Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Angajaţii vor ajunge ei să ceară perioadă determinată de muncă

"Vom ajunge sclavii moderni ai Europei!" Între 7.000 şi 10.000 de oameni care lucrează la Dacia au fost scoşi marţi în stradă de liderii sindicali naţionali şi din uzină pentru a protesta faţă de propunerile Guvernului de modificare a Codului muncii. De patron, grupul francez Renault nu au zis nimic. Sunt mulţumiţi. Dacia merge bine, oamenii au de lucru, se stă la coadă pentru a lua Dusterul, se lucrează în trei schimburi, salariile se plătesc, vin chiar şi creşteri. Un caz fericit într-o economie care scade de 28 de luni.

De ce i-au scos liderii lor sindicali în stradă? Că dacă vor intra în vigoare modificările, contractele de muncă cu perioada determinată le vor înlocui pe cele clasice cu perioada nedeterminată. Şi nu vei mai fi sclav, cum se striga acum 15 ani, când niciun investitor nu venea aici, iar lupta era cu guvernul, ministerele, Fondul Proprietăţii de Stat, acţionarul majoritar care nu dădea de lucru, dar odată ce erai acolo, erai sigur că rămâneai acolo până la pensie, ci sclav modern, adică e de lucru, patronul e bun, dar anul ăsta eşti angajat, dar peste doi ani nu ştii dacă mai eşti.

Asta să fie problema, dacă eşti angajat pe o perioadă nedeterminată sau determinată? Pentru asta de mai bine de două luni se încaieră sindicatele şi patronatele româneşti cu Consiliul Investitorilor Străini? Sau cum să fie perioada de probă, o lună sau 90 de zile? Măcar dacă ar fi atât de multe locuri de muncă chiar şi temporare sau să stai undeva cu o perioadă de probă de trei luni, pentru că ai o şansă. Nu cred că un angajator raţional nu ar angaja pe cineva bun mai devreme decât această perioadă de probă şi mai mult l-ar lua pe "vecie" dacă l-ar găsi.

În viaţa unei companii sunt creşteri şi scăderi, nu e totul o linie continuă în sus. Un deceniu poţi să fi într-o piaţă bună, să ai succes, iar în următorul deceniu să fii la pământ. Iniţial, Nokia a fost în industria hârtiei - în 1865, apoi a fost producător de cauciuc, iar în ultimii 20 de ani regăsim compania finlandeză ca fiind cel mai mare producător de telefoane mobile. Şi cine ştie ce va fi peste 10 ani? Toate aceste schimbări s-au făcut pentru că cineva a avut viziune, s-a uitat la ce trebuie să angajeze în viitor, iar trecutul e trecut. Compania a rămas în viaţă şi nu cred că sindicatele lor au rămas cantonate în cauciuc sau hârtie.

În loc ca sindicatele noastre să lupte întâi pentru atragerea investitorilor, şi români şi străini, ca ei să facă ceva, orice, o hală, o linie nouă de fabricaţie, să aducă un utilaj unde să angajeze un om chiar şi pentru un an, problema lor este că românii sau angajaţii de la Dacia ajung sclavii moderni ai Europei. Dumitru Costin spune că suntem penultimii în Europa la costul orar al forţei de muncă - 3 euro pe oră. Bine că a putut să calculeze acest cost pentru că dacă nu erau aceste joburi nu avea ce să calculeze.

Lumea, pieţele, tehnologia şi cerinţele pieţei se schimbă acum atât de rapid încât o fabrică/afacere poate rezista doar câţiva ani. Şi proprietarul va avea nevoie de angajaţi doar atât. Nu poate face acest lucru în România, îl va face în altă parte. Dacă ne uităm în ultimii zece ani, salariile au crescut pentru că iniţial au intrat investiţii străine care în căutare de forţă de muncă au plătit mai mult decât alţii. La rândul lor aceştia au majorat şi ei salariile şi investiţiile ca să nu le plece oamenii şi să-ţi menţină locul în piaţă şi tot aşa. O întreagă economie s-a dezgheţat. Când pe piaţă intră noi investitori toate lucrurile se mişcă, şi salarii, şi cerere, şi consum. În lipsa lor nu se va mişca nimic.

Dacă ne uităm cu puţină atenţie la piaţa forţei de muncă, vedem că tinerii, cei care intră prima dată, pornesc din start cu ideea de a sta într-un loc 1, 2, 5 ani, apoi îşi caută un job în altă parte pentru că vor să facă altceva, îşi regăsesc energia şi determinarea într-un alt domeniu, salariile sunt mai mari, fiecare cu motivele lui. Ei lasă locul altora care altfel nu ar promova, li se măresc şi lor salariile, se schimbă ceva în companii, dacă tragem linie şi adunăm, este mult, mult mai bine. Deci pentru tineri perioada determinată este subînţeleasă din start. Este realitatea noii generaţii şi, mai mult, cred că vor ajunge ca ei şi sindicatele să ceară perioadă determinată de muncă. Ca să nu fie legaţi de glie, de companii.

Poate sindicatele şi patronatele "româneşti" ar trebui să ia de guler guvernul şi preşedintele de ce nu aduc investitorii, de ce nu-i conving să vină în România, de ce cad marile proiecte unul după altul.