Opinie Sorin Pâslaru: Când şi cine va da raportul pe execuţia bugetară şi atragerea de fonduri europene în 2010?

Autor: Sorin Pâslaru 30.01.2011

În loc să ţină conferinţe de presă cu prezentarea în detaliu a bilanţurilor pe 2010 a bugetului şi a atragerii de fonduri europene, autorităţile se luptă la nesfârşit cu legislaţia pensiilor speciale.

Deşi avea datele de acum şi în iunie 2010, când a fost elaborată hotărârea de guvern cu privire la recalcularea pensiilor speciale ale militarilor şi foştilor angajaţi ai Ministerului de Interne - un proces de altfel necesar, în condiţiile în care cheltuielile la acest capitol sunt de 1 miliard de euro pe an - guvernul a dat atunci norme care s-au dovedit inaplicabile.

Cine spune că ordonanţa adoptată vineri pentru a corecta hotărârea din vara anului trecut este aplicabilă şi că nu va necesita o nouă modificare? Nu ştim.

Ce ştim este că două dintre chestiunile esenţiale pentru funcţionarea economiei - execuţia bugetară şi atragerea de fonduri europene - sunt trecute cu vederea şi nu sunt dezbătute suficient.

În administraţia românească nu există exerciţiul simplu al raportării, al bilanţului. Ai adoptat un buget pentru 2010, haide să vedem acum, când avem cifrele finale pe 2010 - ce a ieşit, ce nu a ieşit, ce se poate spune despre fiecare capitol.

La fel, la fondurile europene. Dacă nu ar exista site-ul special de raportare făcut la cerinţele Uniunii Europene, nu ar şti nimeni câţi bani s-au absorbit, cine a atras banii şi ce contracte s-au semnat.

Nu ar şti că vestitul ministru al transporturilor Radu Berceanu, care tot timpul spunea că nu are bani, împreună cu succesorul său Ludovic Orban, care tot timpul dădea vina pe predecesorul său şi împreună cu Gheorghe Dobre, ministrul-fantomă pe care nimeni nu-l ţine minte că ar fi spus sau făcut ceva, au atras doar 1% în investiţii în infrastructură din toţi banii puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană.

Cum Uniunea Europeană nu s-a amestecat şi în cerinţele de raportare ale utilizării bugetului public din România, pentru cele 48 miliarde de euro cheltuieli anuale efectuate de administraţia centrală şi locală nu există aceleaşi reguli stricte.

Aşa că din bugetul public nu ştim care au fost primele 500 de firme care au primit comenzi de la stat în 2010 sau cărora li s-a efectuat plăţi anul trecut, nu ştim care au fost cele mai mari 1.000 de salarii de bugetari şi ale cui, nu ştim cât a cheltuit toată administraţia publică pe hârtie, pe pixuri sau pe whisky.

Nu ştim, că nu există exerciţiul raportării. Exerciţiul fără de care nu se poate vorbi practic de a administra ceva, orice - o afacere, o scară de bloc, un club sportiv - nu există în administraţia românească.

Dar cine să le facă, cine să îşi pună problema că trebuie făcute aceste raportări? Privind toate aceste legi şi încercări de modificări de legi, nu poţi avea decât un cuvânt pentru această administraţie: este depăşită.

Nu cunoaşte legile vechi, ca să le poată modifica cu altele noi. Nu cunoaşte statisticile, datele, ca să propună un proiect. Nu ştie ce este un buget, ca să îl poată explica. Premierul Emil Boc nu poate decât turui lecţii, nu ştie de unde a plecat şi unde trebuie să ajungă.

Tot anul 2009 a ţinut-o că asigură pe toată lumea că nu se va modifica TVA şi cota unică. Uite că TVA s-a modificat. Iar dacă veniturile la buget iarăşi vor fi supraestimate şi anul acesta, ca şi în 2010, va trebui să umble iarăşi la taxe şi la altceva nu mai are la ce decât impozitul pe venit şi pe profit de 16%.

Lucrurile sunt legate. Când nu faci rapoarte să explici de ce nu a ieşit aşa cum ai prognozat, nu are cum să iasă bugetul în anul următor.

La nivel tehnic, administraţia este la pământ pentru că se angajează cu haita. Nepoate, şoferi, cunoştinţe, vechi amici. Ei sunt oamenii care ar trebui să facă rapoarte, să fie consilieri, să citească documente. În loc de asta, ei nici ziarele nu le deschid. E angajat cineva prin concurs? Nimeni. A venit un şef nou la televiziunea publică, şi-a adus "oamenii" în poziţii-cheie. Tocmai cei care clamaseră lupta anticorupţie şi lipsa de transparenţă la angajările statului când s-au trezit la putere au spus: gata, am venit noi şi-ai noştri.

Fără raportare şi transparenţă - la cheltuirea banilor, la angajările publice - nu poate exista eficienţă administrativă.

Ce folos că ai strigat şi strigi pe toate drumurile că nu vrei stat social când te înfrupţi cu amândouă mâinile din acest stat fie prin achiziţii publice de la cine trebuie, fie prin cheltuieli strategice, fie prin angajări clientelare?

Basme, cât mai multe basme despre reducerea risipei, despre tăierea salariilor, despre un stat eficient, despre reducerea numărului de bugetari. Dar fără statistici, fără rapoarte, fără salarii transparente, fără cheltuieli prezentate în detaliu. Nu cifre, ci doar vorbe.