Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Fără companii locale puternice la export nu vom avea dezvoltare

Comerţul pe luna decembrie nu arată bine deloc: scăderea faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut s-a accentuat faţă de noiembrie, până la 9%, dublu faţă de media primelor 11 luni.

Aceasta este o veste proastă pentru evoluţia consumului pe 2011, prognozat în buget să crească cu 1,5%. Fără consumul prognozat, încasările din taxa pe valoare adăugată, care reprezintă o cincime din veniturile totale la bugetul consolidat de circa 40 miliarde de euro pe an, sunt sub semnul întrebării.

Ecuaţia e simplă: consum - comerţ - TVA. Nu ai consum, nu ai TVA. Nu ai TVA, ai deficit bugetar mai mare decât cel prognozat şi atunci va trebui luată în calcul iarăşi o scădere de salarii sau alte cheltuieli bugetare ori o majorare de taxe.

O amortizare a scăderii încasărilor este dată de creşterea TVA între timp de la 19% la 24% şi de scumpirea mărfurilor cu circa 7-8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Dar efectul de creştere de la 19% la 24% va dispărea în august, iar inflaţia este cu două tăişuri: aduni mai mult, dar ai mai mult de cheltuit ca să păstrezi puterea de cumpărare a veniturilor sau aceeaşi cantitate de bunuri şi servicii.

Astfel încât întrebarea cheie rămâne: va creşte consumul în 2011 cu 1,5%, aşa cum prognozează guvernul, sau va fi un al treilea an de scădere, după -9% în 2009 şi -3% în 2010?

Bugetul a fost făcut pe baza unei prognoze realizate în octombrie 2010, când nu erau disponibile datele pe ultimele trei luni ale anului trecut. Ultimele trei luni au arătat dintr-o dată o scădere accentuată.

Se va schimba comportamentul populaţiei din decembrie în ianuarie astfel încât prima lună a anului să fie pe plus la consum?

Puţin probabil. Orişicât, show-urile TV cu vameşi arestaţi nu determină creşterea consumului şi nici încasări din TVA mai mari.

Poate însă creşte economia altfel decât prin majorarea consumului. Evoluţia din 2010 arată că nu. În pofida unei accelerări a exporturilor cu 28%, adică o revenire la 2008, cel mai bun an din istoria ţării, ponderea redusă a acestora în PIB le subminează forţa de a trage economia pe de-a întregul în sus.

În afară de ponderea redusă, mai este o problemă, amintită în seminariile economice, dar insuficient de discutată: clusterizarea, adică izolarea exportatorilor faţă de restul economiei.

Astfel, deşi putem avea mari companii exportatoare, faptul că sunt doar un capăt de conductă unde se asamblează nişte componente întoarse pe altă conductă face ca impactul în economie să fie redus.

Cel mai bun exemplu este Nokia, care exportă de un miliard de euro, deci 3% din totalul exporturilor din România, dar care lasă urme puţine în economie pentru că 1. plăteşte salarii foarte reduse (masa salarială totală anuală este de circa 25 milioane de euro la circa 4.000 de angajaţi închiriaţi cu un salariu mediu de 200 de euro lunar) şi 2. nu cumpără marfă locală.

Sunt investitori mari, sunt semnale foarte bune pentru comunitatea investitorilor străini, dar din păcate economia nu se poate baza doar pe ei dintr-un motiv simplu: investiţiile lor nu capilarizează, nu contribuie suficient la ţesutul economic.

Experienţele Japoniei, Coreei de Sud şi a acum a Chinei arată că este posibilă o creştere prin exporturi, dar acestea să fie făcute în majoritate de companii locale. Aceasta a fost reţeta de creştere în Asia - holdinguri industriale sprijinite de stat pentru parteneriate cu companii străine de unde să ia licenţe şi apoi să se dezvolte singure.

Din acest punct de vedere, este foarte bine că premierul Boc se întâlneşte cu oficialii Nokia. Dar nu este deloc bine că nu se întâlneşte şi cu producătorii români de telefoane mobile, tablete sau GSP-uri care încearcă să-şi facă loc pe piaţa electronicelor. Sunt afaceri de câteva milioane de euro, cu câteva zeci de salariaţi şi care vând câteva mii de e-book-uri, tablete sau telefoane inteligente pe an. Este o picătură într-un ocean de milioane de device-uri vândute în România anual, dar este o picătură colorată. Există, se văd în piaţă.

Fac de capul lor ceea ce japonezii de la Sony sau coreenii de la Samsung au făcut cu ajutorul statului. Şi au început să testeze chiar şi pieţele de export.

Deficite bugetare sub control, număr de bugetari mai mic, mai puţine paturi de spital sunt măsuri corecte. Dar nu aduc dezvoltarea. Despre producţie când se va discuta?

Sorin Pâslaru este redactor-şef al ZF