Radiografia unei epoci – Pablo Neruda/ de Stelian Ţurlea

Ziarul Financiar 17.02.2011

Pablo Neruda a fost un mare poet chilian. La douăzeci de ani a publicat, pe bani proprii, un volum de poeme de dragoste care au fermecat atât de mult, încât Neruda a fost numit "poetul poporului". Opţiunile comuniste - în 1945 s-a înscris în partidul comunist - nu i-au alterat valoarea literară a operei, iar recunoaşterea deplină a obţinut-o în 1971, când a fost încununat cu Premiul Nobel pentru literatură. Motivaţia Academiei Suedeze era elocventă: "Pentru opera lui, care, cu suflul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi viselor unui întreg continent". Doi ani mai târziu, Pablo Neruda a murit, neapucând să-şi vadă tipărit volumul de memorii "Mărturisesc că am trăit"*), publicat la un an după moartea sa.

Sunt amintiri din întreaga viaţă, copilăria şi adolescenţa petrecute într-un orăşel feroviar - se născuse în 1904 în orăşelul Temuco -, studenţia la Santiago de Chile, primele articole militante, tinereţea trăită în locuri exotice şi îndepărtate, (de foarte tânăr a fost numit consul în diferite regiuni - Rangoon, Ceylon, Singapore etc.), activitatea poetică intensă şi multiplele prietenii strânse cu mari creatori ai secolului XX: Federico Garcia Lorca, Pablo Picasso, Rafael Alberti, Diego Rivera, Paul Eluard, Luis Aragon şi foarte mulţi alţii, admirabil descrişi în aceste memorii. Sunt evocate episoadele dramatice ale Războiul Civil din Spania sau ale celui de-al doilea război mondial, dictatura chiliană în timpul căreia Neruda a fost nevoit să se ascundă şi să fugă din ţară, moartea tragică a preşedintelui socialist Salvador Allende. Sunte evocate personalităţi nenumărate ale vieţii publice chiliene ori sud-americane din ultima jumătate de veac, preşedinţi, oameni politici, jurnalişti despre care este imposibil să nu fi citit sau măcar auzit în ştirile zilei. Memoriile lui Neruda sunt o radiografie a unei vieţi şi a unei epoci tumultuoase. În "Mărturisesc că am trăit" se creionează în primul rând un autoportret şi, în al doilea rând, portretele unor artişti legendari.

"Viaţa mea e plămădită din toate vieţile: vieţi ale poetului." "Poezia, atingând limite incredibile, e un privilegiu al epocii noastre, printre războaie, revoluţii şi mişcări sociale. Omul a descoperit-o, rănind ori rănit, singur sau în mijlocul mulţimii. Când am scris primele cărţi în singurătate, n-am crezut niciodată c-o să le citesc mai târziu în pieţe, pe străzi, în fabrici, şcoli, teatre şi grădini. Am străbătut ţara în lung şi-n lat, prezentându-mi poezia tuturor." "Nu cred în originalitate. E doar un fetiş creat în epoca noastră. Cred însă în personalitatea depăşind orice limbaj, orice formă, orice direcţie a creaţiei artistice." "În opera mea am vrut să arăt că poetul poate scrie pe o temă dată, necesară mai multor oameni. Aproape toate capodoperele din Antichitate au fost create la cerere." " Trăieşti o viaţă întreagă într-o limbă."

O carte care merită citită pe mai multe paliere simultan - pentru informare, dar şi pentru plăcerea estetică.

*) Pablo Neruda - Mărturisesc că am trăit. Memorii, Editura Vellant. Traducere din limba spaniolă şi note de Luminiţa Voina-Răuţ.