CEC îşi îndeamnă clienţii să revină la dobânzile calculate după „prime rate“

CEC Bank, singura bancă de top controlată de stat, a spart gheaţa în privinţa aplicării Ordonanţei 50, îndemându-şi clienţii să revină la formula de calcul al dobânzii la credite în funcţie de un indicator intern.

Anunţul vine în contextul în care majoritatea bancherilor au dat de înţeles până acum că preferă să lase lucrurile aşa cum sunt, tocmai pentru a evita o nouă rundă de semnare de acte adiţionale cu clienţii şi modificare a sistemelor informatice, acţiuni considerate foarte costisitoare.

Clienţii pot să îşi exprime opţiunea de a reveni la vechea formulă de calcul până cel târziu la 2 martie, aşa cum prevede Legea 288/2010, creată pe baza Ordonanţei 50. Practic, în acest răstimp clienţii pot cere să se anuleze actele adiţionale prin care au fost introduse prevederile Ordonanţei 50. În prezent, dobânzile sunt calculate după formula indicator independent (Robor sau Euribor) plus o marjă fixă.

"Indicele de referinţă intern, Prime Rate, protejează clienţii de eventuale creşteri bruşte ale indicilor de referinţă Robor/Euribor/Libor, prin gestionarea internă de către bancă a acestor mişcări imprevizibile", afirmă reprezentanţii CEC Bank. Valoarea indicatorului Prime Rate pentru creditele în lei este în prezent de 8,4% pe an, faţă de 9,9% pe an în aprilie 2010. La euro, valoarea indicatorului este de 6,3% pe an. La acest indicator se adaugă o marjă stabilită în funcţie de tipul de produs şi profilul clientului.

"Conform Legii nr. 288/2010, opţiunea clientului în ceea ce priveşte revenirea la condiţiile anterioare datei de 21 iunie 2010 se va aplica după notificarea băncii de către client şi a semnării actului adiţional în acest sens", mai spun reprezentanţii CEC.

Ordonanţa 50 cerea bancherilor să aplice la creditele de retail doar două tipuri de dobânzi: fie fixe pe toată durata contractului, fie variabile, calculate în funcţie de un indicator independent, care să poată fi urmărit de client. Bancherii au făcut în iunie anul trecut trecerea la un indicator independent prin aplicarea unor marje mai mari, astfel încât costul total să rămână nemodificat, ceea ce a stârnit nemulţumirea clienţilor. Acceptarea calculării dobânzii în funcţie de un indicator intern permite băncii să stabilească după bunul plac evoluţia costului creditului. În 2008 şi 2009 multe bănci au majorat puternic dobânzile la creditele în derulare.