„Miniştrii 1%“: acesta este bilanţul miniştrilor transporturilor la atragerea de fonduri UE

Ziarul Financiar 27.01.2011

Bilanţul fondurilor europene atrase până în decembrie 2010 arată dezastrul de la Transporturi: doar 47 mil. euro plăţi de la UE dintr-un disponibil de 4,5 mld. euro. Există pericolul să pierdem banii alocaţi acestui sector în favoarea altor state.



Din cele 4,57 de miliarde de euro pe care Uniunea Europeană le-a alocat României între 2007 şi 2013 pentru infrastructură, Ministerul Transporturilor nu a atras până în decembrie 2010 decât 47 de milioane de euro - adică 1% din sumă.

Acesta este cel mai slab procent de atragere a fondurilor europene dintre toate capitolele, cu toate că aici era cea mai mare nevoie de investiţii.

Astfel, o activitate de la care se aşteaptă ieşirea din criză cum este construcţia infrastructurii (care ar crea nu doar locuri de muncă, dar ar impune o dinamică nouă şi afacerilor conexe - ciment, asfalt, beton) şi, odată modernizată infrastructura, ar ajuta firmele de transport de marfă, turismul şi ar atrage investitorii, este aproape îngheţată.

Din cauza cui şi cine plăteşte pentru aceste rezultate dezastruoase?

Situaţia ar putea pune în pericol alocările întrucât UE se pregăteşte să rectifice în vară alocările exerciţiului financiar 2007-2013 şi este posibil ca o parte din banii necheltuiţi să fie daţi altor state.

Aceleaşi figuri de ani de zile - Radu Berceanu (PDL, ministru al transporturilor de două ori în 2006-2007 şi 2009-2010), Gheorghe Dobre (PDL ministru al transporturilor între 2004 şi 2006, actualmente secretarul general al Ministerului Transporturilor), Ludovic Orban (PNL, ministru între 2007 şi 2008), Anca Boagiu (PDL, actualul titular al transporturilor care mai ocupase această poziţie pentru scurtă vreme în 2000, succedându-i lui Traian Băsescu) s-au perindat prin fruntea Ministerului Transporturilor cu rezultatele care se văd astăzi: o infrastructură la pământ, iar banii "gratis" pentru construcţia de şosele şi autostrăzi blocaţi cauza paraliziei care a lovit instituţia amintită.

Programul Operaţional Sectorial Transporturi POSTransporturi), aprobat de Bruxelles în iunie 2007, ar fi urmat să finanţeze, prin mai multe axe, infrastructura României. La cele 4,57 mld. euro de la UE se adaugă cofinanţări de stat de 1 mld. euro, ceea ce ridică programul la 5,5 mld. euro.

Cei mai mulţi bani sunt alocaţi construcţiei de autostrăzi sau modernizării căilor ferate pentru interconectarea reţelei transeuropene de transport (rutier, feroviar, naval): 3,8 mld. euro. Câţi bani s-au luat de la UE pe acest domeniu? 45 mil. euro, adică 1,1% din suma totală alocată acestei axe.

Între 2007 şi 2010 însă, când Transporturile au avut la dispoziţie 3,8 miliarde de euro numai pentru autostrăzi, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), care ar trebui să fie principalul beneficiar al acestor fonduri, a cheltuit direct de la buget 6 miliarde de euro. CNANDR preferă să cheltuiască direct banii de la buget pentru că proiectele sunt mai puţin controlate.

Numai anul trecut, CNADNR a primit de la buget 1,6 mld. euro întrucât, din veniturile şi alocările din 2010 ale instituţiei (1,8 mld. euro), doar 220 mil. euro au însemnat venituri proprii din rovinietă şi alte taxe. Deci România adânceşte deficitul bugetar, de 8 miliarde de euro anul trecut, pentru că funcţionari precum cei de la CNADNR şi Ministerul Transporturilor nu ştiu să facă proiecte cu finanţare de la UE.

Altfel spus, dacă autorităţile mai inaugurează pe ici, pe colo câţiva kilometri de autostradă, aceştia sunt construiţi din banii din bugetul din ce în ce mai sărac al României şi nu din cele 4,5 mld. euro de la UE.

Alţi 1,4 mld. euro sunt alocaţi de Bruxelles tot pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii, alta decât cea în continuarea rutelor europene. Aici absorbţia este într-un stadiu şi mai prost: doar 800.000 de euro, adică 0,05% din suma totală alocată.

Pentru protecţia mediului şi a siguranţei pasagerilor sunt alocaţi 332 mil. euro. S-au absorbit 1 mil. euro, adică 0,03% din suma totală. Pentru asistenţa tehnică, ultima axă a POS Transporturi s-au absorbit 200.000 de euro, adică 1,6%, din 122 mil. euro alocate. Axa pentru asistenţă tehnică este cea care finanţează elaborarea proiectelor. Dacă nici aici nu se absorb bani, înseamnă că nici proiecte nu se fac.

Miniştrii de resort au pus, de-a lungul vremii, această situaţie pe seama lipsei banilor sau a faptului că proiectele de infrastructură sunt mai dificil de elaborat. Doar că în 2003 când premierul Adrian Năstase încredinţa Bechtel construirea autostrăzii Transilvania, de la Bruxelles i s-a atras atenţia că va cheltui banii proprii întrucât UE nu va finanţa autostrada aflată în afara coridoarelor paneuropene şi i s-a sugerat să aştepte integrarea în Uniunea Europeană pentru a primi banii Uniunii, care finanţa interconectarea rutelor. Rutele erau deja fixate, aşadar, de mult (Năstase a susţinut că România nu are timp de aşteptare până la integrare). România ar fi trebuit să aibă deja planurile făcute astfel încât, în momentul în care Programul Operaţional Transporturi a fost aprobat la Bruxelles în iunie 2007, România să fi şi început să absoarbă banii europeni. Însă, în trei ani şi jumătate de la aprobarea PO Transporturi, adică la jumătatea exerciţiului financiar al UE 2007-2013, doar 1% din sumele alocate a fost absorbit.

Ludovic Orban, fost ministru al transporturilor, spune că niciunul dintre marile proiecte de infrastructură nu este aprobat de UE, nu pentru că proiectele ar fi proaste, ci pentru că Bruxellesul cam strâmbă din nas când e să dea mulţi bani: "Ca să poţi absorbi bani trebuie ca onor Comisia Europeană să aprobe cererile. Niciun mare proiect nu este aprobat până acum, ei nu sunt prea bucuroşi că-ţi dau bani".

Actualul partid de guvernământ, PDL (fostul PD), a deţinut controlul Ministerului Transporturilor vreme de nouă ani şi jumătate în cei 20 de ani scurşi de la revoluţie: a avut patru miniştri de resort care s-au tot rotit: Traian Băsescu, ministru în cinci guverne, Radu Berceanu, ministru în două guverne, Anca Boagiu, ministru în două guverne, şi Gheorghe Dobre, o dată ministru, acum secretar general al Ministerului Transporturilor.

Dar cine au fost responsabilii în această perioadă cu atragerea fondurilor europene? Gheorghe Dobre, 62 de ani, a fost ministrul transporturilor în perioada decembrie 2004 - iunie 2006 (guvernul Tăriceanu), când, practic, în aşteptarea integrării în UE, România ar fi trebuit să-şi fi pus la punct proiectele de infrastructură, astfel încât imediat după integrare să poată atrage bani europeni. A revenit în Ministerul Transporturilor anul trecut ca secretar general, una dintre cele mai importante poziţii din minister. Nu se ştie care au fost performanţele care l-au recomandat pentru revenirea în funcţie.

Radu Berceanu a fost ministru al transporturilor în perioada iunie 2006 - aprilie 2007 (guvernul Tăriceanu) şi decembrie 2008 - septembrie 2010 (guvernul Boc). În 2007 nu a absobit niciun euro de la UE. În al doilea mandat a făcut plăţi din banii UE de 37,7 milioane de euro - 0,008% rata absorbţiei în raport cu alocarea UE din perioada 2007-2013. Cu toate acestea, a fost unul dintre cei mai vocali miniştri, plângându-se mereu că nu are bani.

Ludovic Orban a fost ministru al transporturilor în perioada aprilie 2007 - decembrie 2008 (guvernul Tăriceanu). A reuşit să obţină aprobare pentru proiecte în valoare de 30 mil euro, adică 0,06% în raport cu alocarea UE în perioada 2007-2013), dar în mandatul său nu s-a făcut nicio plată pentru proiecte. A dat tot timpul vina pe predecesorul său Radu Berceanu când a fost întrebat despre investiţii în infrastructură.

Anca Boagiu este ministru al transporturilor din septembrie 2010 până în prezent (guvernul Boc) şi a mai fost în 2000 (guvernul Isărescu).

În cel de-al doilea mandat a făcut plăţi din banii UE de 11 milioane de euro - 0,02% rata de absorbţie în raport cu alocarea UE în perioada 2007-2013. Ea a spus la venirea în minister că este "dezastru" la atragerea de fonduri europene, dar nu a indicat vinovaţii şi l-a numit în funcţia de secretar general al ministerului pe Gheorghe Dobre, în a cărui perioadă de ministeriat nu s-a construit niciun kilometru de autostradă.

Dorina Tiron a fost de două ori director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi (CNADNR) între 2006-2007 şi 2009-2010. A fost demisă de Anca Boagiu. A fost acuzată în presă că soţul său conduce o firmă de construcţii care are contracte cu CNADNR.

Adrian Ionescu, absolvent de agronomie, a fost responsabil cu autostrăzile în CNANDR după ce a fost responsabil de comunicare al ministrului Radu Berceanu. Mâna dreaptă a lui Radu Berceanu, Ionescu s-a aflat în conducerea CNADNR, fiind responsabil de divizia de autostrăzi până în luna septembrie anul trecut, când şi-a dat demisia. S-a ocupat de autostrăzi în ciuda faptului că pregătirea sa este cea de agronom. Ionescu deţine o licenţă în agronomie, acesta fiind specialist în combaterea gândacului de colorado la cultura de cartof, conform lucrării sale de diplomă intrată în posesia presei.

Gheorghe Dobre, Radu Berceanu şi Anca Boagiu nu au putut fi contactaţi ieri pentru explicaţii privind bilanţul atragerii de fonduri europene în infrastructură.