Mitropolitul Bartolomeu Anania, intelectualii BOR şi ardelenii/ de Marius Vasileanu

Autor: Vasileanu Marius 10.02.2011
Cum ne despărţim de un intelectual de rasă care este totodată teolog şi ierarh al Bisericii? - aceasta este întrebarea pe care merită să ne-o punem în urma "spectacolului" mediatic de zilele trecute prilejuit de plecarea Mitropolitului Bartolomeu Anania.
Deşi o despărţire anunţată cu zile bune înainte, televiziunile au fost prinse parcă pe picior greşit, furnizându-ne aceleşi gen de panegirice precum cele dedicate Madălinei Manole, o arăta zilele trecute amuzat & dezamăgit un analist media de forţă, Iulian Comanescu. Vorbind preponderent de teolog, aceleaşi televiziuni au uitat complet parcă de faptul că aveau de-a face şi cu un remarcabil scriitor, ceea ce le-ar fi uşurat dificila misiune a acestor momente. Cel care semna Valeriu Anania a cultivat îndelung prezenţa sau i-a avut drept modele pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Anton Holban, Victor Papilian, Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda, Vasile Voiculescu - ca să nu-i amintesc decât pe cei evocaţi în "Rotonda plopilor aprinşi". Mărturiile sale apărute acum doi ani în volumul "Memorii", premiat de Academia Română, aduc însă în prim-plan cu mult mai multe personaje ale culturii române şi, deopotrivă, ale Bisericii. Ca şi la despărţirea mediatică de alţi scriitori, au fost invitaţi în platourile TV personaje generatoare de vorbe goale şi de rating, plus - în acest caz - teologi care n-au citit/vizionat vreodată măcar o piesă de teatru a autorului. Au rostit cuvinte pioase jurnalişti care ieri se războiau cu Becali & co.,astăzi emit pseudo-analize încinse despre revoluţiile arabe, iar mâine vor vorbi emoţionant la moartea vreunui fotbalist.

În afara jurnalelor care nu au fost cu nimic diferite decât cele laice în medalionul "Bartolomeu Anania", nici Trinitas TV, televiziunea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române (BOR), nu a fost capabilă de altceva. Voci cârcotaşe, dar atente - vezi editorialul lui Ovidiu Şimonca intitulat "Paradoxuri la moartea Mitropolitului Clujului" ("Observatorul cultural" nr. 561/4.2.2011) - au sesizat în aceasta relaţia încordată existentă în ultimii ani între ÎPS Bartolomeu Anania şi PF Daniel. Şi, într-adevăr, în mod straniu, programul Trinitas TV a rămas aproape neschimbat pe parcursul celor trei zile de doliu de la Cluj-Napoca...
În acelaşi timp, jurnalele TVR Cultural au preluat cu copy & paste micile încropeli de pe celelalte jurnale ale televiziunii publice, când puteau să-l aducă în platou pe unul precum Dan C. Mihăilescu, de pildă, pentru a vorbi, avizat, despre opera literară a celui trecut la cele veşnice.


Antena 3 a fost singura care a considerat că este cazul unui "maraton" în ziua înmormântării, dar invitaţii (începând cu subsemnatul) au fost, majoritatea, neaveniţi. În loc să fie aduşi în platou teologi fără prejudecăţi, capabili să analizeze personalitatea cu totul nonconformistă a celui tocmai plecat, au fost invitate personaje, adesea, triste. Se ştie că există o formă de interdicţie - nu orice cleric are permisiunea de a vorbi public în numele BOR -, problema este că Patriarhia nu şi-a alcătuit încă o echipă de buni comunicatori care să facă faţă diverselor evenimente mediatice, inclusiv celor de asemenea natură. Şi pe care să-i promoveze stăruitor în primul rând în media laică. Iar noile figuri există deja - cunosc sau am remarcat personal teologi tineri cu vigoare dogmatică şi harismă pastorală care vorbesc bine, iar nu în limbajul de lemn popesc, în orice împrejurare publică. Cu siguranţă, există sensibil mai mulţi, necunoscuţi. Incapacitatea BOR de a-i descoperi şi promova cu promptitudine rămâne o taină.


...Un alt aspect este cel legat de prestaţia ierarhilor cu privire la Mitropolia Ardealului. Nici nu s-a răcit bine mortul, cum se zice la ţară, că ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul de la Sibiu, a şi declarat public că Mitropolia Ardealului trebuie musai refăcută (desigur, peste cele 40 de zile de doliu, a subliniat cu creştinească emoţie acesta). Pentru necunoscători, acum câţiva ani, după plecarea la cele veşnice a Mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost dusă o luptă acerbă, curat "creştinească" pentru scaunul episcopal rămas liber al Mitropoliei Ardealului. Întrucât acesta a fost "câştigat" de ÎPS Laurenţiu Streza, peste noapte, sub conducerea ÎPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Clujului, un comando al ierarhilor ardeleni a impus despărţirea Mitropoliei Ardealului în două părţi inegale. Partea mai mare revenea unei noi mitropolii, cu sediul la Cluj, cealaltă, Mitropoliei Ardealului rămasă la Sibiu. Ulterior, Mitropolit al Clujului a fost ales ÎPS Bartolomeu Anania. Nu discutăm acum motivele, idiosincraziile, ambiţiile, iluziile celor două echipe.


Scriam atunci despre cele câteva lecţii ale despărţirii Mitropoliei Ardealului şi despre acelaşi deficit de comunicare. S-a vorbit - pe bună dreptate - despre rolul ÎPS Bartolomeu Anania în ruperea Mitropoliei Ardealului, fapt care a constituit un duş rece şi o temă de reflecţie pentru întreaga BOR. A cădea în capcana interpretărilor ieftin naţionaliste ori facil reducţioniste - de tipul conservatori versus ecumenişti - era şi este o capcană. O analiză rece a ceea ce a rămas din întreaga poveste era şi este de dorit.
Apoi, în războiul lumesc pe care îl are de dus (fatalmente!) şi prin intermediul mass-mediei, s-a observat de departe că Sf. Sinod al BOR a fost pe-atunci efectiv depăşit. Ne referim strict la jocul deosebit de periculos petrecut cu ocazia despărţirii mitropoliei şaguniene. De ce era nevoie să se războiască penibil, în public, prin presiuni mediatice, timp de vreo două luni, cele două echipe ale lui ÎPS Laurenţiu Streza, respectiv ÎPS Bartolomeu Anania?! Intuiţia faptului că războiul mediatic este parte a războiului nevăzut lipseşte încă la nivelul ierarhilor.


...Ce constatăm după cinci ani: aceleaşi echipe nu fac astăzi nimic altceva decât să reia rezbelul! Prin declaraţiile câtorva protagonişti de ieri şi de azi, se constată că lucrurile nu s-au schimbat semnificativ.
Personal am criticat la vremea respectivă nu atât despărţirea Mitropoliei Ardealului cât felul în care a fost pusă la cale. Este un precedent periculos. Astăzi aş spune că este la fel de perdant şi de periculos ca Mitropolia de la Cluj să fie desfiinţată. Măcar din motive pastorale, este un bun câştigat de întreaga BOR. Probabil că într-un viitor mediu, nu neapărat imediat, funcţie şi de cine va conduce sau va rămâne în scaunele episcopale, Mitropolia de la Sibiu îşi va mai astâmpăra din frustrari dacă va primi mai multe eparhii. Adică dacă cele două teritorii păstorite de Sibiu, respectiv de Cluj, vor avea suprafeţe ceva mai apropiate ca mărime decât este astăzi situaţiunea. Deocamdată Patriarhul Daniel a dat un semnal împăciuitor, declarând că nu este cazul pentru clujeni să aibă emoţii.
Ce mai tura-vura: curat convorbiri duhovniceşti, exemplare acţiuni spirituale!...
MARIUS VASILEANU (n. 14 aprilie 1964, în Gura Humorului, Bucovina) are o licenţă în filosofie (Universitatea Bucureşti) şi un master în antropologia spaţiului sacru (Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu"). Din 2007 este doctorand al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară în care continuă studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale şi profesor de istoria religiilor în învăţământul preuniversitar. A ţinut cursuri şi seminarii de introducere în istoria şi antropologia religiilor la Universitatea Bucureşti şi la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu". A susţinut o bogată activitate în presă: studii, articole, eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri - în jurnale, reviste culturale şi cu profil spiritual -, producător şi realizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziuni centrale. A fost redactor-şef al revistei Adevărul literar şi artistic. În prezent realizează o pagină de religie în săptămânalul Timpul. A publicat cartea "În căutarea duminicii. Sacru şi profan în epoca foiletonistică" (Editura Paralela 45, 2008).