Cum încearcă familia Cantacuzino să pună pe picioare Hanul lui Manuc: la vară vor fi deschise grădina şi un restaurant oriental

Moştenitorul hanului, Şerban Cantacuzino, are în plan deschiderea grădinii de vară din curtea interioară şi a unui restaurant cu specific oriental până la jumătatea anului, iar ulterior inaugurarea unui butic hotel şi a celebrei crame a hanului.

Până ca aceste investiţii să capete contur, două cafenele şi un bistro legate de numele Manuc au fost deschise deja la parterul Hanului, cu vedere spre Splaiul Unirii. Cu excepţia lor însă nimic nu dă impresia, la o privire din exterior, că hanul ar putea fi funcţional, situaţie care se menţine de ani de zile. În interior însă, cadrul pentru ca la vară clienţii să poată savura din nou un purcel la proţap şi o halbă rece cu bere începe să fie creat.

"Patru ani a trebuit să facem curat, să măsurăm, să facem proiecte, să luăm avize. Numai partea de curăţenie a necesitat 800 de containere de 7 metri cubi fiecare, pentru că în băi, de exemplu, au fost puse cu ciment trei rânduri de faianţă una peste alta. Ne-a luat mult timp să scoatem toate vechiturile pentru ca mai apoi să vedem ce avem de făcut în continuare", povesteşte pentru ZF Şerban Cantacuzino, căruia i-a fost restituit hanul la începutul lui 2007 printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă dată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.

Clădirea, construită în urmă cu peste 200 de ani de negustorul armean Manuc Bei şi care ulterior a intrat în posesia familiei Băicoianu, a fost naţionalizată în 1950, fiind administrată de stat prin diferite societăţi de alimentaţie publică.

Constantin Şerban Cantacuzino, moştenitorul imobilului, a cerut în instanţă proprietatea în urmă cu 14 ani. "M-am gândit că atât timp cât există o lege prin care pot să primesc ceea ce îmi aparţine, pot să îmi iau acest drept", explică Cantacuzino motivul pentru care s-a luptat în instanţă până în 2007 cu firma de stat Trocadero, care administra la acea vreme hanul, pentru a intra în posesia clădirii.

Volksbank a finanţat o parte din renovare

După ce a preluat Hanul lui Manuc, Şerban Cantacuzino a apelat la un credit de 1,5 mil. euro de la Volksbank pentru a începe recondiţionarea imobilului.

Singurul spaţiu funcţional la acea vreme era restaurantul Festival 39, deschis din 2006 pe o suprafaţă totală de circa 400 mp, având 100 de locuri la parter şi etaj. Festival 39, cunoscut şi sub numele de Cafeneaua Bucureştiului d'altădată, a fost închis la începutul anului trecut "din cauza nivelului prea mare al chiriei, în condiţiile unor scăderi ale vânzărilor cu până la 25%", după cum spunea anterior patronul acestuia, Tibor Denes.

De partea cealaltă, proprietarul clădirii pune ruperea contractului cu Festival 39 pe seama unor datorii acumulate de către Denes.

Închiderea restaurantului a lăsat loc altor altor investitori. Parterul clădirii cu vedere la Splai s-a ocupat rapid. La începutul anului trecut, Şerban Cantacuzino a predat fostul restaurant şi spaţiul din dreapta acestuia asociatului său turc Murat Demiray pentru a deschide aici Manuc Bistro şi Café Manuc, prin intermediul companiei Manuc Turistic. "Numai cafeneaua a necesitat o investiţie de peste 70.000 de euro. Eu m-am ocupat cu amenajarea, întrucât tâmplăria am realizat-o aici, iar Demiray a preluat administrarea businessului."

Primele semne ale reîntoarcerii lui Manuc: un bistro şi o cafenea

Cu banii de pe chirii, dar "şi din surse proprii", moştenitorul Hanului a continuat procesul de renovare. "Am ţinut cont până la un moment dat de banii cheltuiţi. Am cumpărat centrală termică nouă, am pus tubulatura de aer şi calorifere, am înlocuit ţevile sparte cu 6 km de ţeavă nouă. Numai asta m-a costat 700.000 de euro", spune Cantacuzino. Până la două milioane de euro, investiţiile s-au mai dus în schimbarea pavajului din curtea interioară a hanului sau înlocuirea lemnului de fag din interior, pus în perioada comunistă, cu lemn de stejar, pentru a reconstitui imaginea hanului de pe vremea Cleopatrei Băicoianu, străbunica lui Şerban Cantacuzino.

Toate aceste schimbări i-au adus proprietarului nenumărate somaţii din partea autorităţilor care l-au acuzat de începerea lucrărilor de amenajare fără autorizaţii într-un imobil monument istoric.

"Am înlocuit doar fagul pus de foştii proprietari, care au gândit că era mai ieftin, cu 200 de metri cubi de stejar. De anul acesta vom începe să deschidem din unităţi. Restaurantul este gata, curtea interioară va fi din nou terasa pe care o ştie toată lumea, iar pe lângă asta vreau ca la un moment dat să inaugurez şi un butic hotel", îşi face planul Cantacuzino, aşezat la una din mesele Café Manuc.

Cantacuzino recunoaşte că în prezent cele trei unităţi deschise în cadrul hanului atrag clienţi doar iarna, anotimpul cald îndreptând bucureştenii şi turiştii străini deopotrivă către terasele deschise în ultimii trei ani în Centrul Vechi, la doar câţiva zeci de metri distanţă. Cu toate acestea, proprietarul hanului visează la ziua când grădina de vară va fi din nou neîncăpătoare. "Vom servi purcel la proţap, vom avea muzică, iar curtea interioară va fi plină la vară", după cum spune Cantacuzino, care a îndepărtat sacii de ciment şi schelele pe care oricine le putea vedea până acum un an de pe terasa interioară a fostului restaurant Festival 39.

Hotelul, crama şi restaurantul au fost şi ele curăţate, următorul pas fiind mobilarea acestora. "Hanul trebuie refăcut, pentru că înapoi nu mai pot da. De capitalul disponibil depinde însă rapiditatea cu care îl fac. În plus, important este şi dacă oamenii vor avea bani să îi treacă pragul", este de părere proprietarul, care spune că este dispus la negocieri cu posibili investitori pentru a deschide porţile unui butic hotel.

"Eu îl pot face şi singur, dar durează. Am avut propuneri şi de la investitori români şi greci, le-am dat toate datele, dar nu ştiu unde se blochează procesul. Probabil majoritatea aşteaptă să rămân pe zero cu banii ca mai apoi târgul să fie avantajos pentru ei. Atât timp cât nu s-a venit cu o propunere concretă, nici nu i-am notat."

Cine s-a cazat la han

Hanul, cunoscut anterior şi sub numele de Hotel Dacia, are 32 de camere, în prezent este încălzit, are apă curentă, dar trebuie mobilat, întrucât neexistând un inventar, piesele de mobilier au fost luate de-a lungul timpului. "Vom păstra arhitectura şi stilul despre care auzeam din poveştile bunicii mele. Hanul nu a avut o mobilare stas, pentru că aici au stat turci, apoi ofiţeri ruşi, ofiţeri francezi. Erau persoane care locuiau aici şase luni, un an şi îşi decorau camera pe propriul plac. Aduceau mobilierul propriu, iar când plecau îl lăsau aici. Aşa va fi şi acum, camerele vor arăta diferit", explică Şerban Cantacuzino, care spune că în lipsa unui investitor va încerca să deschidă hotelul. Chiar dacă în prezent niciun sfert din suprafaţa totală de 7.530 mp a Hanului lui Manuc nu este funcţională, proprietarul spune că suma de 25 mil. euro care i-a fost oferită pe dreptul litigious al hanului în 2007 nu mai reprezintă adevărata valoare. "Se pune problema să închiriez o parte din acesta, nicidecum să îl vând. M-am luptat atât să-l vând? Faptul că este un monument istoric, că au trecut 50 de ani de comunism, că a revenit la familie îl face foarte valoros."

Cum arată Hanul după 1900?

După ce i-au scos pe negustori, iar locul a fost confiscat, totul a fost schimbat. La parter se vindea carne, iar în hotel erau cazaţi muncitorii de la spitalul nr. 2.
Nicolae Ceauşescu a dat ordin ca Hanul lui Manuc să fie demolat, dar un arhitect al Capitalei l-a convins că în 1920 aici au avut loc primele întruniri ale muncitorilor comunişti.
Ulterior hanul a fost refăcut, dar constructorii au desfiinţat planşeele şi grinzile din lemn, turnând beton armat. Singurele care au rămas neatinse sunt zidurile exterioare.