S-au găsit vinovaţii pentru criza financiară: autorităţile naive şi bancherii lacomi

Criza financiară din 2008 a fost un dezastru ce putea fi evitat, provocat de eşecuri generale ale autorităţilor de reglementare, un management corporatist greşit şi de asumarea excesivă de riscuri de către bancherii de pe Wall Street, potrivit concluziilor unui raport federal american, citat de The New York Times.

Comisia federală, care a încercat să găsească vinovaţii pentru cea mai gravă criză de la Marea Recesiune din anii '30, dă vina pe banca centrală americană (Fed) şi alte autorităţi pentru că au permis o combinaţie dezastruoasă: acordarea de credite ipotecare pe baza unor criterii permisive, "împachetarea" excesivă şi vânzarea de credite către investitori şi pariuri riscante pe instrumente financiare bazate pe credite.

"Cea mai mare tragedie ar fi să acceptăm refrenul că nimeni nu ar fi putut prevedea ce se va întâmpla şi că astfel nu s-ar fi putut face nimic. Dacă acceptăm acest lucru, situaţia se va repeta", se arată în raport.

În timp ce comisia acuză mai multe instituţii financiare de lăcomie şi incompetenţă, unele dintre cele mai grave concluzii privesc eşecurile guvernamentale. Totuşi, nu toţi membrii comisiei au fost de acord cu concluziile, ceea ce ar putea dilua impactul acestora.

Comisia a avut 19 zile de audieri şi interviuri cu peste 700 de martori, angajându-se să publice online o serie de materiale.

Raportul îi consideră vinovaţi pe doi preşedinţi ai Fed: Alan Greenspan şi Ben Bernanke. Greenspan, unul dintre cei mai longevivi şefi ai instituţiei şi care înainte de izbucnirea crizei era considerat "bancherul central al secolului", este criticat pentru susţinerea dereglementării, el fiind făcut responsabil pentru "eşecul de a stăvili fluxul de credite ipotecare toxice". La rândul său, Bernanke nu a prevăzut criza, dar a jucat un rol crucial în reacţia faţă de aceasta.

Raportul critică de asemenea "reacţia lipsită de consistenţă" faţă de criză a administraţiei Bush: aceasta a permis prăbuşirea Lehman Brothers după ce salvase anterior o altă bancă, Bear Stearns, cu ajutorul Fed. Această reacţie a "sporit nesiguranţa şi panica de pe pieţele financiare".

Asemenea lui Bernanke, secretarul Trezoreriei în mandatul lui Bush, Henry Paulson a anticipat în 2007 greşit că criza creditelor subprime, care s-a aflat la baza crizei financiare mondiale, va fi controlată, mai notează raportul.

Democraţii sunt de asemenea criticaţi. Decizia luată în anul 2000 de a nu reglementa instrumentele financiare exotice cunoscute sub denumirea de derivate over-the-counter este considerată drept "un moment crucial în marşul către criza financiară".

Timothy F. Geithner, preşedinte al biroului Fed din New York în timpul crizei, în prezent secretar al Trezoreriei, nu scapă nici el de critici. Raportul stabileşte că Fed New York nu a observat semnele ce indicau probleme în cadrul Citigroup şi Lehman Brothers.

"Criza a fost rezultatul acţiunii şi inacţiunii umane, nu al Mamei Natură sau al erorilor modelelor computerizate", se arată în raport.

"Căpitanii finanţelor şi administratorii publici ai sistemului nostru financiar au ignorat avertismentele şi nu au pus sub semnul întrebării, înţeles şi ţinut sub control riscurile dintr-un sistem esenţial pentru binele publicului american", se arată în raport.

Scurt Bilanţ al Crizei

n Cel mai mare faliment din istoria Statelor Unite: căderea băncii de investiţii Lehman Brothers.

n Remodelarea Wall Street: achiziţia Merrill Lynch de către Bank of America şi a Bear Stearns de către JP Morgan.

n Naţionalizarea asigurătorului AIG: nota de plată se situează la peste 150 de miliarde de dolari.

n Naţionalizări în Marea Britanie: guvernul britanic a preluat controlul asupra Northern Rock, Royal Bank of Scotland şi Lloyd's.

n Pierderi: băncile europene şi americane vor pierde din cauza activelor toxice şi creditelor neperformante circa 2.800 mld. $, conform FMI.

n Recesiune: majoritatea ţărilor, de la cele dezvoltate la cele emergente au intrat în recesiune.