Cea mai tânără divorţată din lume/ de Elisabeta Lăsconi

În 2008, o fetiţă de zece ani din Yemen a primit la New York Premiul "Femeia Anului", decernat de revista americană Glamour, împărţind consacrarea cu actriţa Nicole Kidman, cu secretarul de stat american Condoleezza Rice şi cu senatoarea Hillary Clinton. Ca să ajungă acolo, fetiţa yemenită a avut nevoie de mai mult curaj şi voinţă decât toate cele trei doamne la un loc în ascensiunea lor pe durata unor decenii.

Povestea uluitoare a unui copil care şi-a luat soarta în propriile mâini apare într-o carte ce eclipsează ficţiunea cea mai îndrăzneaţă, realizată cu Delphine Minoui, jurnalista care a prezentat în presa franceză evenimentele majore din Orientul Mijlociu în ultimii 12 ani, distinsă în 2006 cu Premiul Albert Londres pentru suita de reportaje realizate în Irak şi în Iran.

Atenţie însă: uluitor nu este faptul că Nojoud Ali a fost măritată de tatăl ei când avea zece ani, căci în Yemen, mai mult de jumătate din fete sunt căsătorite înainte de a împlini 18 ani, iar un proverb cunoscut susţine că dacă vrei să ai o familie liniştită să-ţi iei nevastă de 9 ani. Uluitor este copilul care a avut inteligenţă şi îndrăzneală ca să înfrunte o cutumă străveche, cu riscul să fie ostracizată de familie, urâtă de tatăl ei care ajunge în închisoare, stigmatizată de tot neamul şi o paria într-o ţară ce păstrează încă tradiţii străvechi.

Nojoud Ali s-a născut într-o familie săracă, silită să părăsească satul în care trăiau şi să se mute în oraş, unde necazurile s-au adâncit şi s-au acutizat: tatăl incapabil să asigure traiul zilnic, mama solicitată de copiii care tot veneau pe lume, fraţi şi surori care cresc şi aduc la rândul lor alte griji. Viaţa familiei yemenite explică dramele populaţiei sărace, lipsite de educaţie şi de orice şansă de realizare socială sau măcar de supravieţuire decentă.

Cum se explică un asemenea caz care a făcut înconjurul planetei şi a transformat un copil defavorizat din multe puncte de vedere într-o vedetă? Cred că prin trei lucruri: inteligenţă nativă remarcabilă, şansa infimă de a face măcar un an de şcoală care i-a deschis nu porţi ci doar câteva ferestruici spre lume, dar suficiente cât să înţeleagă că există şi alt mod de viaţă şi îndrăzneala născută dintr-o imensă disperare.

La ceea ce avea ca potenţial Nojoud Ali s-a adăugat un şir de coincidenţe: a găsit prilejul să plece de acasă şi să ajungă la tribunal, acolo un judecător înţelept a acceptat să discute cazul neobişnuit, primul de acest fel în ţară, în zilele următoare a avut norocul sprijinului dat de o avocată care de ani de zile apărase drepturile femeilor şi a trezit interesul presei, încât la proces sala a fost arhiplină.

Victoria unui copil împotriva tuturor, începând de la familia care a vândut-o în formula unui contract de căsătorie până la sistemul ce perpetuează asemenea cutume, a oferit un exemplu şi a dovedit că se poate ceea ce nimeni nu îndrăznea nici măcar să gândească. Şi a readus o fărâmă de normalitate: copilul se întoarce acasă între ai săi, îşi reia învăţătura şi plănuieşte să devină avocată.

Nojoud Ali este excepţia fericită. Ce se întâmplă cu sute sau mii de alte fetiţe care se află în situaţia ei sau cu fetiţele vândute ca să fie exploatate pe străzi ale prostituţiei în oraşele indiene? Cât despre faptul că o fetiţă de 10 ani este aleasă "Femeia anului" în 2008, cred că numai normalitate nu se poate numi.

Nojoud Ali (în colaborare cu Delphine Minoui) - Divorţată la zece ani, traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu, Editura Pandora M, 2010; 168 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).

Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.