Opinie Răzvan Voican: România şi lobby-ul extern cu translator

Bogdan Drăgoi, 30 de ani, secretar de stat în Ministerul Finanţelor şi unul dintre cei mai tineri demnitari, a fost "vedeta" României la prima conferinţă internaţională din acest an dedicată regiunii Europei Centrale şi de Est şi organizată luna trecută la Viena.

De 15 ani în ianuarie se adună în capitala austriacă oficiali ai guvernelor şi băncilor centrale, alături de bancheri, analişti şi investitori, fiind un prilej folosit de statele din regiune pentru a-şi face lobby economic mai ales în ultimii ani de criză.

România, care în mod tradiţional nu excelează la acest capitol, a fost reprezentată anul acesta în panelul principal al discuţiilor de Bogdan Drăgoi, care a fost prima dată secretar de stat în Finanţe la vârsta de 26 de ani, când alţi tineri încă îşi fac ucenicia în profesie. De obicei, această funcţie de reprezentare era exercitată de viceguvernatorul BNR Cristian Popa, care nu rata acest eveniment anual, dar de data aceasta a absentat.

Deşi prezent la eveniment - spre surprinderea multor participanţi români, ministrul finanţelor Gheorghe Ialomiţianu a luat loc undeva în spatele sălii de conferinţă. De ce oare?

Drăgoi a primit o misiune dificilă să le vorbească străinilor despre situaţia economică a României, atât timp cât făcea parte dintr-un panel în care România ieşea repede în evidenţă drept "ţara cu probleme", fiind coleg cu guvernatorul băncii centrale a Turciei, Durmus Yilmaz, un secretar de stat din Ministerul de Finanţe polonez, Dominik Radziwill, un alt omolog din Ministerul Finanţelor din Austria, şi cu Alberto Verme, CEO al grupului american Citi pentru Europa, Orientul Mijlociu şi Africa.

A fost primul eveniment de asemenea anvergură la care Drăgoi a fost vorbitor. Cu studii în străinătate, la Tufts University - SUA, el este fluent în engleză, dar şi în franceză şi italiană. Experienţa limitată în ocazii similare îşi spune însă cuvântul şi este rugat să vorbească mai tare, membri ai auditoriului plângându-se că nu aud ce spune.

Premisele discuţiei sunt incitante: severitatea crizei şi viteza de revenire a economiilor au fost subestimate, Polonia este o vedetă a regiunii, cu o bursă puternică şi producţie industrială solidă, Turcia iese din rând cu creşterea sa economică spectaculoasă care îi face pe americanii de la Goldman Sachs să o vadă demnă de inclus în deja celebrul acronim BRIC al celor mai dinamice economii emergente, investiţiile străine directe s-au orientat spre destinaţii mai "sexy" în detrimentul Europei Centrale şi de Est, infrastructura rămâne o problemă neglijată la nivel de regiune, iar Asia şi America Latină pun presiune pe politicienii europeni să caute noi modele economice.

Vine şi rândul lui Drăgoi, nevoit să admită că România vine după doi ani de scădere economică. Mesajul este că s-au luat măsuri drastice de reducere a cheltuielilor, că pentru 2011 ţinta este de creştere a PIB cu 1,5%, urmând apoi o tendinţă ascendentă sustenabilă pe baza măsurilor "corecte" care au fost adoptate. Nicio vorbă despre costisitorul acord cu FMI.

De-abia după amiază intră în scenă ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu. El trebuie "să dea mesaje" străinilor prezenţi la conferinţă, într-o sesiune dedicată României. Oficialul român are însă nevoie de translator pentru a comunica în engleză, astfel că intervenţiile sale durează (de altfel, în CV-ul său de ministru nu figurează nicio limbă străină). Mesajele sunt "corecte", după opinia unui bancher din sală: România va încheia încă un acord cu FMI, dar fără a fi vorba şi de un nou împrumut, TVA rămâne la 24%, iar perspectiva financiară este "bună".

Situaţia se complică atunci când apar întrebările din sală: mai întâi trebuie să înţeleagă translatorul, acesta să-i redea întrebarea ministrului, şi apoi urmează circuitul în sens invers. În acest stil schimbul întrebare-răspuns se prelungeşte, mai ales când apar neclarităţi şi ministrul solicită repetarea unei întrebări. În cele din urmă, întrebările ajung să se îndrepte către Jeffrey Franks, negociatorul-şef al FMI pentru România, care nici măcar nu stă la prezidiu, ci în picioare, în sală. Acesta face o confesiune surprinzătoare: nu a anticipat amploarea problemelor, iar dacă măsurile de ajustare fiscală ar fi fost luate din 2009, lucrurile ar fi mers mai uşor şi revenirea economică ar fi apărut mai repede.

Una peste alta, prezenţa lui Ialomiţianu la eveniment este considerată "salutară" de către unii participanţi, chiar "curajoasă", asigurând României un nivel de reprezentare pe măsura altor ţări din regiune.

În contrast însă cu prestaţia oficialilor din alte ţări, care pot comunica în engleză, discuţia intermediată de translator apare ca un "handicap" în ochii altora. "Nu ţin minte ca în ultimii 20 de ani să fi întâlnit vreun înalt demnitar dintr-o ţară din jur care să nu se poată exprima în engleză", comentează un bancher. Altul are o impresie chiar mai dură, gândindu-se la întâlnirile private pe care Ialomiţianu le-a avut la Viena cu bancheri şi investitori: "De la un punct încolo folosirea translatorului pentru engleză te degradează în ochii interlocutorului. Se poate ajunge chiar la momente îngrozitoare dacă translatorul nu percepe nuanţele sau nu stăpâneşte terminologia finanţelor".