Opinie Dan Armeanu: Creditarea nu îşi va reveni nici în 2011

Autor: Dan Armeanu 13.02.2011

Există multe discuţii în momentul de faţă privind repornirea creditării, ceea ce nu ar fi rău şi poate ar conduce la relansarea consumului şi a investiţiilor şi implicit la o creştere economică. În realitate, cel mai probabil, creditarea îşi va reveni în 2012 după ce economia va da semnale certe de revenire. De ce?

În primul rând, veniturile şi puterea de cumpărare a persoanelor fizice au scăzut din cauza ajustărilor care au avut loc atât în sectorul public, cât şi în cel privat.

De asemenea, valorile activelor au scăzut, iar o mare parte a populaţiei are deja credite în derulare din perioada boom-ului economic şi în aceste condiţii nu se mai încadrează pentru contractarea de noi credite.

Nici persoanele juridice nu se mai încadrează pentru accesarea de resurse împrumutate deoarece, după câţiva ani de criză, puţine mai înregistrează profituri. Este nevoie de o creştere economică de 3-4% şi de o perioadă de timp pentru a asista la creşterea veniturilor şi apariţia profiturilor.

În al doilea rând, neîndeplinirea previziunilor optimiste şi amânarea continuă a revenirii economiei în ultimii ani au zdruncinat încrederea populaţiei şi a investitorilor în mediul economic. Cei care au posibilitatea să se împrumute nu o fac în acest moment şi aşteaptă mai întâi un semnal de revenire a economiei.

În al treilea rând, comportamentul clienţilor s-a schimbat, fiind unul dintre puţinele efecte benefice ale recesiunii.

Astfel, de la un comportament iraţional de acumulare cu orice preţ, peste posibilităţile financiare şi mai ales peste nevoile personale, s-a trecut la unul raţional ce presupune satisfacerea nevoilor strict individuale, acumularea treptată şi sustenabilă, dar şi reticienţa la îndatorare.

Nu în ultimul rând, băncile comerciale au dobândit o aversiune faţă de risc foarte mare, determinată de creşterea continuă a ponderii creditelor neperformante în structura portofoliului, această tendinţă menţinându-se şi în prezent şi probabil până spre sfârşitul anului.

Aversiunea faţă de risc se va micşora pe măsură ce economia îşi va reveni, iar băncile vor avea certitudinea că mediul economic este pe calea cea bună şi că-şi vor recupera plasamentele.

Din nefericire, în acest moment creditarea este la cote minime şi este susţinută doar de refinanţarea creditelor vechi, de programul Prima Casă şi de creditele acordate statului. Refinanţarea este o operaţiune comodă de plasare a resurselor pentru băncile comerciale, operaţiune care nu aduce capital productiv suplimentar pe piaţă, atât de necesar pentru relansarea economiei. În schimb, contribuie la creşterea concurenţei pe piaţa bancară, cu efecte benefice asupra clienţilor din punctul de vedere al ratelor de dobândă.

Creditarea statului a fost cea mai uşoară şi mai sigură modalitate de plasare a resurselor financiare în condiţiile crizei financiare.

Să nu uităm, totuşi, că statul a ajutat băncile atunci când s-a împrumutat de la FMI în scopul stabilităţii cursului de schimb, băncile având o expunere foarte mare pe creditele în valută. De asemenea, la începutul crizei, cea mai mare parte din datoria externă pe termen scurt era a băncilor. Un alt ajutor indirect primit de bănci a fost reducerea rezervei minime obligatorii. Surplusul de resurse astfel creat nu a fost utilizat de bănci pentru creditarea economiei, ci pentru creditarea statului.

Ce trebuie făcut? Politicile şi obiectivele monetare trebuie adaptate la realităţile economice. În această perioadă, obiectivele principale sunt de reducere a inflaţiei şi de ţintire a cursului de schimb.

În scopul reluării creditării, al încurajării finanţărilor pe termen lung şi al scăderii dobânzilor trebuie să se reducă dobânda de politică monetară, dar şi rezervele minime obligatorii.

Acest lucru se va întâmpla atunci când inflaţia va scădea sau statul va anunţa o nouă lansare de obligaţiuni. Va fi însă prea târziu pentru o revenire consistentă a creditării în acest an.

Ţinând cont de ultimele creşteri de preţuri şi de posibilele măsuri fiscale suplimentare necesare pentru încadrarea în deficitul bugetar, probabil şi anul acesta se va rata ţinta de inflaţie şi nici nu se vor lua măsuri de încurajare a creditării.

Este corect că reducerea dobânzii de politică monetară nu conduce implicit la revenirea creditării, acest fapt fiind verificat în România în ultimii doi ani, dar şi în SUA sau economiile dezvoltate din UE. Dar chiar dacă nu este o măsură suficientă, este un element necesar pentru procesul de creditare.

Trebuie ţinut cont că în acest moment efectele nivelului dobânzii de referinţă s-au epuizat şi este nevoie de o nouă scădere care însă poate amplifica inflaţia. Practic, politicile monetare se află într-un cerc vicios determinat atât de erorile privind previziunile economice, cât şi de necorelarea lor cu politicile fiscale şi bugetare.

Şi băncile trebuie să facă eforturi pentru repornirea creditării. În momentul actual, băncile au o reţea stufoasă cu unităţi mari care acordă câteva credite pe lună. Puţine bănci şi-au restructurat reţeaua, toate aşteaptă revenirea economiei. Au aşteptat şi anul trecut şi vor aştepta probabil şi anul acesta.

Se bazează pe previziunile optimiste ale FMI, care însă nu s-au adeverit în ultimii ani. Băncile ar trebui să ştie că dimensiunea cererii de credite nu va mai fi niciodată la nivelul din perioada de avânt economic. Trebuie să-şi schimbe modelul de business, să-şi adapteze reţeaua şi produsele greoaie şi învechite la noile nevoi, necesităţi şi realităţi economice.

De asemenea, trebuie să fie mai apropiate de client, să treacă de la creditul de tip portabil (clientul se deplasează la bancă pentru contractarea unui credit) la creditul de tip cherabil (banca se deplasează la client).

Modelul de creştere economică utilizat de ţara noastră până acum a fost nesustenabil, bazat pe consum şi importuri şi mai puţin pe investiţii şi exporturi.

Indiferent de modelul la care facem referire, creditarea are un rol important determinat de faptul că poate influenţa rata de creştere economică, dar poate fi în anumite condiţii şi unul din factorii declanşatori ai crizei economice.

Din nefericire, economia ţării noastre depinde într-o foarte mare măsură de creditare. România trebuie să înceapă să realizeze procesul de trecere treptată de la finanţarea economiei preponderent prin intermediul creditării la finanţare prin intermediul pieţei de capital. Dar acest lucru necesită răbdare, timp, educaţie, posibilităţi şi voinţă.

Dan Armeanu este prof. univ. dr. la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori în cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti