Tentativele de asasinat la adresa lui Ion C. Brătianu (V)/ de Cătălin Fudulu

La un congres al Partidului Liberal, desfăşurat după tentativa de asasinat a lui Ludescu, deputatul C.F. Robescu a fost primit ca un erou. S-a declarat mândru de fapta sa, precizând că era dispus în continuare să-şi rişte viaţa pentru preşedintele Partidului Liberal.

S-a uitat până şi frumosul obicei inaugurat de către generaţiile anterioare de oameni politici, care, indiferent de culoare, în momentul în care o faptă negativă arunca o pată neagră peste numele unui român, îşi declinau orice legătură cu realizatorul acesteia.

La 21 septembrie 1866, cotidianul "Paster Lloyd" considera că "presa opoziţionistă din România, prin agitaţiunile sale violente şi neînfrânate îndreptate nu numai contra guvernului ci şi contra Coroanei şi Dinastiei, a contribuit în a sălbătici până la desfrânare o parte a opiniei publice din România şi a împinge pe fanaticii politici la mişelii care sunt condamnate de orice om onest".

Aşa se explică de ce, la o zi după atentatul nereuşit la adresa lui Brătianu, grupuri de oameni au atacat redacţiile cotidianelor considerate de opoziţie. La "Epoca" au devastat redacţia şi i-au molestat pe redactorii care nu au reuşit să fugă. Redacţia "L`Independence Roumaine" a reuşit să treacă cu bine peste vizita "făcătorilor de rele", grilajul metalic de la intrare permiţând o baricadare eficientă, susţinută şi cu stivele de lemne care se găseau în curte. A urmat redacţia "Românului", unde a fost devastată arhiva iar un redactor a fost bătut până la sânge. Poliţia a intervenit cu întârziere, operând câteva arestări la patru ore după startul brutalităţilor.

În afară de Stoica Alexandrescu au mai fost arestaţi Gh. Protopopescu, Pompiliu Stănescu, agent electoral, şi Iordache Tănăsescu, cel care i l-a arătat ex-râmniceanului pe Brătianu. Dacă S. Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, I. Tănăsescu a fost trimis pentru un an la închisoare corecţionară. Cei doi mai trebuiau să plătească statului despăgubiri de 4.000 de lei. Alexandrescu nu a efectuat însă toată perioada de detenţie, fiind unul dintre beneficiarii direcţi ai art. 93 din Constituţia de la 1866 - Carol I putea să ierte sau să micşoreze pedepsele în materii criminale. Deşi 19 persoane au fost considerate vinovate de distrugerile din ziua de 5 septembrie 1886, judecarea acestora s-a tărăgănat timp de doi ani, fără a se ajunge la un rezultat concret.

I.C. Brătianu a mai avut două momente în care i-a palpitat inima. La 2 iulie 1878 s-a răsturnat cu o birjă în timp ce se întorcea de la Cotroceni. A leşinat, fiind transportat în casa cucoanei Mariţa, unde a fost consultat de către dr. Davilla. A fost apoi internat la locuinţa doctorului, iar principele Carol i-a pus la dispoziţie Palatul Cotroceni, în timp ce perechea regală locuia în mânăstirea Eforiei din Sinaia. Conform prescripţiilor medicilor, pentru a se reface, Brătianu a plecat la Marienband, împreună cu soţia Pia şi fiica Sabina.

A doua situaţie neprevăzută s-a consumat în mai 1886 când, întorcându-se acasă de la Senat şi mergând pe Calea Victoriei, era să-i cadă o cărămidă în cap.

Deşi a reuşit să treacă peste momentele dificile ale vieţii sale, I.C. Brătianu a trebuit să se recunoască învins în lupta cu viaţa, la 5 mai 1891.

CĂTĂLIN PETRUŢ FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti (2006). A colaborat sau colaborează la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor în perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-şef în perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava şi Valahica, Ziarul de Duminică, însumând peste 250 de articole, publicate în periodice şi volume colective, şi peste 20 de comunicări la sesiuni de comunicări ştiinţifice.