Radiografia unei epoci – Pablo Neruda/ de Stelian Ţurlea
Pablo Neruda a fost un mare poet chilian. La douăzeci de ani a publicat, pe bani proprii, un volum de poeme de dragoste care au fermecat atât de mult, încât Neruda a fost numit "poetul poporului". Opţiunile comuniste - în 1945 s-a înscris în partidul comunist - nu i-au alterat valoarea literară a operei, iar recunoaşterea deplină a obţinut-o în 1971, când a fost încununat cu Premiul Nobel pentru literatură. Motivaţia Academiei Suedeze era elocventă: "Pentru opera lui, care, cu suflul unei forţe elementare, dă viaţă destinului şi viselor unui întreg continent". Doi ani mai târziu, Pablo Neruda a murit, neapucând să-şi vadă tipărit volumul de memorii "Mărturisesc că am trăit"*), publicat la un an după moartea sa.
"Viaţa mea e plămădită din toate vieţile: vieţi ale poetului." "Poezia, atingând limite incredibile, e un privilegiu al epocii noastre, printre războaie, revoluţii şi mişcări sociale. Omul a descoperit-o, rănind ori rănit, singur sau în mijlocul mulţimii. Când am scris primele cărţi în singurătate, n-am crezut niciodată c-o să le citesc mai târziu în pieţe, pe străzi, în fabrici, şcoli, teatre şi grădini. Am străbătut ţara în lung şi-n lat, prezentându-mi poezia tuturor." "Nu cred în originalitate. E doar un fetiş creat în epoca noastră. Cred însă în personalitatea depăşind orice limbaj, orice formă, orice direcţie a creaţiei artistice." "În opera mea am vrut să arăt că poetul poate scrie pe o temă dată, necesară mai multor oameni. Aproape toate capodoperele din Antichitate au fost create la cerere." " Trăieşti o viaţă întreagă într-o limbă."
O carte care merită citită pe mai multe paliere simultan - pentru informare, dar şi pentru plăcerea estetică.
*) Pablo Neruda - Mărturisesc că am trăit. Memorii, Editura Vellant. Traducere din limba spaniolă şi note de Luminiţa Voina-Răuţ.