Adevărul cifrelor: România se injectează cu datorii noi de 1 mld. euro lunar ca să funcţioneze. Până când?

Datoria publică a continuat să crească anul trecut într-un ritm rapid de 32%, în condiţiile în care statul s-a împrumutat masiv şi a ajuns la un nou maxim istoric de 194 mld. de lei (46 mld. de euro), iar ponderea în PIB a fost de 38%. Practic, datoria publică a crescut de la 35 la 46 mld. euro în 2010, adică cu 1 mld. euro pe lună.

"Ritmul de creştere al datoriei publice este semnificativ. Iar nivelul s-a apropiat de 40% din PIB. Situaţia este agravată de faptul că structura datoriei are o componentă mare pe termen scurt, care este mai volatilă", a comentat analistul Aurelian Dochia.

Poate România să funcţioneze fără să majoreze datoria publică cu 1 mld. euro lunar aşa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani? "Datoria publică este proiectată să se stabilizeze. Acum nu este deloc mică. Ne apropiem de un maxim tolerabil. Important este să ne gândim pentru ce ne îndatorăm. Dacă creştem datoria pentru finanţarea cheltuielilor curente cu salarii şi pensii, pieţele pot deveni nervoase. Dacă facem autostrăzi, nu este tragedie", consideră Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.

Finanţele au reuşit să reducă uşor deficitul bugetar anul trecut, însă ritmul rapid de creştere a datoriei publice şi perspectivele slabe privind creşterea economică ramân principalele vulnerabilităţi.

Dumitru a menţionat că România nu mai trebuie să creeze datorie pe baze nesustenabile, pentru plata salariilor şi pensiilor. "Partea proastă din spatele datoriei sunt cheltuielile curente mari. Factura socială s-a mai corectat. Nu suficient de mult, dar am reuşit să stopăm trendul de creştere. De ce trebuie ajustat deficitul bugetar la sub 3% din PIB? Pentru stabilizarea datoriei publice. Dacă nu reuşim, datoria publică explodează".

Necesarul de finanţare este ridicat şi va rămâne ridicat şi în anii următori, nivelul estimat de analişti pentru 2011 fiind de aproximativ 19 mld. euro. Statul are de finanţat în acest an un deficit bugetar de 4,4% din PIB, reprezentând aproximativ 24 mld. lei (circa 6 mld. euro) şi va refinanţa titluri scadente în valoare de 34,4 mld. lei. Totodată, în vara acestui an ajunge la scadenţă împrumutul de 1,2 mld. euro contractat în vara anului 2009 de la băncile locale, precum şi un împrumut de 1,2 mld. euro lansat la finele lunii iulie 2010.

Ministerul Finanţelor anticipează o creştere a serviciului datoriei cu 35,5% în acest an comparativ cu anul trecut, la 61,8 mld. lei (14 mld. euro), din care 53 mld. lei (12 mld. euro) reprezintă rate de capital, iar diferenţa dobânzi.

Iar finanţarea deficitului din surse externe va deveni majoritară în acest an, urmând să reprezinte 56,5% din total, faţă de 38,6% în 2010, potrivit datelor Ministerului Finanţelor.

La nivel european şi chiar mondial a devenit îngrijorătoare creşterea alertă a datoriilor publice, în urma măsurilor de urgenţă şi a fondurilor injectate pentru a ajuta economiile să iasă din recesiune. În intervalul 2000-2010 datoria publică a României a crescut de mai mult de patru ori. Dacă în perioada 2003-2006, de exemplu, ritmul de creştere al datoriei publice de la un an la altul nu trecea de 10%, în ultimii ani creşterea anuală a accelerat şi nu mai coboară sub 30%.

Care este datoria acceptată de investitori?

Teoretic, România mai are loc să-şi majoreze datoria până la atingerea plafonului de 60% din PIB, însă problema este accelerarea ritmului de creştere şi direcţionarea banilor preponderent către cheltuieli curente cu pensiile şi salariile, în timp ce cheltuielile cu investiţiile rămân la un nivel extrem de redus.

Oficialii BNR spuneau anul trecut că România ar trebui să-şi definească datoria publică maxim acceptată de investitori, care se situează probabil în jur de 40% din PIB având în vedere că percepţia investitorilor asupra ţărilor din regiune diferă fundamental, ceea ce este permis unei ţări în materie de datorie publică nefiind acceptat pentru altă ţară.

Chiar dacă România va controla deficitul bugetar, obligaţiile financiare vor creşte în anii următori având în vedere că vor exista sume de rambursat şi dobânzi de plătit. Deficitul bugetar s-a redus în 2010 cu circa 3 mld. lei comparativ cu 2009, la 33,3 mld. lei, în timp ce datoria publică a urcat cu 46,5 mld. lei. "Există un decalaj între deficitul bugetar şi datoria publică. Datoria publică include un istoric în spate şi intervin şi dobânzile. Cu cât datoria publică istorică este mai mare, cu atât povara este mai mare. Chiar dacă la nivelul bugetului primar, al deficitului primar ai realizat economii, obligaţiile financiare rămân tot în situaţie precară", a mai spus Dochia.

În ultimii doi ani s-a înregistrat şi o schimbare în structura datoriei României, îndatorarea mutându-se de pe traiectoria sectorului privat la nivelul sectorului guvernamental.

"În urmă cu doi ani, la începutul crizei erau temeri cu privire la datoria privată mare, în timp ce datoria publică a fost nesemnificativă. Acum situaţia s-a răsturnat. Ar fi bine să nu fie aşa. România este privită cu un risc mai mare. Cu cât datoria publică este mai mare, cu atât este perceput un risc mai mare şi ratele de împrumut pe pieţele externe sunt mai mari", a explicat Dochia. El consideră că autorităţile aveau de ales între două rele: o variantă se referă la imposibilitatea de a finanţa o serie de cheltuieli şi obligaţii ale statului în 2009 şi 2010, iar a doua variantă este riscul de a creşte datoria publică şi care vine cu nelinişte pentru investitori. "Era clar că trebuia să alegem şi am ales creşterea datoriei publice".

Dochia a spus că în cazul în care în 2011 se îmbunătăţeşte situaţia economică şi bugetară nu ar trebui să existe motive de îngrijorare.

Însă va fi îngrijorător dacă nu se realizează acest scenariu optimist, care de fapt este scenariul de bază pe care s-a fundamentat bugetul pentru 2011, potrivit lui Dochia. "Se pot precipita lucrurile şi pot creşte îngrijorările cu privire la creşterea nivelului datoriei, controlul şi gestiunea acestei datorii".

În martie 2009, la momentul contractării împrumutului de 20 mld. euro, cel mai mare din istoria României şi cât jumătate din bugetul ţării, autorităţile au afirmat că supravegherea internaţională va da credibilitate României, permiţându-i să atragă investitorii şi să se împrumute mai ieftin de pe pieţele de capital.

Însă experienţa Ungariei, care a renunţat la acordul cu FMI şi s-a finanţat pe piaţa de capital, pune sub semnul întrebării aceste argumente.

Analiştii cred că majoritatea investitorilor preferă încă Ungaria în locul României, ale cărei pieţe beneficiază de o participare străină redusă şi active mai puţine la vânzare, potrivit Reuters. "Ambele ţări încearcă să rezolve problemele bugetare prin abordări diferite. Dar realităţile pieţei sunt şi ele foarte diferite", a declarat Koon Chow, analist la Barclay's Capital.

România a decis să continue acordul cu FMI şi Comisia Europeană, dar într-o altă variantă "preventivă", ceea ce înseamnă că nu vom mai lua bani decât în cazuri de urgenţă. În timp ce costul banilor de la FMI şi CE este de circa 3%-3,5%, în cazul ieşirii pe pieţele externe dobânda ar fi de 5-6% pe an, iar pentru resursele împrumutate în lei Finanţele plătesc 7% pe an.

România nu a reuşit în ultimii 20 de ani să aibă o imagine mai bună decât Cehia, Polonia, Ungaria, iar acest lucru ar putea fi schimbat "printr-o succesiune de ani buni", apreciază Dochia.

"Pentru a creşte încrederea este nevoie de o perioadă lungă, în timp ce pentru a o distruge sunt suficiente 5 minute. România nu a fost foarte consistentă în timp. Trebuie să continuăm politicile foarte prudente, să convingem investitorii."