Opinie Sorin Paslaru: Dacă ei nici să taie nu ştiu, de unde să te aştepţi să aducă creştere economică?

Ziarul Financiar 26.01.2011

Prin lipsa de logică, de specialişti şi de eficienţă administrativă, guvernul Boc îşi subminează propriile politici, altfel raţionale, de limitare a cheltuielilor excesive cu salariile bugetarilor şi cu pensii speciale.

În 2009, a fost promovată o lege unică a salarizării bugetarilor, în condiţiile în care diferenţele între cel mai mic şi cel mai mare salariu de bugetar erau prezentate ca ajungând şi până la 1 la 100.

Legea, care urma să restrângă grila până la o diferenţă maximă de 1 la 12 şi cel mai mare salariu să fie al preşedintelui, a început cu stângul. În loc să se facă iniţial o analiză a structurii salariilor, pe grupe de cheltuieli, cu evidenţierea salariilor mai mari decât ale preşedintelui, birocraţii au făcut întâi legea.

Apoi, în ianuarie 2010, la aplicare, au început să apară efectele. Dar în loc să fie aduse într-o grilă rezonabilă salariile unde trebuia, în instituţii autofinanţate de exemplu, îngrijitoarele de la creşe au constatat că faţă de 900 rămăseseră numai 700 de lei pe lună. Acolo era problema grilei, la infirmiere.

Proastele efecte ale legii s-au văzut rapid în lipsa de economie la buget. Risipa continuând şi resursele terminându-se, a fost nevoie de o tăiere de 25% a tuturor salariilor în mai 2010.

Abia în iunie 2010 unele ministere şi instituţii au început să pună pe site veniturile angajaţilor şi au fost scoase la iveală discrepanţele. Discrepanţe existente cu toată că fusese dată o lege a salarizării unitare care ar fi trebuit să le reducă şi să le înscrie într-o grilă.

Nu era normal să fi pus aceste salarii pe net de la început?

Tot în încercarea de a scoate la iveală risipa din sectorul public, primul lucru pe care l-a făcut noul premier britanic David Cameron a fost să pună pe site anul trecut numele, funcţia şi veniturile tuturor funcţionarilor din sectorul public britanic care câştigă mai mult decât premierul.

Întâi a măsurat, apoi a acţionat.

Guvernul român însă dă întâi legea, ordonanţa sau hotărârea şi apoi se trezeşte că nu are timp să o aplice şi că iese exact invers faţă de cum trebuia. La fel, cu pensiile speciale pentru foştii angajaţi din Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării.

Ziarul Financiar a scris încă din 2007, pe prima pagină, despre această situaţie în care pentru 150.000 de foşti ofiţeri şi subofiţeri, dintre care o parte au lucrat în Securitate, statul cheltuia direct de la buget circa un miliard de euro pe an. Pentru comparaţie, bugetul de pensii publice total, care nu se intersecta cu bugetele de pensii al MAI şi MapN, era de circa 10 miliarde de euro pe an împărţit la 5,5 milioane de pensionari.

Deci ceva trebuia făcut. Dar ca să faci ceva, întâi trebuie să înţelegi, să te documentezi, să faci un raport de 100 de pagini. A făcut aşa ceva guvernul? Nu, doar a făcut declaraţii pompieristice prin conferinţe de presă.

Altfel ar fi priceput mai mult şi mai mulţi dintre oficiali câte categorii de pensii speciale erau în România, cum erau finanţate, tot contextul şi ce măsuri trebuia luate.

Dacă şi-ar fi pus problema ce efecte va avea hotărârea de guvern de aplicare a recalculării pensiilor speciale ale militarilor şi poliţiştilor, ar fi realizat că nu este destul timp pentru recalculare, că poate nu este cea mai bună soluţie să pui pensionarii să-şi caute actele. Mai mult, dacă şi-ar fi pus problema efectelor în termeni de cheltuieli, ar fi calculat şi impactul bugetar al noilor pensii şi ar fi observat că, cel puţin pentru primele 25.000 de pensii de militari recalculate, efortul bugetar este mai mare cu 8% decât cel anterior.

Deci reforma pensiilor speciale a fost făcută pentru a corecta excesele, adică faptul că 3% din pensionari consumă circa 10% din tot ce înseamnă cheltuieli pentru pensii (buget public de pensii plus alocări din bugetele ministerelor pentru pensii), şi când colo cheltuielile cresc, adică excesele se accentuează.

Acum, care este soluţia? Bineînţeles, amânarea aplicării şi o nouă ordonanţă de urgenţă. Bâlbâiala continuă. Ca şi la salarizarea unică.

În toamna anului trecut, guvernul a mai dat încă o lege a salarizării unice. Primele salarii, pe ianuarie, urmează de acum să intre în plată. După experienţele cu legea anterioară a salarizării şi recalcularea pensiilor, este foarte posibil să fie nevoie de o altă lege. Va începe un nou show.

Cu alte cuvinte, nici măcar să taie nu ştiu. Atunci, de unde să mai aducă şi creşterea economică pe care o aşteaptă toată lumea?