Ţara morilor de vânt: 1.500 de turbine şi investiţii de 5 miliarde de euro sunt aşteptate până în 2015

Energia eoliană este unul dintre puţinele domenii în care investiţiile au înregistrat anul trecut un nivel record, banii fiind alocaţi de grupuri energetice gigant, aşa cum este cazul cehilor de la CEZ sau al italienilor de la Enel. Mai mult, statisticile europene arată că în 2010 România a ocupat locul şapte în ceea ce priveşte capacitatea nou instalată în proiecte eoliene, cu 448 MW, toţi în zona Dobrogei, scrie revista BUSINESS Magazin (www.businessmagazin.ro).

Cei 448 MW pot alimenta într-un an, numai cu energie verde, peste 400.000 de gospodării cu un consum mediu lunar de 200 kWh. Practic, energia eoliană este singurul domeniu în care România poate spune că a avut anul trecut o evoluţie mai bună decât Polonia sau Austria. "România are premisele ca anul acesta să ajungă la o capacitate nou instalată de 600-1.000 MW. Se poate ca la sfârşitul anului acesta să ajungem la o capacitate mai mare decât Austria. Mai mult, în România s-au derulat anul trecut 5% din totalul investiţiilor în parcuri eoliene noi la nivel european. Aceste investiţii se fac în zona de înaltă tehnologie. Nu cred că sunt multe alte domenii în care România să aibă o astfel de performanţă", spune Ionel David, consultant pe relaţii publice în cadrul Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană (AREE), organizaţie care este activă în domeniul de profil de 2 ani şi care are 85 de membri.

Fântânele, Agighiol şi Peştera au fost cele mai norocoase localităţi: din locuri uitate de lume au ajuns să fie menţionate pe prima pagină a unor ziare precum Le Monde, iar rând pe rând CEZ, Enel şi Energias de Portugal au ridicat proiecte eoliene de sute de milioane de euro. "Primăriile acestor comune au de câştigat enorm de pe urma acestor proiecte. Practic, 1% din valoarea investiţiei revine primăriei în momentul în care se acordă autorizaţia de construire. Ceea ce am observat este că primăriile din comunele cu potenţial au început să-şi facă birouri de urbanism, primul pas în acest sens fiind făcut de primarul de Peştera. Apoi au urmat şi alte primării şi astfel ele sunt cele care eliberează autorizaţiile de construire", explică David.

Mai mult, lista comunelor care vor avea de câştigat din faptul că vântul bate cu putere pe suprafaţa lor va creşte semnificativ. Potrivit celor mai recente date ale Transelectrica, la sfârşitul lunii trecute primele 25 de proiecte eoliene ca mărime care aveau contractele de racordare la reţea semnate, fie că este vorba de reţeaua naţională de transport, fie de reţelele de distribuţie, aveau o capacitate totală de circa 3.300 MW, fiind situate în localităţi precum Cogealac, Casimcea, Dăieni, Topolog sau Valea Dacilor. Dincolo de vestea bună legată de capacitate, un alt lucru demn de observat este că majoritatea proiectelor sunt realizate de giganţi precum Verbund (Austria), Energias de Portugal sau Enel, adică de companii care-şi pot permite să finanţeze o astfel de investiţie şi care au dovedit că nu sunt pur speculatori.

Nici estimările pe termen lung nu par mai puţin optimiste, în cel mai prudent scenariu capacitatea instalată în proiecte eoliene la nivelul anului 2015 urmând să ajungă până la 3.000 MW, adică echivalentul în putere a peste patru reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă. În total, investiţiile ar urma să fie cuprinse între 4,5 miliarde de euro şi 5,4 miliarde de euro, ţinând cont de faptul că pentru fiecare MW nou instalat într-un parc eolian sunt necesare fonduri de 1,5-1,8 milioane de euro. În total, ar însemna montarea a circa 1.500 de turbine eoliene, dacă luăm în calcul o capacitate unitară de 2 MW. "Volumul de putere instalat în centrale eoliene depinde de modul în care se va stabiliza schema de sprijin a acestora, aflată în prezent în analiză la Comisia Europeană, iar decizia finală va fi a investitorilor. Evaluarea noastră a fost de 2.500-3.000 MW instalaţi până în 2015", spun reprezentanţii Transelectrica, transportatorul naţional de energie, companie care are un rol vital în integrarea proiectelor eoliene.

Comparativ cu estimările lansate de Asociaţia Română pentru Energie Eoliană, cele ale Transelectrica pot părea pesimiste. "La nivelul anului 2013, capacitatea instalată în proiecte eoliene ar putea ajunge la peste 4.000 MW. În 2011, ar putea fi instalaţi 703,5 MW, în 2012, 1.335 MW, iar în 2013, 1.508 MW", arată calculele AREE. Estimările câştigătoare vor depinde de modul cum va evolua legislaţia în domeniu. Astfel, dacă încă din 2008 este în vigoare o lege care stabileşte schema de sprijin pentru investiţiile în energia regenerabilă, Legea 220/2008, aceasta nu este încă aplicabilă în contextul în care nu a fost elaborată o legislaţie secundară, iar avizul favorabil al Comisiei Europene încă lipseşte. Principalele temeri în legătură cu textul legii pornesc din posibila existenţă a unei supracompensări pentru investitori.

În România, sistemul de sprijin pentru energia regenerabilă este compus din certificate verzi şi din cote obligatorii. Motivul pentru care s-a creat această schemă este faptul că fără sprijin nu se pot face investiţii rentabile în energia verde, în contextul în care preţul tehnologiilor este mult mai mare comparativ cu sursele clasice de producere a electricităţii.

În linii mari, pentru fiecare MWh de energie verde produs investitorul primeşte un certificat verde. Mai departe, fiecare furnizor de energie trebuie să aibă în coşul său o anumită cotă obligatorie de energie regenerabilă. Dovada îndeplinirii acestei obligaţii se face tocmai prin numărul de certificate verzi achiziţionate. Aceste certificate sunt emise de Transelectrica şi au o valoare cuprinsă între 27 şi 55 de euro. Dincolo de încasările generate de tranzacţionarea certificatelor verzi, producătorii de energie regenerabilă mai câştigă şi din vânzarea electricităţii în piaţă. Schema se aplică fiecărui producător de energie verde pe o perioadă de 15 ani dacă unităţile intră în funcţiune până în 2016, iar echipamentele sunt noi. Dacă echipamentele sunt vechi, durata de aplicare se reduce. De exemplu, un producător de energie eoliană ar trebui să primească două certificate verzi pentru fiecare MWh produs până în 2017, în timp ce unul de energie solară ar primi 6 certificate, conform noii forme a Legii 220, promulgată în vara anului trecut. Cum acest text legislativ nu este încă aplicabil, toţi producătorii de energie verde primesc doar un certificat până la intrarea în vigoare a noului document. "În mai-iunie, sperăm să primim un răspuns pozitiv din partea Comisiei Europene pentru schema de sprijin. Normele secundare sunt în mare parte făcute de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)", explică Ionel David. Potrivit acestuia, una dintre posibilele modificări legislative care ar putea fi făcute, astfel încât să fie eliminată problema supracompensării, ar fi ca investitorii să facă o opţiune.

"Dacă beneficiază şi de fonduri europene, atunci va primi un singur certificat verde, conform vechii scheme de sprijin. Practic, investitorul va opta. Fie merge pe sistemul de certificate verzi, aşa cum este el prevăzut de lege, fie optează pentru finanţare europeană, dar va primi un singur certificat verde. Temerea este că dacă se combină ambele ajutoare, atunci rata de rentabilitate a acestor proiecte va depăşi nivelul mediu de 11,5%, care este limita agreată pentru proiectele eoliene", explică David. Necesitatea clarificării cadrului legal este una urgentă, în contextul în care nicio bancă nu doreşte să finanţeze astfel de proiecte prin asumarea riscului unor eventuale modificări legislative.

Creşterea accelerată a investiţiilor în eoliene trebuie privită însă mai departe pentru că acestea vor produce schimbări majore la nivelul întregului sistem energetic. "Pentru a se putea echilibra consumul fără perioade de întrerupere sau fără solicitarea dincolo de limita unei funcţionări eficiente a grupurilor termoelectrice, este important ca apariţia centralelor eoliene şi a grupurilor nucleare să fie însoţită de instalarea unor grupuri flexibile în funcţionare, cum sunt de exemplu turbinele pe gaze, şi a centralei hidroelectrice de acumulare şi pompaj, anunţate de câţiva ani, de 1.000 MW (este vorba despre uriaşul proiect Tarniţa - Lăpuşteşti - n.red.)", avertizează reprezentanţii Transelectrica.

Mai mult, factura pentru integrarea în sistem a sutelor de turbine eoliene se anunţă a fi ridicată. "Datorită deplasării geografice a centrelor de greutate în domeniul producţiei, în special creşterii producţiei în Dobrogea, va demara realizarea unor proiecte majore de întărire a reţelei de transport. Investiţiile necesare în reţele, care reprezintă un volum mult mai mare decât cel din anii anteriori, vor fi corelate cu evoluţia parcului de producţie, în limita resurselor financiare a căror sursă principală rămâne tariful de transport", mai spun reprezentanţii Transelectrica.

Practic, finanţatorul final al întregului boom eolian va fi tot populaţia, care va acoperi prin facturile plătite şi certificatele verzi pe care furnizorii de energie sunt obligaţi să le cumpere şi investiţiile necesare în reţelele de electricitate. Statisticile sunt clare şi arată un singur lucru: pentru fiecare procent de creştere a ponderii energiei eoliene în structura totală a producţiei de energie valoarea facturilor va creşte în medie cu 1,1%.