La distanţă/ de Alexandru Ciolan

Distanţele, deocamdată cele spaţiale (cele temporale au scăpat până în prezent de inginerizare), par să nu mai reprezinte un impediment pentru împlinirea dorinţelor umane. La scara planetei (dincolo de stratul de ozon spaţiul îşi redobândeşte statutul şi ne face să ne vedem lungul nasului), depărtarea, fizic existentă, este anihilată în noua lume pe care ne-o construiesc inginerii, o lume în care proporţiile de real şi virtual înclină tot mai mult balanţa spre artificial.

În ultimii ani, asistăm însă la o recrudescenţă a locuţiunii adjectivale la distanţă, care a ajuns să fie preferată lui tele-, o posibilă explicaţie a acestei situaţii fiind dorinţa de a evita confuzia cu tele- "de televiziune". Îndrăznim chiar să afirmăm că tele este folosit în formaţiunile lexicale noi doar în măsura în care nu poate crea confuzia că s-ar referi la televiziune.

Astfel, alături de medicină la distanţă avem telemedicină, care, este evident pentru oricine, nu poate însemna "medicină la televizor". Să menţionăm că termenii, interşanjabili, coexistă adesea în acelaşi text. Citatul următor este instructiv din cel puţin trei motive: pentru că surprinde naşterea cuvântului în română înainte de a se fi născut realul pe care îl desemnează; pentru că oferă o indicaţie etimologică (ştirea fiind preluată dintr-un ziar parizian, telemedicină este clar că vine din fr. télémédecine); şi, în sfârşit, pentru că oferă o definiţie: "Din 2007 - Medicină la distanţă. Un program european de telemedicină va fi implementat din ianuarie 2007 şi în România, potrivit cotidianului Le Monde. Programul de telemedicină «Health Optimum» a fost testat cu succes timp de doi ani în trei regiuni europene. Principalele unităţi sanitare din aceste regiuni au fost unite printr-o reţea IT cu spitalele mici, pentru a se evita deplasările inutile şi costisitoare ale bolnavilor. Telemedicina, care permite transmiterea de date, voce şi imagine în timp real, în scopul acordării îngrijirilor medicale la distanţă, va contribui la îmbunătăţirea sistemului sanitar european" (J.naţ. 10 IX 06).

Telemedicina ne vine, aşadar, din franceză, care foloseşte cuvântul de pe la jumătatea anilor '90. Engleza, în schimb, îl are pe telemedicine de mai demult, primele atestări fiind, ne asigură Random House Dictionary, de prin 1965-70. Cum însă realitatea pe care o desemna era una americană, cuvântul, chiar dacă va fi fost folosit în franceză sau în română pentru a o desemna, era foarte rar utilizat, probabil în cercuri restrânse de specialişti. Cu siguranţă, însă, cuvântul englez-american a influenţat, prin precedentul terminologic, naşterea, după 30 de ani, a cuvântului francez.

Din aceeaşi sferă semantică să mai consemnăm coexistenţa consultaţiei la distanţă ("Ce şanse are modelul românesc de consultaţii la distanţă?", businessmagazin.ro 3 II 11) cu teleconsultaţia ("Folosită deja în câteva ţări, precum Elveţia şi Suedia, teleconsultaţia pe calea web-ului este autorizată oficial acum şi în Franţa", telegrafonline.ro 27 X 10) şi a diagnosticului la distanţă ("Premieră medicală: Diagnostic la distanţă, în timp real… Doar două dispozitive fac ca pacienta să fie investigată în amănunţime de la sute de kilometri. Ecograful… iar comunicarea între cele două echipe se face cu ajutorul internetului", ziare.com 3 II 08) cu telediagnosticul ("Două spitale din Arad şi Ungaria vor dezvolta o reţea de telediagnostic transfrontalier", actualitati-arad.ro 1 II 10).

Medicina la distanţă nu este însă o simplă adaptare a practicilor de consultaţie şi tratament la mijloacele de comunicare ale zilelor noastre. Nu se schimbă doar canalul, ci şi statutul antropologic al medicului şi al pacientului. "«Medicii online» vor putea prescrie şi reţete «e-pacienţilor»", citim în telegrafonline.ro (27 X 10). E-pacienţi, adică pacienţi virtuali, abstracţiuni de ritm cardiac, presiune arterială şi alte asemenea date măsurabile transpuse în limbaj digital. Medicul nu mai înzdrăveneşte un om în carne şi oase, ci o entitate abstractă, o disfuncţie din spaţiul virtual. La distanţă înseamnă, în acest caz, "în virtual". E-pacientul nu mai este omul viu, cu dureri şi speranţe, ci năluca lui descărnată, redusă la câteva cifre, care bântuie pe internet.

Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făråmiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi. Are un nepot.