofer prilejul să parcurgeţi câteva dintre reflecţiile dlui Arden:
"Cel mai bun atu al dumneavoastră este să ştiţi încotro vreţi să mergeţi şi ce vreţi să ajungeţi.
Cu toţii vrem să fim buni în profesia noastră. Ce nivel vrem însă să atingem? Destul de bun? Bun? Foarte bun? Cel mai bun? Sau cel mai bun din lume?
Talentul vă poate ajuta, dar nu vă va duce aşa departe precum ambiţia.
Toţi vor să fie buni, dar puţini sunt în stare să facă sacrificiile necesare pentru a ajunge în vârf.
Cei mai mulţi preferă să fie amabili ca să fie apreciaţi. Nu e nimic rău în asta, dar nu confundaţi faptul de a fi bun cu acela de a fi apreciat. Majoritatea indivizilor caută o soluţie, un mijloc de a progresa. Nu există însă o soluţie miraculoasă. Puteţi învăţa doar din experienţă şi din greşeli. Orice ţintă v-aţi fi fixat, veţi izbândi. Puteţi reuşi imposibilul. Înainte de orice, stabiliţi-vă un obiectiv mai presus de capacităţile dumneavoastră. Învăţaţi să vă ignoraţi, cu desăvârşire, limitele. Dacă vă consideraţi incapabil să conduceţi o întreprindere, faceţi din asta obiectivul dumneavoastră! Fără poartă nu există goluri!"
Îndemnul este colorat cu un citat din Victoria Beckham: "Vreau să fiu la fel de celebră precum Persil!" Şi tot aşa, într-un slalom continuu, printre citate din alţii şi, mai ales, din sine. Adică din cel mai "vândut" autor al lumii.