Opinie Iulian Anghel: De ce sunt unii mai speciali decât alţii la pensie

"Erga omnes!" "Pentru toţi!" "Pentru toată lumea!", aşa sună într-o traducere aproximativă principiul comun în lumea latină "erga omnes", cel care a fost folosit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) când, săptămâna trecută, a decis că pensiile militarilor nu pot fi recalculate.

Când Guvernul, bun-rău, cum o fi, a vrut să aducă lucrurile pe un făgaş normal în urmă cu peste un an, în privinţa premiilor, Justiţia română i-a sărit în cap. Curtea Constituţională a decis că pensiile magistraţilor nu pot fi recalculate şi nici salariile lor micşorate. Justiţia română a decis în folos propriu să-şi dea singură noi sporuri la salarii, deşi sporurile în urma unei înţelegeri administrative le fusese adăugate la salarii.

Curtea Constituţională a decis în vara trecută că pensiile nu pot fi tăiate, dar nu că le-ar fi fost milă de pensionarii săraci, ci le-a fost jale de pensiile lor care trec şi de 10.000 de lei. Floarea magistraturii.

Televiziunile de ştiri plâng de zile întregi pe umerii pensionarilor din armată şi din serviciile secrete, dintre care unii au lucrat în fosta Securitate. Sunt acolo oameni care au ieşit la pensie la 39-40 de ani cu pensii de mii de lei. Şi plăţi compensatorii de zeci de mii de lei. La 39 de ani încă este loc să o iei de la capăt. Dar mulţi dintre ei nu au făcut-o. Aşa au fost vremurile, nu poţi să-i trimiţi în Iad pentru asta.

În România sunt 5,5 milioane de pensionari. Dintre ei în jur de 200.000 au pensii "speciale". Pensia medie a fost în ianuarie 686 de lei. Pensia medie a unui pensionar cu o pensie specială sare de 2.000 de lei, adică de trei ori mai mult decât o pensie normală. În România se plătesc, anual, pensii de 10 mld. euro, la un Produs Intern Brut de aproximativ 120 mld. euro. În România 3,6% dintre pensiile speciale înghit 10% din bugetul de pensii care, în proporţie de aproape 20%, este finanţat din bugetul de stat (din TVA, impozit pe venit, accize etc.), restul venind din contribuţiile celor care muncesc activ şi cărora li se reţine lunar 9,5% din salariul brut. Iar, statistic, aproape 80% din pensiile speciale sunt ale militarilor şi foştilor poliţişti.

Când pensiile au fost masiv majorate în anii trecuţi, din considerente pe care le-am discutat de zeci de ori, Justiţia nu a sărit în apărarea contribuabilului, cel care finanţează, până la urmă, pensiile - păstrând, fără discuţie, intactă consideraţia pentru cei care au muncit zeci de ani şi au contribuit, la rându-le, la pensiile altora. Dar o face acum când este vorba despre pensiile speciale.

De unde a răsărit acest spectacol?

ZF a încercat vreme de doi ani să afle care este numărul pensionarilor din Armată, Ministerul de Interne şi serviciile secrete. Şi care sunt pensiile care sunt plătite în aceste domenii. Nu a aflat, oficial, decât odată cu bugetul de stat din 2011, primul care plăteşte pensiile speciale din bugetul asigurărilor şi nu prin intermediul ministerelor de resort. Televiziunile oferă un spectacol nou: maiori şi colonei cu pensii de 9.000 de lei care plâng că li se reduce pensia şi cer ca onoarea să le fie reparată.

Adrian Năstase a fost, probabil, unul dintre cei mai traşi de urechi premieri ai României. A fost obligat, sub presiunea UE, să lase justiţiei o cât mai mare libertate. Fără discuţie, într-o ţară care se vrea normală trebuie să fie o instituţie care cenzurează actele Executivului. Dar, îndeobşte, acesta trebuie să fie Parlamentul. Cum s-a ajuns însă ca Justiţia să-şi dea dreptul de veto pe aproape toate actele administrative ale Guvernului? Când se va termina această poveste? Profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir a rezumat, într-o discuţie pe care am avut-o cu câteva săptămâni în urmă: "Se va termina, probabil, când Guvernul nu va mai avea niciun ban. Atunci nu mai ai ce să ceri".

Săptămâna trecută, ÎCCJ a scris negru pe alb: hotărârea de guvern de recalculare a pensiilor nu este validă. Poţi interpreta, cum face Guvernul, că pensiile se pot recalcula în continuare, dat fiind că hotărârea şi nu legea în sine a fost anulată. Interesant este însă că justiţia susţine: "Erga omnes". "Pentru toţi".

Doar că în lumea latină, ca şi în cea elină, "toţi" nu avea acelaşi înţeles ca acum. Ştim care era ierarhia legilor în lumea latină. Dar mai era ceva ce se chema "somnul legii". Când un potentat al zilei voia să facă o şmecherie, dacă era destul de puternic, anula legea care nu-i convenea pentru un an. La noi legile nu sunt suspendate. Se adaugă la ele. Cu acelaşi efect. Erga omnes.