Cea mai vândută carte din lume/ de Daniel Nicolescu
Ziarul Financiar
20.01.2011
Mi-au căzut ochii din întâmplare pe o carte care, pe coperta
întâi, afişează o absolut deşănţată nadă pentru public. Atenţie, nu
e un volum publicat în Kirghiztan, la editura posesorilor de turme
de iaci albi. Ci de Anglia şi de Phaidon, faimoasa editură
specializată în carte de artă. Cartea în cauză este semnată de Paul
Arden, iar coperta originală (foto 1) are marcată inscripţia
publicitară "The World's Bestselling Book by...". O formulă demult
golită de semnificaţie precisă ("World's bestselling..."), şi care
vorbeşte despre faptul că volumul în cauză este unul cu succes de
librărie. Şi atât. Şocantă este, însă, coperta ediţiei franceze a
cărţii (cea care, la drept vorbind, mi-a căzut în mână, foto 2) pe
care scrie, negru pe alb, "Le livre le plus vendu au monde".
Superlativ relativ, e drept, în termeni gramaticali, dar, de fapt,
absolut în relaţie cu categoria din care face parte, în speţă
"carte vândută".
Mă simt nevoit să adaug aici informaţia potrivit căreia o
editură de la noi, care i-a publicat, în martie anul trecut, lui
Paul Arden cartea "Whatever you think, think the opposite", scria
pe copertă: "Paul Arden, autorul celei mai bine vândute cărţi din
lume". Care cea mai vândută carte era, desigur, "It's not how good
you are...", volumul invocat la începutul acestor rânduri. Efectul
marketingului gogonat este, iată, reverberant. Pe ce se întemeiază
temeritatea editorului francez sau trimiterea, mai mult sau mai
puţin evazivă, a celui român? Desigur, pe pe faptul că, atunci când
papagalul scormoneşte în raftul libăriei, fără iPad la îndemână, nu
poate consulta o listă de "best-selling books" pe net (în care, vă
garantez, nu e nici urmă de Paul Arden).
Departe de mine gândul că Paul Arden este un autor
neimportant, ce vreau să spun este doar că editurile ar trebui
să-şi controleze mai sever semnalele publicitare imprimate pe
coperţile cărţilor, cu atât mai mult cu cât proliferarea lor prin
traducere (şi, implicit, prin pasarea responsabilităţii) poate
dăuna grav sănătăţii cititorilor neinformaţi şi poate compromite
ierarhiile reale ale vânzărilor sau însăşi ideea de ierarhii în
domeniu, care, vrem, nu vrem, există graţie contorizărilor
periodice şi sunt lesne verificabile.
Revenind la Paul Arden (foto 3) care, în mod sigur, este un
autor de bestseller, trebuie spus că e un personaj de toată
isprava: are faima unui geniu creativ, dublat de o personalitate
rebelă. A început să lucreze pentru Saatchi and Saatchi în 1977 şi
a zăbovit aici, în calitate de director al departamentului de
creaţie, circa 15 ani, realizând unele dintre cele mai de succes
campanii din UK (Brtish Airways, Silk Cut, Intercity şi Fuji).
Cărţile lui, nu multe, dar, cum spuneam, bine vândute, împărtăşesc
experienţa publicitară (unul dintre cele mai concurenţiale domenii
profesionale existente) a autorului şi folosesc expresia
aforismului, a cogitaţiei condensate, dar sugestive, şocante şi,
deci, memorabile. Aşa este şi "cea mai vândută carte din lume", un
volum de self-help (ca oricare altul, după părerea mea), cu idei
când îndrăzneţe, când banale până la exasperare şi truism. Ca să nu
mă rătăcesc în consideraţii valorizante, vă ofer prilejul să
parcurgeţi câteva dintre reflecţiile dlui Arden:
"Cel mai bun atu al dumneavoastră este să ştiţi încotro vreţi
să mergeţi şi ce vreţi să ajungeţi.
Cu toţii vrem să fim buni în profesia noastră. Ce nivel vrem
însă să atingem? Destul de bun? Bun? Foarte bun? Cel mai bun? Sau
cel mai bun din lume?
Talentul vă poate ajuta, dar nu vă va duce aşa departe precum
ambiţia.
Toţi vor să fie buni, dar puţini sunt în stare să facă
sacrificiile necesare pentru a ajunge în vârf.
Cei mai mulţi preferă să fie amabili ca să fie apreciaţi. Nu e
nimic rău în asta, dar nu confundaţi faptul de a fi bun cu acela de
a fi apreciat. Majoritatea indivizilor caută o soluţie, un mijloc
de a progresa. Nu există însă o soluţie miraculoasă. Puteţi învăţa
doar din experienţă şi din greşeli. Orice ţintă v-aţi fi fixat,
veţi izbândi. Puteţi reuşi imposibilul. Înainte de orice,
stabiliţi-vă un obiectiv mai presus de capacităţile dumneavoastră.
Învăţaţi să vă ignoraţi, cu desăvârşire, limitele. Dacă vă
consideraţi incapabil să conduceţi o întreprindere, faceţi din asta
obiectivul dumneavoastră! Fără poartă nu există goluri!"
Îndemnul este colorat cu un citat din Victoria Beckham: "Vreau
să fiu la fel de celebră precum Persil!" Şi tot aşa, într-un slalom
continuu, printre citate din alţii şi, mai ales, din sine. Adică
din cel mai "vândut" autor al lumii.