Cei mai bine vânduţi pictori contemporani (II). Peter Doig, scoţianul din Trinidad/ de Daniel Nicolescu

Doig (născut în 1959, în Scoţia, studii artistice la Wimbledon şi la St. Martin School of Art) este, de multă vreme, unul dintre cei mai bine cotaţi pictori ai lumii. Are tablouri expuse la MoMA, la Tate Modern, la Chicago Art Institute, a avut ample retrospective la mari muzee europene sau americane. Practică o pictură stranie - un figurativ la limita abstracţiei, a fost calificat drept oniric, "peisagist idilic" sau postexpresionist. Deşi este, de fapt, neînregimentabil în vreun curent, iar modele punctuale i se pot găsi doar cu greu, Doig afirmă că opera lui s-a născut dintr-un frison emulativ faţă de romanticii germani, faţă de simbolismul lui Munch, expresionismul lui Ernst Ludwig Kirchner şi naturalismul lui Edward Hopper. E fascinat de spaţiile imense, în care este evocat, aproape întotdeauna, raportul omului cu natura, pânzele lui (ele însele de mari dimensiunui) descriu locuri abandonate, vag definite, în fond imaginare - deşi inspirate, concret, de deşerturile de zăpadă ale Canadei sau de apele azurii ale Caraibelor, în care sunt înşurubaţi nişte oameni însinguraţi.

Iată "Gasthof zur Muldentalsperre" (foto 2). Cei doi oameni aflaţi în centrul imaginii au fost preluaţi dintr-o fotografie făcută de artist pe vremea când lucra ca designer costumier la London Colisseum. Într-o noapte, după o reprezentaţie cu Petruşka lui Stravinski, Doig şi un prieten au luat nişte costume folosite în baletul respectiv şi au pozat într-o imagine ce se dorea comică. Folosită iniţial ca bază pentru un studiu de portret, fotografia a fost relocată, prin supraimprimare peste un peisaj dintr-o veche carte poştală, ce descria o vedere din taverna germană Gasthof zur Muldentalsperre. Procedeul e folosit în multe dintre pânze, pentru că Doig, deşi privilegiază peisajul, un lucrează niciodată în plein air şi "fură" imagini din pliante turistice, afişe, fotografii de familie, ziare. În aproape toate apar siluete solitare, desenate pe fonduri pâcloase, pe ţesătura unor aurore boreale fantaste (precum în tabloul descris mai sus) sau pe nişte prelungi fâşii acvatice picurate cu fulgi nea.

Ieşirea în arena internaţională i-a fost prilejuită de o primă retrospectivă de anvergură la Whitechapel Gallery din Londra, în 1991.

În 2005 zăboveşte pe simezele de la Saatchi Gallery cu o retrospectivă intitulată "Triumful picturii", iar apoi cu o antologie itinerantă la Tate Modern în 2008, după o escală la Muzeul de Artă Modernă din Paris.

În perioada "Triumfului picturii", marile pânze ale lui Doig depăşeau deja 100.000 de euro în sălile de licitaţii. Cel mai bun scor al momentului respectiv este realizat de "Swamped" (foto 1), o pictură reprezentând o canoe (imagine a trecerii şi a morţii, unul dintre subiectele favorite ale artistului, care apare pentru întâia oară în 1987, într-o pânză ce prelucra o fotografie luată de pe ecranul unui televizor, unde se difuza scena finală din horror-ul lui Sean Cunningham, "Friday the 13th"), care ajunge să pice sub ciocan la preţul de 472.000 de euro. Cota artistului îşi ia zborul după 2006 (11 mai), în urma unei licitaţii de la Phillips de Pury & Company, din New York, când pânza "Olin MK IV" (foto 4) se vinde cu 743.000 de euro, prevestind viitoarele achiziţii care vor sări de milion.

În euforicul an 2007, artistul atinge cote "milionare" şi generează un produs anual de vânzări de 21,6 de milioane de euro. În 2008, Doig cunoaşte o perioadă tristă, dar îşi revine, odată cu piaţa de artă, în 2009, cu cinci licitaţii peste milion, între care una record (6 milioane de euro) la 10 noiembrie, la Christie's, pentru pânza "Reflection, What Does Your Soul Like" (foto 3).

În 2010, luna februarie, Christie's şi Sotheby's semnează două vânzări peste milion ("Saint Anton - Flat Light", foto 5, şi "Concrete Cabin West Side", 2,5, respectiv 1,8 milioane de lire sterline).

Cele 15 pânze vândute din iulie 2009 până azi însumează 15,1 milioane de euro, un volum de două ori mai mare decât cel înregistrat în anul negru 2008.

Actualmente, Doig a devenit greu accesibil, practic nicio pânză format mare nevânzându-se sub 300.000 de euro. Tabloul "Tunnel Passing, Country Rock" (foto 6), vândut cu 74.400 de euro la Phillips de Pury & Company în 2006 a fost revândut la Sotheby's, în 2010, cu 300.000 de euro. Singura zonă de accesibilitate a rămas cea a polaroidelor, a gravurilor şi litografiilor (unde, de pildă, un exemplar dintr-o serie de 300, poate fi achiziţionat cu sume între 1.000 şi 2.000 de euro. Şi în acest mediu, subiectul favorit este reprezentat tot de canoe).

Din 2002, artistul se bronzează sub soarele din Trinidad, unde a ales să-şi ducă traiul şi să-şi termine opera.