Mitropolitul Bartolomeu Anania, intelectualii BOR şi ardelenii/ de Marius Vasileanu
Autor:
Vasileanu Marius
10.02.2011
Cum ne despărţim de un
intelectual de rasă care este totodată teolog şi ierarh al
Bisericii? - aceasta este întrebarea pe care merită să ne-o punem
în urma "spectacolului" mediatic de zilele trecute prilejuit de
plecarea Mitropolitului Bartolomeu Anania.
Deşi o despărţire anunţată cu
zile bune înainte, televiziunile au fost prinse parcă pe picior
greşit, furnizându-ne aceleşi gen de panegirice precum cele
dedicate Madălinei Manole, o arăta zilele trecute amuzat &
dezamăgit un analist media de forţă, Iulian Comanescu. Vorbind
preponderent de teolog, aceleaşi televiziuni au uitat complet parcă
de faptul că aveau de-a face şi cu un remarcabil scriitor, ceea ce
le-ar fi uşurat dificila misiune a acestor momente.
Cel care semna
Valeriu Anania a cultivat îndelung prezenţa sau i-a avut drept
modele pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Anton Holban, Victor
Papilian, Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda, Vasile Voiculescu -
ca să nu-i amintesc decât pe cei evocaţi în "Rotonda plopilor
aprinşi". Mărturiile sale apărute acum doi ani în volumul
"Memorii", premiat de Academia Română, aduc însă în prim-plan cu
mult mai multe personaje ale culturii române şi, deopotrivă, ale
Bisericii. Ca şi la despărţirea mediatică de alţi scriitori, au
fost invitaţi în platourile TV personaje generatoare de vorbe goale
şi de rating, plus - în acest caz - teologi care n-au
citit/vizionat vreodată măcar o piesă de teatru a autorului. Au
rostit cuvinte pioase jurnalişti care ieri se războiau cu Becali
& co.,astăzi emit pseudo-analize încinse despre revoluţiile
arabe, iar mâine vor vorbi emoţionant la moartea vreunui
fotbalist.
În
afara jurnalelor care nu au fost cu nimic diferite decât cele laice
în medalionul "Bartolomeu Anania", nici Trinitas TV, televiziunea
Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române (BOR), nu a fost capabilă de
altceva. Voci cârcotaşe, dar atente - vezi editorialul lui Ovidiu
Şimonca intitulat "Paradoxuri la moartea Mitropolitului Clujului"
("Observatorul cultural" nr. 561/4.2.2011) - au sesizat în aceasta
relaţia încordată existentă în ultimii ani între ÎPS Bartolomeu
Anania şi PF Daniel. Şi, într-adevăr, în mod straniu, programul
Trinitas TV a rămas aproape neschimbat pe parcursul celor trei zile
de doliu de la Cluj-Napoca...
În acelaşi timp, jurnalele TVR
Cultural au preluat cu copy & paste micile încropeli de pe
celelalte jurnale ale televiziunii publice, când puteau să-l aducă
în platou pe unul precum Dan C. Mihăilescu, de pildă, pentru a
vorbi, avizat, despre opera literară a celui trecut la cele
veşnice.
Antena 3 a fost singura care a
considerat că este cazul unui "maraton" în ziua înmormântării, dar
invitaţii (începând cu subsemnatul) au fost, majoritatea,
neaveniţi. În loc să fie aduşi în platou teologi fără prejudecăţi,
capabili să analizeze personalitatea cu totul nonconformistă a
celui tocmai plecat, au fost invitate personaje, adesea, triste. Se
ştie că există o formă de interdicţie - nu orice cleric are
permisiunea de a vorbi public în numele BOR -, problema este că
Patriarhia nu şi-a alcătuit încă o echipă de buni comunicatori care
să facă faţă diverselor evenimente mediatice, inclusiv celor de
asemenea natură. Şi pe care să-i promoveze stăruitor în primul rând
în media laică. Iar noile figuri există deja - cunosc sau am
remarcat personal teologi tineri cu vigoare dogmatică şi harismă
pastorală care vorbesc bine, iar nu în limbajul de lemn popesc, în
orice împrejurare publică. Cu siguranţă, există sensibil mai mulţi,
necunoscuţi. Incapacitatea BOR de a-i descoperi şi promova cu
promptitudine rămâne o taină.
...Un alt aspect este cel legat
de prestaţia ierarhilor cu privire la Mitropolia Ardealului. Nici
nu s-a răcit bine mortul, cum se zice la ţară, că ÎPS Laurenţiu
Streza, Mitropolitul de la Sibiu, a şi declarat public că
Mitropolia Ardealului trebuie musai refăcută (desigur, peste cele
40 de zile de doliu, a subliniat cu creştinească emoţie acesta).
Pentru necunoscători, acum câţiva ani, după plecarea la cele
veşnice a Mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost dusă o luptă
acerbă, curat "creştinească" pentru scaunul episcopal rămas liber
al Mitropoliei Ardealului. Întrucât acesta a fost "câştigat" de ÎPS
Laurenţiu Streza, peste noapte, sub conducerea ÎPS Bartolomeu
Anania, Arhiepiscop al Clujului, un comando al ierarhilor ardeleni
a impus despărţirea Mitropoliei Ardealului în două părţi inegale.
Partea mai mare revenea unei noi mitropolii, cu sediul la Cluj,
cealaltă, Mitropoliei Ardealului rămasă la Sibiu. Ulterior,
Mitropolit al Clujului a fost ales ÎPS Bartolomeu Anania. Nu
discutăm acum motivele, idiosincraziile, ambiţiile, iluziile celor
două echipe.
Scriam atunci despre cele câteva
lecţii ale despărţirii Mitropoliei Ardealului şi despre acelaşi
deficit de comunicare. S-a vorbit - pe bună dreptate - despre rolul
ÎPS Bartolomeu Anania în ruperea Mitropoliei Ardealului, fapt care
a constituit un duş rece şi o temă de reflecţie pentru întreaga
BOR. A cădea în capcana interpretărilor ieftin naţionaliste ori
facil reducţioniste - de tipul conservatori versus ecumenişti - era
şi este o capcană. O analiză rece a ceea ce a rămas din întreaga
poveste era şi este de dorit.
Apoi, în războiul lumesc pe care
îl are de dus (fatalmente!) şi prin intermediul mass-mediei, s-a
observat de departe că Sf. Sinod al BOR a fost pe-atunci efectiv
depăşit. Ne referim strict la jocul deosebit de periculos petrecut
cu ocazia despărţirii mitropoliei şaguniene. De ce era nevoie să se
războiască penibil, în public, prin presiuni mediatice, timp de
vreo două luni, cele două echipe ale lui ÎPS Laurenţiu Streza,
respectiv ÎPS Bartolomeu Anania?! Intuiţia faptului că războiul
mediatic este parte a războiului nevăzut lipseşte încă la nivelul
ierarhilor.
...Ce constatăm după cinci ani:
aceleaşi echipe nu fac astăzi nimic altceva decât să reia rezbelul!
Prin declaraţiile câtorva protagonişti de ieri şi de azi, se
constată că lucrurile nu s-au schimbat semnificativ.
Personal am criticat la vremea
respectivă nu atât despărţirea Mitropoliei Ardealului cât felul în
care a fost pusă la cale. Este un precedent periculos. Astăzi aş
spune că este la fel de perdant şi de periculos ca Mitropolia de la
Cluj să fie desfiinţată. Măcar din motive pastorale, este un bun
câştigat de întreaga BOR. Probabil că într-un viitor mediu, nu
neapărat imediat, funcţie şi de cine va conduce sau va rămâne în
scaunele episcopale, Mitropolia de la Sibiu îşi va mai astâmpăra
din frustrari dacă va primi mai multe eparhii. Adică dacă cele două
teritorii păstorite de Sibiu, respectiv de Cluj, vor avea suprafeţe
ceva mai apropiate ca mărime decât este astăzi situaţiunea.
Deocamdată Patriarhul Daniel a dat un semnal împăciuitor, declarând
că nu este cazul pentru clujeni să aibă emoţii.
Ce mai tura-vura: curat
convorbiri duhovniceşti, exemplare acţiuni
spirituale!...
MARIUS
VASILEANU (n. 14 aprilie 1964, în Gura Humorului,
Bucovina) are o licenţă în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi
un master în antropologia spaţiului sacru (Universitatea de
Arhitectură "Ion Mincu"). Din 2007 este doctorand al Universităţii
Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară în
care continuă studiile de antropologie a religiei. A fost director
al Editurii Muzicale şi profesor de istoria religiilor în
învăţământul preuniversitar. A ţinut cursuri şi seminarii de
introducere în istoria şi antropologia religiilor la Universitatea
Bucureşti şi la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu". A
susţinut o bogată activitate în presă: studii, articole, eseuri,
recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - în jurnale,
reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şi
realizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele
televiziuni centrale. A fost redactor-şef al revistei
Adevărul literar şi
artistic. În prezent realizează o pagină de
religie în săptămânalul Timpul. A publicat cartea "În căutarea duminicii. Sacru şi profan în
epoca foiletonistică" (Editura Paralela 45,
2008).