Opinie Adrian Vasilescu: Amara trezire din vis

Autor: Adrian Vasilescu 01.02.2011

Pentru noi, românii, boom-ul din 2005-2008 a venit mult prea târziu, iar criza a venit poate prea repede. România n-a avut şansa de a împinge ciclul economic, în faza lui de avânt, nici măcar până în apropierea nivelului boom-ului atins de ţările dezvoltate. Pentru că deficitelor mari li s-au adăugat, în continuare, probleme determinate de slaba încurajare a competiţiei economice. Drumul nostru către bunăstare nu era deloc legat de un efort durabil de restructurare, de primenire a societăţii, care să ne aducă o bunăstare pe care s-o simtă o parte cât mai mare a populaţiei. Noul tip de boom, obţinut în anii 2005-2008, nu a trecut mai sus de baza bunăstării la care visam. Şi mai departe? Potrivit cărui proiect ne propuseserăm noi să structurăm economia, societatea în general, ocrotirea sănătăţii, învăţământul, justiţia, administraţia? N-am avut un astfel de proiect. Ne-am bazat prea mult, se pare, pe o anumită natură a economiei româneşti, pe un soi de imunitate ce a ajutat-o să supravieţuiască uraganelor produse de măsuri luate adeseori "după ureche", fără nicio respectare a legităţilor raţionalităţii. O altă economie, chiar în ţări cu pieţe normale, ce ar fi fost nevoită să suporte atâta risipă, atâta dispreţ pentru performanţă, atâta lipsă de preocupare pentru eficienţă şi productivitate, fără îndoială că s-ar fi prăbuşit definitiv. Am dovedit astfel că avem ceea ce multe ţări de pe această planetă nu au: o oarecare vitalitate înnăscută.

Criza globală însă, care a cuprins spaţii ample pe planetă, a scos în evidenţă nu doar numeroase carenţe ale globalizării, fără să infirme şi economia globală ca obiectiv de prim ordin în anii 2000. A reliefat şi numeroasele carenţe ale economiei noastre, fără să infirme saltul făcut de România timp de nouă ani unul după altul, din 2000 şi până în vara lui 2008, determinat de tandemul creştere economică-dezinflaţie. Criza ne-a lovit însă şi pe noi, aşa cum a lovit întreaga lume, obligându-ne să recurgem la restricţii şi la măsuri de urgenţă. Sub impactul crizei, societatea noastră a început să înveţe o lecţie nouă. A văzut mai ales că are nevoie de schimbări profunde. Până acum, din cauza jumătăţilor de măsură, nu a fost asigurată formarea unei mase critice de schimbare, care să favorizeze un raport optim între câştigurile şi pierderile din economie.

Acum însă, în 2011, după doi ani de recesiune, e nevoie de acţiune în forţă pentru a atenua criza economică. Diagnosticarea şi tratamentul acestei crize constituie, astăzi, o preocupare fundamentală. Două repere devin fundamentale: cât PIB va trebui să facem şi pe cât capital ne bazăm în acest an şi în anii viitori. Iată de ce, privindu-ne în oglinda unei lumi obsedate de finanţarea creşterii economice, încercăm să aflăm răspunsul nostru la întrebarea despre modul în care vom reuşi (ori nu vom reuşi) să nu ni se închidă sursele de capital. Un răspuns în care nu putem să facem abstracţie de climatul economic, politic, social şi psihologic din ţară.

S-a produs, la noi, un fenomen grav: pentru că recesiunea nu ne-a slăbit nicio clipă timp de doi ani, oamenii şi-au pierdut elanul. Apăsaţi de necazuri zilnice, de teama de şomaj, de inflaţie, mulţi nici nu mai vor şi nici nu mai pot să privească mai departe de "acum". Iată o problemă grea: fortificarea morală a populaţiei. Cursa ieşirii din recesiune nu poate fi câştigată cu oameni descurajaţi şi deprimaţi.

Exporturile în creştere nu rezolvă decât parţial problema. Fără investiţii mai multe nu ieşim însă din recesiune. Sigur, nimeni nu aşteaptă ca un PIB cu semnul plus să cadă din cer. Timpul aşteptării a expirat. Dar numeroşi economişti cred că abia prin 2012 vom ieşi din capcana creşterii minus. Ei susţin că şi în 2011 vom avea cădere economică. Dacă ne vom uita hipnotizaţi la acest drob de sare, văicărindu-ne că o să ne cadă în cap, s-ar putea ca acest lucru chiar să se întâmple. Dacă vor fi ridicate mâinile în aşteptarea unor soluţii pe care să le aducă timpul, n-ar fi exclus să ne trezim cu drobul de sare în cap. Dacă, în schimb, va fi ţinut taurul de coarne recesiunea va fi depăşită în 2011. Dar timpul, dacă nu va fi ajutat cu măsuri optime, nu va rezolva nimic de unul singur.